LexistoriaDreptul la drept.

DISPOZITII GENERALE

Azi

Codul de procedură penală (1968) · 6 articole

Abrogat la 1 februarie 2014 · înlocuit de Codul de procedură penală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 415

(1) Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au ramas definitive.

(2) Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

Articolul 416

Hotărârile primei instante rămân definitive: 1. la data pronuntarii, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului; 2. la data expirarii termenului de apel: 3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel; 4. la data expirarii termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:

a) când nu s-a declarat apel în termen;

b) când apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;

a) când nu s-a declarat recurs în termen;

b) când recursul declarat a fost retras inauntrul termenului;

5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs; 6. la data pronuntarii hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4.

Articolul 416¹

Hotărârile instanței de apel rămân definitive: 1. la data expirarii termenului de recurs:

a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare și nu s-a declarat recurs în termen;

b) când recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a) a fost retras inauntrul termenului;

2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs; 3. la data pronuntarii hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a).

Articolul 417

Hotărârea instanței de recurs ramine definitivă la data pronuntarii acesteia când:

a) recursul a fost admis și procesul a luat sfirsit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost rejudecata de către instanța de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.

Articolul 418

(1) Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanța de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanța de judecată.

(2) Hotărârile pronuntate în prima instanța de către Înaltă Curte de Casatie și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul Municipiului București sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în București.

(3) Când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței ierarhic superioare, aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronuntarii hotărârii de către instanța ierarhic superioara.

(4) Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile și în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepția celor privind masurile preventive care se pun în executare de instanța care le-a dispus.

Articolul 419

(1) Instanța de executare deleaga pe unul din judecatorii săi, pentru efectuarea punerii în executare.

(2) Dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 460.

Capitolul I — DISPOZITII GENERALE · Codul de procedură penală (1968) · Lexistoria