URMARIREA PENALA

(1) Urmarirea penala se efectueaza de către procurori și de către organele de cercetare penala.

(2) Organele de cercetare penala sunt:

a) organele de cercetare ale politiei judiciare;

b) organele de cercetare speciala.

(3) Ca organe de cercetare ale politiei judiciare funcționează lucrători specializati din Ministerul Administrației și Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației și internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție conduce la încetarea calității de lucrator în cadrul politiei judiciare. Când legea speciala prevede o procedură diferita de desemnare și functionare a organelor de politie judiciara, se aplică dispozitiile legii speciale.

(1) Organul de urmărire penala este obligat sa stringa probele necesare pentru aflarea adevarului și pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmărire aduna probele atit în favoarea, cit și în defavoarea invinuitului sau inculpatului.

(2) Indatoririle prevăzute în alineatul precedent se indeplinesc chiar dacă invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.

(3) Organul de urmărire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum și celorlalte părți drepturile lor procesuale.

(4) Organul de urmărire penala este de asemenea obligat sa stringa date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii, precum și orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

(1) În desfășurarea urmarii penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanța, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezolutie motivata.

(2) Ordonanța trebuie să fie motivata și sa cuprindă totdeauna data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnatura celui care a întocmit-o. Ordonanța va cuprinde de asemenea mențiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.

(3) Când organul de cercetare penala considera ca este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate.

(1) Orice act de urmărire penala în incinta unei unități din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamintul conducerii acelei unități sau cu autorizatia procurorului.

(2) În caz de infractiuni flagrante, consimtamintul sau autorizatia nu este necesară.

(1) Când legea prevede că un act sau o măsura procesuala trebuie să fie incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramine la procuror.

(2) În cazurile în care procurorul inainteaza dosarul cauzei instanței în vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmaririi penale, acesta sau organul de cercetare penala păstrează copii de pe toate actele dosarului, în vederea continuarii urmaririi penale.

(3) În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în același timp de instanțe diferite, procurorul înaintează copii numerotate și certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului. Organul de urmărire penală păstrează originalul actelor dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.

(1) Cercetarea penala se efectueaza și de urmatoarele organe speciale:

a) ofiterii anume desemnați de către comandantii unităților militare corp aparte și similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuata și personal de către comandant;

b) ofiterii anume desemnați de către sefii comenduirilor de garnizoana, pentru infractiunile savirsite de militari în afara unităților militare. Cercetarea poate fi efectuata și personal de sefii comenduirilor de garnizoana;

c) ofiterii anume desemnați de către comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competența instanțelor militare, savirsite de persoanele civile în legătură cu oblibațiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata și personal de către comandantii centrelor militare.

d) ofiterii politiei de frontieră, anume desemnați pentru infractiunile de frontieră;

e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa și contra disciplinei și ordinii la bord, precum și pentru infractiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, savirsite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranța navei sau a navigatiei.

(2) În cazurile prevăzute la lit. a), b) și c), cercetarea penala se efectueaza în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute.

(1) Procurorul supraveghează urmarirea penala; în exercitarea acestei atribuții procurorii conduc și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare și a altor organe de cercetare speciale.

(2) Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penala în cauzele pe care le supraveghează.

(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 239¹, art. 250, art. 252, art. 253¹-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279¹, art. 280, art. 280¹, art. 302², art. 317, art. 323 și art. 356-361 din Codul penal, în cazurile prevăzute în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28¹ pct. 1 lit. b), b¹)-b³) și pct. 5, art. 28² pct. 1 lit. b) și art. 29 pct. 1, precum și în cazul altor infracțiuni date prin lege în competența sa.

(4) Este competent să efectueze urmarirea penala, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și sa exercite supravegherea asupra activității de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judeca în prima instanța cauza.

a) încetat efectele juridice;

b) încetat efectele juridice;

c) încetat efectele juridice;

d) încetat efectele juridice.

(5) Abrogat.

(6) Abrogat.

(1) Organul de urmărire penala sesizat potrivit art. 221 este dator să-și verifice competența.

(2) Dacă organul de cercetare penala constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizarii organului competent.

(1) Când anumite acte de cercetare penala trebuie să fie efectuate în afara circumscriptiei în care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate să le efectueze el insusi sau sa dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.

(2) În cazul în care organul de cercetare penala înțelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instiinteaza în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritoriala în care va efectua aceste acte.

(3) În cuprinsul aceleiasi localități, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie indeplinite în afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent.

(1) Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor și de la martorii care au fost de fața la savirsirea unei infractiuni și sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savirsirii acesteia:

a) organele inspecțiilor de stat, alte organe de stat, precum și ale unităților la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a caror respectare o controlează potrivit legii;

b) organele de control și cele de conducere ale administrației publice, ale altor unități la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile savirsite în legătură cu serviciul de cei aflati în subordine ori sub controlul lor.

c) ofiterii și subofiterii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infractiunile constatate pe timpul executarii misiunilor specifice.

(2) Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum și să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta.

(3) Actele incheiate se inainteaza procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infractiune, afară de cazul când legea dispune altfel.

(4) În caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligația sa inainteze de îndată procurorului pe faptuitor, împreună cu lucrarile efectuate și cu mijloacele materiale de proba.

(5) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

(1) Oblibațiile și drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 și 2 le au și urmatoarele organe:

a) comandantii de nave și aeronave pentru infractiunile savirsite pe acestea, pe timpul cit navele și aeronavele pe care le comanda se afla în afara porturilor sau aeroporturilor;

b) agentii de politie de frontieră, pentru infractiunile de frontieră.

(2) Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra făptuitorului și pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.

(3) De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penala, împreună cu lucrarile efectuate și cu mijloacele materiale de proba.

(4) În celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata, împreună cu mijloacele materiale de proba.

(5) Când infractiunea a fost savirsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.

(6) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.

(1) Procurorul, în exercitarea supravegherii respectarii legii în activitatea de urmărire penala, vegheaza ca orice infractiune să fie descoperita, orice infractor să fie tras la raspundere penala și ca nici o persoană sa nu fie urmarita penal fără sa existe indicii temeinice ca a savirsit o faptă prevăzută de legea penala.

(2) De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoană sa nu fie retinuta sau arestata, decit în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

(3) În exercitarea activității de supraveghere, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea măsuri.

(4) Procurorul ia măsuri și da dispozitii în scris și motivat.

(1) Procurorul poate să dispună, după necesitate, ca intr-o cauza în care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, să fie efectuata de un alt asemenea organ.

(2) Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza și după incunostintarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.

(3) Abrogat.

(4) În cauzele în care urmarirea penala se efectueaza de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanța ca anumite acte de cercetare penala să fie efectuate de către organele politiei judiciare.

(1) Procurorul conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare și a altor organe de cercetare speciale și supraveghează ca actele de urmărire penala să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.

(2) Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostiinteze de îndată pe procuror despre infractiunile de care au luat cunoștința.

(3) Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele și datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetării.

(1) Procurorul poate să dea dispozitii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penala. În cazul organelor de cercetare ale politiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea indrumari sau dispozitii privind cercetarea penala, procurorul fiind singurul competent în acest sens.

(2) Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala, precum și pentru alte organe ce au atribuții prevăzute de lege în constatarea infracțiunilor.

(3) În cazul neindeplinirii sau al indeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penala, a dispozițiilor date de procuror, acesta va sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligația ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse.

(1) Când procurorul constata ca un act sau o măsura procesuala a organului de urmărire penala nu este data cu respectarea dispozițiilor legale, o infirma prin ordonanța.

(2) Abrogat.

(1) Procurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrărilor urmaririi penale și să se pronunte asupra acestora.

(2) Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmărire penala în situațiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezinta, este prins sau adus după inaintarea dosarului la procuratura.

(3) Rezolvarea cauzelor în care sunt arestati se face de urgenta și cu precadere.

a) dacă actiunea penala nu a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala și dispune trimiterea în judecata;

b) dacă actiunea penala a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;

a) claseaza, scoate de sub urmărire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozițiilor art. 11.

b) suspenda urmarirea penala, atunci când constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.

(1) Rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala și trebuie să cuprindă, pe linga mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta în sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, măsura preventiva luata și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecata.

(2) În rechizitoriu se arata de asemenea numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanța, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmeaza a fi citate.

(3) În cazul când urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă și datele suplimentare prevăzute în art. 260.

(4) Procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți invinuiti sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.

(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.

(2) Abrogat.

(3) Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de secție, iar când urmarirea penala este efectuata de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta și înainte de expirarea duratei arestarii preventive.

(4) Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl inainteaza instanței competente, împreună cu dosarul cauzei și cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.

(5) Abrogat.

(1) Când procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau că nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozițiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completarii sau refacerii urmaririi penale.

(2) Când completarea sau refacerea urmaririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpați, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.

(1) În cazul în care procurorul, la intocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considera ca este necesară arestarea inculpatului, fiind intrunite condițiile prevăzute de lege, inainteaza instanței, în termen de 24 de ore, rechizitoriul și propunerea de arestare a inculpatului. În acelasi mod procedeaza procurorul și în cazul în care este necesară luarea masurilor de siguranță prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul considera ca se impune luarea masurilor preventive prevăzute în art. 145 și 145¹, dispune aceasta prin rechizitoriu.

(2) În cazurile prevăzute în art. 262 pct. 2, art. 265 și 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instanța, pentru ca judecatorul care a dispus în cursul urmaririi penale arestarea preventiva sau masurile de siguranță prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal sa dispună asupra prelungirii sau revocarii acestora. În cazul masurilor preventive prevăzute în art. 145 și 145¹, procurorul dispune revocarea acestor măsuri sau, după caz, trimite dosarul cauzei la instanța cu propunerea de prelungire.

(3) Incheierea prin care instanța dispune cu privire la aceste măsuri se trimite procurorului, care face mențiune despre aceasta în ordonanța de scoatere de sub urmărire penala, de incetare a urmaririi penale, de suspendare a urmaririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 și art. 249 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

(4) Procurorul este obligat sa dispună asupra mentinerii sau revocarii masurilor de siguranță, altele decat cele prevăzute în art. 113 și 114 din Codul penal, și a masurilor asiguratorii luate în cursul urmaririi penale, sau dacă este cazul sa ia asemenea măsuri.

(1) Când procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati în art. 207, 208 și 209 alin. 3 și 4 urmarirea penala s-a facut de un alt organ decit cel prevăzut în textele menționate, ia măsuri ca urmarirea să fie facuta de organul competent.

(2) În cazul prevăzut în alineatul precedent rămân valabile masurile asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate incuviintate de procuror, precum și actele procesuale care nu pot fi refacute.

(1) Urmarirea penala este reluata în caz de:

a) incetare a cauzei de suspendare;

b) restituire a cauzei de către instanța de judecată în vederea refacerii urmaririi penale;

c) redeschidere a urmaririi penale.

(2) Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10.

(1) Redeschiderea urmaririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.

(2) Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanța.

(1) În cazurile de reluare a urmaririi penale prevăzute în art. 270 alin. 1 lit. a) și c) și în art. 273, termenul privitor la măsura arestarii inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, dispozitiile art. 150 aplicandu-se în mod corespunzător.

(2) În cazul restituirii cauzei de către instanța de judecată, potrivit art. 272, dacă inculpatul este arestat și instanța menține arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la data pronuntarii hotărârii. Instanța trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile.

(3) Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art. 155 și 159.

(1) Orice persoană poate face plingere împotriva masurilor și actelor de urmărire penala, dacă prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

(2) Abrogat.

(3) Plingerea se adreseaza procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penala și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.

(4) Introducerea plingerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plingerii.

(1) Plangerea împotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul sef de secție al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

(2) În cazul când masurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului sef de secție al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

(3) În cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau al ordonantei ori, după caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanța sau rezolutie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.

(4) Dispozitiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.

(1) După respingerea plangerii facute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum și orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, în termen de 20 de zile de la data comunicarii de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecatorul de la instanța careia i-ar reveni, potrivit legii, competența sa judece cauza în prima instanța. Plangerea poate fi facuta și împotriva dispozitiei de netrimitere în judecata cuprinse în rechizitoriu.

(2) În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de secție al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.

(3) Dosarul va fi trimis de parchet judecatorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

(4) Persoana față de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale, precum și persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedica solutionarea cauzei. Când judecatorul considera ca este absolut necesară prezenta persoanei lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

(5) La judecarea plangerii, prezenta procurorului este obligatorie.

(6) La termenul fixat pentru judecarea plangerii, judecatorul da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei față de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale și apoi procurorului.

(7) Judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanța atacata, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror inscrisuri noi prezentate.

(8) Judecatorul pronunță una dintre urmatoarele solutii:

a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, după caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanța atacata;

b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanța atacata și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmaririi penale, după caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele și imprejurarile ce urmeaza a fi constatate și prin care anume mijloace de proba;

c) admite plangerea, prin încheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanța atacata și, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în prima instanța și caile de atac aplicandu-se în mod corespunzător.

(9) În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plangerea persoanei la care se referă alin. 1.

(10) Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.

(11) În situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinta careia judecatorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se inceapa ori să se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penala și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

(12) Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

(13) Plângerea greșit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plingerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plingere.

(2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.

(1) În caz de infractiune flagranta, organul de urmărire penala este obligat să constate savirsirea acesteia, chiar în lipsa plingerii prealabile.

(2) Abrogat.

(3) După constatarea infractiunii flagrante, organul de urmărire penala cheama persoana vatamata și, dacă aceasta declara ca face plangere prealabila, continua urmarirea penala. În caz contrar, procurorul dispune încetarea urmaririi penale.

(1) În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plingere prealabila, aceasta trebuie să fie introdusa în termen de 2 luni din ziua în care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.

(2) Când persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.