ALTE DISPOZITII PRIVIND EXECUTAREA

(1) Asupra revocarii sau anularii suspendarii condiționate a executarii pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86⁴ ori în art. 86⁵ din Codul penal se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judeca ori a judecat în prima instanța infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

(2) Dacă până la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate oblibațiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86⁴ alin. 1 din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanța care a pronuntat în prima instanța suspendarea, în vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei.

(1) Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viața cu pedeapsa inchisorii se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanța de executare, iar dacă cel condamnat se afla în stare de detinere, de către instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

(2) Hotărârea de inlocuire, rămasă definitivă, se pune în executare potrivit dispozițiilor art. 420-423.

(1) Pedeapsa pronunțată poate fi modificata, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situații:

a) concursul de infractiuni;

b) recidiva;

c) acte care intră în conținutul aceleiasi infractiuni.

(2) Instanța competența sa dispună asupra modificarii pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se afla în stare de detinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, după caz, unitatea unde se executa pedeapsa.

(3) Sesizarea instanței se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.

(1) Inlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art. 63¹ din Codul penal se dispune de instanța de executare.

(2) Sesizarea instanței se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, executa amenda.

(1) Liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecatoria în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar în cazul prevăzut în art. 62 alin 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui circumscriptie se afla inchisoarea militara.

(2) Când instanța constata că nu sunt indeplinite condițiile pentru acordarea liberarii condiționate, prin hotărârea de respingere fixeaza termenul după expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la ramanerea definitivă a hotărârii.

(3) Instantele prevăzute în alin. 1 se pronunță și asupra revocarii liberarii condiționate, în cazul când instanța care a judecat pe condamnat pentru o alta infractiune nu s-a pronuntat în aceasta privinta.

(4) Hotărârea instanței este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.

(5) Instanța în fața careia hotărârea a ramas definitivă este obligata sa comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberarii condiționate.

(1) Încetarea executarii pedepsei la locul de muncă se dispune de judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.

(2) Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța în fața careia hotărârea a ramas definitivă este obligata sa comunice unității unde se executa pedeapsa, precum și organului de politie din localitatea în care își are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executarii pedepsei.

(1) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea în inchisoare militara, în cazul condamnatilor care au devenit militari în termen în cursul judecatii la o instanța civila, precum și pentru cei care au devenit militari în termen după raminerea definitivă a hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a cărui circumscriptie se găsește unitatea militara din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.

(2) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara, cu executarea într-un loc de detinere, în cazul condamnatilor care au fost trecuti în rezerva înainte de începerea executarii pedepsei, se dispune de către instanța prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unității militare din care facea parte cel condamnat.

(1) Reducerea pedepsei ce se executa în inchisoare militara în cazul și în condițiile prevăzute în art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori.

(2) Instanța competența sa reduca pedeapsa este tribunalul militar în a cărui circumscriptie se afla inchisoarea militara.

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi aminata în urmatoarele cazuri:

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139¹, care se aplică în mod corespunzător;

b) când o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amina până la încetarea cauzei care a determinat aminarea;

c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. În acest caz, executarea poate fi aminata cel mult 3 luni și numai o singură dată.

(2) Cererea de aminare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul de la lit. c) din prezentul articol, și de către conducerea unității la care lucreaza condamnatul.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică și în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situația prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi aminata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte și după nastere.

(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele obligații:

a) sa nu depășească limita teritoriala fixata decat în condițiile stabilite de instanța;

b) să se prezinte la instanța ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanța, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;

c) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea instanței care a dispus amanarea;

d) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.

(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanța poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligații:

a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanța;

c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanța, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;

d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;

e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;

f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.

(1) Instanța competența să se pronunte asupra acordarii aminarii executarii pedepsei este instanța de executare.

(2) Instanța de executare tine evidenta amanarilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la indeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instanței de executare este obligat sa verifice periodic dacă mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar când constata ca aceasta a incetat, sa ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la indeplinire.

(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi întreruptă în cazurile și condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor aratate în alineatul 2 al aceluiasi articol.

(2) Dispozitiile art. 453¹ și art. 454 alin. 1¹ și 1² se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța care a acordat intreruperea comunică de îndată această măsură locului de detinere sau, după caz, unității unde condamnatul executa pedeapsa și organului de politie, iar dacă intreruperea a fost acordată de instanța în a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunică măsura luata și instanței de executare.

(2) Instanța de executare, administratia locului de detinere și unitatea unde condamnatul executa pedeapsa țin evidenta intreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de politie, în vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se menționează și cit a mai ramas de executat din durata pedepsei. Dacă, la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la pedeapsa inchisorii cu executare la locul de muncă nu se prezinta la unitate, aceasta instiinteaza de îndată instanța de executare.

(3) Administratia locului de detinere sau unitatea comunică instanței de executare data la care a reinceput executarea pedepsei.

(4) Timpul cit executarea a fost întreruptă nu se socoteste în executarea pedepsei.

(1) Când după raminerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede că infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai usoara decit cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la indeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 12, 14 și 15 din Codul penal.

(2) Aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanța de executare, iar dacă cel condamnat se afla în executarea pedepsei, de către instanța corespunzătoare în grad în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de muncă.