CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost indeplinita conform legii;

b) când partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a incunostinta instanța despre aceasta impiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i¹), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotărâri definitive pentru aceeasi fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴ alin. 1¹ ori art. 385¹⁶ alin. 1.

(1) Contestația în anulare poate fi facuta de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d), și de procuror.

(2) În cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora.

(1) Contestația în anulare pentru motivele aratate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusa de către persoana împotriva careia se face executarea, cel mai tarziu în 10 zile de la începerea executarii, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotărârii a carei anulare se cere.

(2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusa oricând.

(1) Contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) se introduce la instanța de recurs care a pronuntat hotărârea a carei anulare se cere.

(2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanța la care a ramas definitivă ultima hotărâre.

(1) Instanța examineaza admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților.

(2) Instanța constatind ca cererea de contestație este facuta în termenul prevăzut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și ca în sprijinul contestației se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotărârea a carei anulare se cere și procedeaza fie de îndată, fie acordind un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.

(2) Când condamnatul se afla în stare de detinere, dispozitiile art. 375 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Judecarea contestației prevăzute în art. 386 lit. d) se face cu citarea părților interesate în cauza în care s-a pronuntat ultima hotărâre. Instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, după caz, prin sentinta, ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.

(4) Sentinta data în contestație este supusă apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului.

(1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atit cu privire la latura penala cit și cu privire la latura civila.

(2) Când o hotărâre priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

(1) Revizuirea poate fi ceruta când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la solutionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a savirsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere;

c) un inscris care a servit ca temei al hotărârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune în legătură cu cauza a carei revizuire se cere;

e) când doua sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

(2) Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.

(3) Cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

(4) În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

(1) Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

(2) Când organele aratate în alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constata în procedura de revizuire.

(1) Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale;

b) sotul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia.

(2) Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii.

(3) Organele de conducere ale unităților la care se referă art. 145 din Codul penal care au cunoștința despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror.

(1) Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe linga instanța care a judecat cauza în prima instanța.

(2) Cererea se face în scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza și a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.

(3) Dacă cererea nu indeplineste condițiile aratate în alin. 2, procurorul cheama persoana care a facut cererea în vederea completarii sau precizarii acesteia.

(4) Cererea de revizuire adresată direct instanței se trimite pe cale administrativă procurorului competent.

(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului.

(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a incetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:

a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum și în cazurile prevăzute la lit. b), c) și d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea;

b) în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscuta de persoana care face cererea.

(3) Dispozitiile din alineatul precedent se aplică și în cazul când procurorul se sesizeaza din oficiu.

(4) Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

(1) După introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanța.

(2) Totodata, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.

(3) Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.

(4) Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni și curge de la data introducerii cererii de revizuire.

(5) După efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material împreună cu concluziile sale instanței competente.

(1) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

(2) Abrogat.

(3) Instanța, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

(4) Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau când condamnatul care a facut cererea ori în favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire își va urma cursul, iar în cazul admiterii în principiu, după rejudecarea cauzei, instanța va hotari potrivit dispozițiilor din art. 13 alin. 2 și 3 care se aplică în mod corespunzător.

(1) Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța stabilește termen pentru rejudecarea cauzei, putând suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

(2) Instanța poate de asemenea lua oricare dintre masurile preventive, dacă sunt intrunite condițiile legale.

(3) În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronuntate se reunesc în vederea rejudecarii.

(1) Rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanța.

(2) Instanța, dacă găsește necesar, administreaza din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire.

(1) Instanța, dacă constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisa revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia și pronunță o noua hotărâre potrivit dispozițiilor art. 345-353, care se aplică în mod corespunzător.

(2) De asemenea, dispozitiile art. 373 se aplică în mod corespunzător.

(3) Totodata, instanța dispune, dacă este cazul, restituirea amenzii platite și a averii confiscate, precum și a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut să le suporte, iar pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de muncă, restituirea cotei facuta venit la bugetul de stat și calcularea ca vechime și continuitate în munca a duratei pedepsei executate.

(4) Dacă instanța constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge.

(1) Hotărârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeana pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecintele grave ale acestei încălcări continua să se produca și nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotărârii pronuntate.

(2) Pot cere revizuirea:

a) persoana al carei drept a fost încălcat;

b) sotul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia;

c) procurorul.

(3) Cererea de revizuire se introduce la Înaltă Curte de Casatie și Justiție, care judeca cererea în complet de 9 judecatori.

(4) Cererea de revizuire se poate face în termen de un an de la data ramanerii definitive a hotărârii Curtii Europene a Drepturilor Omului.

(5) După sesizare, instanța poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea părții, suspendarea executarii hotărârii atacate.

(6) Participarea procurorului este obligatorie.

(7) La judecarea cererii de revizuire, părțile se citeaza. Partea arestata este adusa la judecata.

(8) Când părțile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta și concluziile acestora.

(9) Instanța examineaza cererea în baza actelor dosarului și se pronunță prin decizie.

(10) Când instanța constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge.

(11) Când instanța constata ca cererea este fondata:

a) desfiinteaza, în parte, hotărârea atacata sub aspectul dreptului încălcat și, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozițiilor din capitolul III, secțiunea II, inlatura consecintele încălcării dreptului;

b) desfiinteaza hotărârea și, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanța în fața careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din capitolul III, secțiunea II.

(12) Decizia pronunțată de Înaltă Curte de Casatie și Justiție nu este supusă nici unei cai de atac.

a) oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale;

b) soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia;

c) procurorul.