PUNEREA IN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR

(1) Pedeapsa inchisorii și pedeapsa detentiunii pe viața se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecatorul delegat al instanței de executare în ziua ramanerii definitive a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut în art. 418 alin. 3, se întocmește în trei exemplare și cuprinde: denumirea instanței de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, numărul și data hotărârii care se executa și denumirea instanței care a pronuntat-o, pedeapsa pronunțată și textul de lege aplicat, timpul retinerii și arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mențiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare și de detinere, semnatura judecatorului delegat, precum și stampila instanței de executare.

(2) În cazul în care cel condamnat se afla în stare de libertate, odata cu emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viața, judecatorul delegat emite și un ordin prin care interzice condamnatului sa părăsească tara. Ordinul se întocmește în trei exemplare și cuprinde: denumirea instanței de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, pedeapsa pronunțată împotriva acestuia, numărul și data hotărârii de condamnare, denumirea instanței care a pronuntat-o, numărul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispoziția de interzicere a parasirii tarii, semnatura judecatorului delegat, precum și stampila instanței de executare.

(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare, se trimit doua exemplare, după caz, organului de politie, când condamnatul este liber, comandantului locului de detinere, când condamnatul este arestat, sau comandantului unității militare unde condamnatul face serviciul militar.

(2) Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii, se trimite de îndată cate un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul și Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.

(3) În cazul în care cel condamnat se afla în stare de libertate, organele de executare prevăzute în alin. 1 și 2 au obligația de a lua masurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei și a ordinului de interzicere a parasirii tarii, în ziua primirii acestora.

(1) Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmineaza un exemplar al mandatului și este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare.

(2) Dispozitiile art. 161 sunt aplicabile în mod corespunzător, obligația de incunostintare revenind organului de politie.

(3) Dacă persoana împotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal și ia măsuri pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanței care a emis mandatul.

(4) Comandantul unității militare, primind mandatul de executare, inmineaza un exemplar condamnatului și ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.

(5) Când condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i se inmineaza de către comandantul locului de detinere.

(6) Comandantul locului de detinere consemneaza într-un proces-verbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei.

(7) O copie de pe procesul-verbal se trimite instanței de executare.

(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite cite un exemplar unității unde se va executa pedeapsa, condamnatului și organului de politie din localitatea în care își are sediul unitatea.

(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanța de executare consiliului local în a cărui circumscriptie își are domiciliul condamnatul.

(1) Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la raminerea definitivă a hotărârii.

(2) Când cel condamnat se găsește în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alineatul precedent, instanța de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.

(3) În caz de neindeplinire a obligației în termenul aratat în alin. 1 sau de neplata a unei rate, instanța de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executarii amenzii potrivit dispozițiilor legale privind executarea silita a creanțelor fiscale și cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

(1) Măsura de siguranță a obligarii la tratament medical luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură. Directia sanitara judeteana va comunică de îndată persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament.

(2) Instanța de executare comunică persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, ca este obligata să se prezinte de îndată la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atrăgându-i-se atenția ca în caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicală.

(3) În cazul în care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viața sau priveste o persoană aflata în stare de detinere, comunicarea prevăzută în alin. 1 se face administrației locului de detinere.

(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instanței:

a) dacă persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) când măsura dispusa de instanța nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament;

d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.

(2) În cazul când unitatea sanitara nu se afla în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b)-d) se face judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.

(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul aratat în art. 429 alin. 3.

(1) Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luata măsura de siguranță.

(2) O copie de pe hotărârea definitivă a instanței prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanței de executare.

(1) Măsura de siguranță a internarii medicale luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură.

(2) La luarea masurii internarii medicale, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinata și de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt inaintate instanței de judecată, iar la data ramanerii definitive a hotărârii, și directiei sanitare prevăzute în alin. 1.

(3) Judecatorul delegat al instanței de executare comunică judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea luării în supraveghere.

(4) După primirea comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecatorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura internarii medicale și, după primirea acestuia, sesizeaza judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau încetării masurii.

(1) Directia sanitara este obligata să efectueze internarea, încunoștințând despre această instanță de executare.

(2) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligația, în cazul când considera ca internarea nu mai este necesară, sa incunostiinteze judecatoria în a carei circumscriptie se găsește unitatea sanitara.

(1) Judecatoria, după primirea sesizarii judecatorului delegat sau a incunostintarii prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luata măsura internarii, atunci când aducerea acesteia în fața instanței este posibila, și ale aparatorului sau, precum și ale expertului care a întocmit raportul medico-legal, atunci când considera necesar, dispune, după caz, menținerea internarii medicale, încetarea acesteia sau inlocuirea cu măsura obligarii la tratament medical.

(2) Încetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta și de persoana internata sau de procuror. În acest caz, judecatoria dispune efectuarea raportului medico-legal. Dispozitiile art. 431 alin. 1¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă persoana internata nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.

(4) O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menținerea, inlocuirea sau încetarea internarii medicale se comunică instanței de executare.

(1) În cazul în care măsura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata în mod provizoriu în cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea în executare se face de către instanța de judecată care a luat această măsură.

(2) Dispozitiile prevăzute în art. 430-434 se aplică în mod corespunzător.

(1) Măsura de siguranță a interzicerii unei functii sau profesii și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept sa aduca la indeplinire aceste măsuri și sa supravegheze respectarea lor.

(2) Acest organ are indatorirea să asigure executarea masurii luate și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii de siguranță.

(3) Măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități poate fi aminata sau întreruptă de organul care are indatorirea să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica aminarea sau intreruperea.

(1) Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevăzute în art. 115 și 116 din Codul penal poate cere instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a carei circumscriptie locuieste, revocarea masurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.

(2) Revocarea poate fi ceruta și de procuror.

(3) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei față de care este luata măsura, după ascultarea concluziilor aparatorului acesteia și ale procurorului.

(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță a expulzarii, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul să fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea expulzarii.

(2) Dacă măsura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea în vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotărârea a ramas definitivă.

(3) În vederea punerii în executare a masurii expulzarii, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără invoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia.

(4) Dacă persoana față de care s-a luat măsura expulzarii nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal și ia măsuri pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanței de executare.

a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii;

b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta, după caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță prevăzută în art. 118¹ din Codul penal, a interdicției de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinata, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de politie în a cărui circumscriptie se afla locuinta familiei.

(2) Dacă pedeapsa inchisorii se executa într-un loc de detentie, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna în vedere condamnatului, la data liberarii să se prezinte la organul de politie, care procedeaza potrivit alin. 3. Totodata, se trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de detinere.

(3) Organul de politie are indatorirea să asigure executarea masurii luate prin supravegherea respectarii interdicției de a nu reveni în locuinta familiei și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii.

(1) Amenda judiciara se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.

(2) Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala.

(3) Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat în alineatul precedent.

(1) Dispoziția din hotărârea penala privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.

(2) Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanța, punerea în executare se face de procuror, aplicindu-se în mod corespunzător dispozitiile art. 442 alin. 2.

(3) Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, executa amenda penala.

(1) Când prin hotărârea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla în pastrarea sau la dispoziția instanței de executare, restituirea se face de către judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încunoștințate persoanele cărora urmeaza sa li se restituie lucrurile.

(2) Dacă în termen de 6 luni de la primirea incunostiintarii, persoanele chemate nu se prezinta a le primi, lucrurile trec în patrimoniul statului. Instanța constata aceasta prin încheiere și dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii.

(3) Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite și nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la raminerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile alineatului precedent.

(4) Când restituirea lucrurilor a fost dispusa de către procuror sau de către organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele precedente.

(1) Dispoziția hotărârii penale care declara un inscris ca fiind fals în totul sau în parte se executa sau se pune în executare de către judecatorul delegat.

(2) Când inscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face mențiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar în caz de anulare parțială, numai pe paginile care conțin falsul.

(3) Inscrisul declarat fals ramine la dosarul cauzei.

(4) În cauza în care este necesar ca despre inscrisul declarat fals să se faca mențiune în scriptele unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre.

(5) Instanța poate dispune, când constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mențiunile aratate în alin. 2, de pe inscrisul sub semnatura privată falsificat. În aceleasi condiții, instanța poate dispune restituirea inscrisului oficial parțial falsificat.