Aminarea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi aminata în urmatoarele cazuri:

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139¹, care se aplică în mod corespunzător;

b) când o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amina până la încetarea cauzei care a determinat aminarea;

c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. În acest caz, executarea poate fi aminata cel mult 3 luni și numai o singură dată.

(2) Cererea de aminare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul de la lit. c) din prezentul articol, și de către conducerea unității la care lucreaza condamnatul.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică și în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situația prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi aminata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte și după nastere.

(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele obligații:

a) sa nu depășească limita teritoriala fixata decat în condițiile stabilite de instanța;

b) să se prezinte la instanța ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanța, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea instanței care a dispus amanarea;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.

(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanța poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligații:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanța;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanța, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.

(1) Instanța competența să se pronunte asupra acordarii aminarii executarii pedepsei este instanța de executare.

(2) Instanța de executare tine evidenta amanarilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la indeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instanței de executare este obligat sa verifice periodic dacă mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar când constata ca aceasta a incetat, sa ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la indeplinire.