(1) Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au ramas definitive.
(2) Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Codul de procedură penală (1968) · 59 articole
Abrogat la 1 februarie 2014 · înlocuit de Codul de procedură penală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au ramas definitive.
(2) Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Hotărârile primei instante rămân definitive: 1. la data pronuntarii, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului; 2. la data expirarii termenului de apel: 3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel; 4. la data expirarii termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras inauntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs; 6. la data pronuntarii hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menționate la pct. 4.
Hotărârile instanței de apel rămân definitive: 1. la data expirarii termenului de recurs:
a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare și nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a) a fost retras inauntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs; 3. la data pronuntarii hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menționate la lit. a).
Hotărârea instanței de recurs ramine definitivă la data pronuntarii acesteia când:
a) recursul a fost admis și procesul a luat sfirsit în fața instanței de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecata de către instanța de recurs, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
(1) Hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanța de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanța de judecată.
(2) Hotărârile pronuntate în prima instanța de către Înaltă Curte de Casatie și Justiție se pun în executare, după caz, de Tribunalul Municipiului București sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în București.
(3) Când hotărârea rămâne definitivă în fața instanței ierarhic superioare, aceasta trimite instanței de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare, în ziua pronuntarii hotărârii de către instanța ierarhic superioara.
(4) Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile și în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii, cu excepția celor privind masurile preventive care se pun în executare de instanța care le-a dispus.
(1) Instanța de executare deleaga pe unul din judecatorii săi, pentru efectuarea punerii în executare.
(2) Dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art. 460.
(1) Pedeapsa inchisorii și pedeapsa detentiunii pe viața se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecatorul delegat al instanței de executare în ziua ramanerii definitive a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut în art. 418 alin. 3, se întocmește în trei exemplare și cuprinde: denumirea instanței de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, numărul și data hotărârii care se executa și denumirea instanței care a pronuntat-o, pedeapsa pronunțată și textul de lege aplicat, timpul retinerii și arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mențiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare și de detinere, semnatura judecatorului delegat, precum și stampila instanței de executare.
(2) În cazul în care cel condamnat se afla în stare de libertate, odata cu emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detentiunii pe viața, judecatorul delegat emite și un ordin prin care interzice condamnatului sa părăsească tara. Ordinul se întocmește în trei exemplare și cuprinde: denumirea instanței de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, pedeapsa pronunțată împotriva acestuia, numărul și data hotărârii de condamnare, denumirea instanței care a pronuntat-o, numărul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispoziția de interzicere a parasirii tarii, semnatura judecatorului delegat, precum și stampila instanței de executare.
(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare, se trimit doua exemplare, după caz, organului de politie, când condamnatul este liber, comandantului locului de detinere, când condamnatul este arestat, sau comandantului unității militare unde condamnatul face serviciul militar.
(2) Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a parasirii tarii, se trimite de îndată cate un exemplar organului competent sa elibereze pasaportul și Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
(3) În cazul în care cel condamnat se afla în stare de libertate, organele de executare prevăzute în alin. 1 și 2 au obligația de a lua masurile prevăzute de lege în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei și a ordinului de interzicere a parasirii tarii, în ziua primirii acestora.
(1¹) În vederea punerii în executare a mandatului emis în executarea unei hotărâri definitive de condamnare, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără invoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia. (3¹) Dispozitiile art. 184 alin. 3¹ se aplică în mod corespunzător.
(1) Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmineaza un exemplar al mandatului și este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare.
(2) Dispozitiile art. 161 sunt aplicabile în mod corespunzător, obligația de incunostintare revenind organului de politie.
(3) Dacă persoana împotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal și ia măsuri pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanței care a emis mandatul.
(4) Comandantul unității militare, primind mandatul de executare, inmineaza un exemplar condamnatului și ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.
(5) Când condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i se inmineaza de către comandantul locului de detinere.
(6) Comandantul locului de detinere consemneaza într-un proces-verbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei.
(7) O copie de pe procesul-verbal se trimite instanței de executare.
(7¹) Pe baza ordinului de interzicere a parasirii tarii, organele în drept refuza celui condamnat eliberarea pasaportului sau, după caz, procedeaza la ridicarea acestuia și iau măsuri pentru darea condamnatului în consemn la punctele de trecere a frontierei. Denumirea marginala a art. 422 a fost modificata de pct. 204 al art. I din LEGEA nr. 356 din 21 iulie 2006 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 677 din 7 august 2006.
Pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de muncă se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanța de executare, se întocmește în 4 exemplare și cuprinde, pe linga mențiunile prevăzute în art. 420, care se aplică în mod corespunzător, și urmatoarele date: denumirea, sediul unității unde se executa pedeapsa, dispoziția de executare a pedepsei către conducerea unității și de retinere și varsare la bugetul de stat a cotei prevăzute de lege.
(1) Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite cite un exemplar unității unde se va executa pedeapsa, condamnatului și organului de politie din localitatea în care își are sediul unitatea.
(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanța de executare consiliului local în a cărui circumscriptie își are domiciliul condamnatul.
Dacă persoana față de care se efectueaza executarea mandatului ridica obiectii în ce priveste identitatea, se procedeaza potrivit dispozițiilor art. 153, care se aplică în mod corespunzător.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Abrogat. Punerea în executare a amenzii penale
(1) Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la raminerea definitivă a hotărârii.
(2) Când cel condamnat se găsește în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alineatul precedent, instanța de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.
(3) În caz de neindeplinire a obligației în termenul aratat în alin. 1 sau de neplata a unei rate, instanța de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executarii amenzii potrivit dispozițiilor legale privind executarea silita a creanțelor fiscale și cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.
(4) Abrogat.
(5) Abrogat.
Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanța de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii, consiliului local în a cărui circumscriptie își are domiciliul condamnatul și organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi.
Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către instanța de executare a unei copii de pe hotărâre, după caz, comandantului unității militare din care a facut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza caruia domiciliaza condamnatul.
Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.
(1¹) La luarea masurii obligarii la tratament medical, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinata și de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt inaintate instanței de judecată, iar la data ramanerii definitive a hotărârii, și directiei sanitare prevăzute în alin. 1.
(1) Măsura de siguranță a obligarii la tratament medical luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură. Directia sanitara judeteana va comunică de îndată persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament.
(2) Instanța de executare comunică persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, ca este obligata să se prezinte de îndată la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atrăgându-i-se atenția ca în caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicală.
(3) În cazul în care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viața sau priveste o persoană aflata în stare de detinere, comunicarea prevăzută în alin. 1 se face administrației locului de detinere.
(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instanței:
a) dacă persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;
c) când măsura dispusa de instanța nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament;
d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.
(2) În cazul când unitatea sanitara nu se afla în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b)-d) se face judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.
(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul aratat în art. 429 alin. 3.
(1¹) Persoana obligata la tratament medical are dreptul de a cere să fie examinata și de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt inaintate instanței prevăzute în alin. 1. (1²) După primirea raportului medico-legal și a concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 1¹, instanța asculta concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luata măsura de siguranță și aparatorului acesteia, precum și ale expertului și medicului specialist, atunci când considera necesar, dispunand fie inlocuirea tratamentului, fie internarea medicală. (1³) Dacă persoana față de care s-a luat măsura de siguranță nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.
(1) Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luata măsura de siguranță.
(2) O copie de pe hotărârea definitivă a instanței prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanței de executare.
(1) Măsura de siguranță a internarii medicale luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură.
(2) La luarea masurii internarii medicale, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinata și de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt inaintate instanței de judecată, iar la data ramanerii definitive a hotărârii, și directiei sanitare prevăzute în alin. 1.
(3) Judecatorul delegat al instanței de executare comunică judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea luării în supraveghere.
(4) După primirea comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecatorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura internarii medicale și, după primirea acestuia, sesizeaza judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau încetării masurii.
(1¹) În cazul în care persoana față de care s-a luat măsura internarii medicale refuza să se supuna internarii, executarea acestei măsuri se va face cu sprijinul organelor de politie. În vederea executarii masurii internarii medicale, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără invoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia. (1²) Dacă persoana față de care s-a luat măsura internarii medicale nu este gasita, directia sanitara constata aceasta printr-un proces-verbal și sesizeaza organele de politie pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al sesizarii adresate organelor de politie se trimit instanței de executare.
(1) Directia sanitara este obligata să efectueze internarea, încunoștințând despre această instanță de executare.
(2) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligația, în cazul când considera ca internarea nu mai este necesară, sa incunostiinteze judecatoria în a carei circumscriptie se găsește unitatea sanitara.
(1) Judecatoria, după primirea sesizarii judecatorului delegat sau a incunostintarii prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luata măsura internarii, atunci când aducerea acesteia în fața instanței este posibila, și ale aparatorului sau, precum și ale expertului care a întocmit raportul medico-legal, atunci când considera necesar, dispune, după caz, menținerea internarii medicale, încetarea acesteia sau inlocuirea cu măsura obligarii la tratament medical.
(2) Încetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta și de persoana internata sau de procuror. În acest caz, judecatoria dispune efectuarea raportului medico-legal. Dispozitiile art. 431 alin. 1¹ se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă persoana internata nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.
(4) O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menținerea, inlocuirea sau încetarea internarii medicale se comunică instanței de executare.
(1) În cazul în care măsura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata în mod provizoriu în cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea în executare se face de către instanța de judecată care a luat această măsură.
(2) Dispozitiile prevăzute în art. 430-434 se aplică în mod corespunzător.
(1) Măsura de siguranță a interzicerii unei functii sau profesii și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept sa aduca la indeplinire aceste măsuri și sa supravegheze respectarea lor.
(2) Acest organ are indatorirea să asigure executarea masurii luate și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii de siguranță.
(3) Măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități poate fi aminata sau întreruptă de organul care are indatorirea să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica aminarea sau intreruperea.
(1) Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevăzute în art. 115 și 116 din Codul penal poate cere instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a carei circumscriptie locuieste, revocarea masurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.
(2) Revocarea poate fi ceruta și de procuror.
(3) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei față de care este luata măsura, după ascultarea concluziilor aparatorului acesteia și ale procurorului.
(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță a expulzarii, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul să fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea expulzarii.
(2) Dacă măsura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea în vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotărârea a ramas definitivă.
(3) În vederea punerii în executare a masurii expulzarii, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără invoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) Dacă persoana față de care s-a luat măsura expulzarii nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal și ia măsuri pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanței de executare.
Măsura de siguranță a confiscarii speciale luata prin ordonanța sau hotărâre se executa după cum urmeaza:
a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii;
b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta, după caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.
(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță prevăzută în art. 118¹ din Codul penal, a interdicției de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinata, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de politie în a cărui circumscriptie se afla locuinta familiei.
(2) Dacă pedeapsa inchisorii se executa într-un loc de detentie, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna în vedere condamnatului, la data liberarii să se prezinte la organul de politie, care procedeaza potrivit alin. 3. Totodata, se trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de detinere.
(3) Organul de politie are indatorirea să asigure executarea masurii luate prin supravegherea respectarii interdicției de a nu reveni în locuinta familiei și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii.
În cazul inlocuirii raspunderii penale, executarea mustrarii și a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 și 443.
Textul anterior abrogării nu este încă în istoricul acestui act.
Executarea mustrarii și a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 și 443.
(1) Amenda judiciara se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.
(2) Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala.
(3) Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat în alineatul precedent.
(1) Dispoziția din hotărârea penala privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.
(2) Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanța, punerea în executare se face de procuror, aplicindu-se în mod corespunzător dispozitiile art. 442 alin. 2.
(3) Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, executa amenda penala.
(1) Când prin hotărârea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla în pastrarea sau la dispoziția instanței de executare, restituirea se face de către judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încunoștințate persoanele cărora urmeaza sa li se restituie lucrurile.
(2) Dacă în termen de 6 luni de la primirea incunostiintarii, persoanele chemate nu se prezinta a le primi, lucrurile trec în patrimoniul statului. Instanța constata aceasta prin încheiere și dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii.
(3) Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite și nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la raminerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozitiile alineatului precedent.
(4) Când restituirea lucrurilor a fost dispusa de către procuror sau de către organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele precedente.
(1) Dispoziția hotărârii penale care declara un inscris ca fiind fals în totul sau în parte se executa sau se pune în executare de către judecatorul delegat.
(2) Când inscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face mențiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar în caz de anulare parțială, numai pe paginile care conțin falsul.
(3) Inscrisul declarat fals ramine la dosarul cauzei.
(4) În cauza în care este necesar ca despre inscrisul declarat fals să se faca mențiune în scriptele unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre.
(5) Instanța poate dispune, când constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu mențiunile aratate în alin. 2, de pe inscrisul sub semnatura privată falsificat. În aceleasi condiții, instanța poate dispune restituirea inscrisului oficial parțial falsificat.
Dispozitiile din hotărârea penala privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se executa potrivit legii civile.
(1) Asupra revocarii sau anularii suspendarii condiționate a executarii pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86⁴ ori în art. 86⁵ din Codul penal se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judeca ori a judecat în prima instanța infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
(2) Dacă până la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate oblibațiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86⁴ alin. 1 din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanța care a pronuntat în prima instanța suspendarea, în vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei.
Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de muncă, în cazurile prevăzute în art. 86⁹ și 86¹⁰ din Codul penal, se dispune, după caz, de către instanța de executare sau de către instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla unitatea unde se executa pedeapsa, ori de către instanța care judeca sau a judecat în prima instanța infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instanței se face din oficiu, de către procuror, de unitate sau de organul politiei. În cazul prevăzut în art. 86⁹ alin. 4, instanța poate fi sesizata și de către cel condamnat.
(1) Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viața cu pedeapsa inchisorii se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanța de executare, iar dacă cel condamnat se afla în stare de detinere, de către instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere.
(2) Hotărârea de inlocuire, rămasă definitivă, se pune în executare potrivit dispozițiilor art. 420-423.
(1) Pedeapsa pronunțată poate fi modificata, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situații:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) acte care intră în conținutul aceleiasi infractiuni.
(2) Instanța competența sa dispună asupra modificarii pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se afla în stare de detinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau, după caz, unitatea unde se executa pedeapsa.
(3) Sesizarea instanței se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.
(1) Inlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art. 63¹ din Codul penal se dispune de instanța de executare.
(2) Sesizarea instanței se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, executa amenda.
(1) Liberarea condiționată se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecatoria în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, iar în cazul prevăzut în art. 62 alin 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui circumscriptie se afla inchisoarea militara.
(2) Când instanța constata că nu sunt indeplinite condițiile pentru acordarea liberarii condiționate, prin hotărârea de respingere fixeaza termenul după expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la ramanerea definitivă a hotărârii.
(3) Instantele prevăzute în alin. 1 se pronunță și asupra revocarii liberarii condiționate, în cazul când instanța care a judecat pe condamnat pentru o alta infractiune nu s-a pronuntat în aceasta privinta.
(4) Hotărârea instanței este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.
(5) Instanța în fața careia hotărârea a ramas definitivă este obligata sa comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberarii condiționate.
(1) Încetarea executarii pedepsei la locul de muncă se dispune de judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.
(2) Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 și 4 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța în fața careia hotărârea a ramas definitivă este obligata sa comunice unității unde se executa pedeapsa, precum și organului de politie din localitatea în care își are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executarii pedepsei.
(1) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea în inchisoare militara, în cazul condamnatilor care au devenit militari în termen în cursul judecatii la o instanța civila, precum și pentru cei care au devenit militari în termen după raminerea definitivă a hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a cărui circumscriptie se găsește unitatea militara din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.
(2) Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara, cu executarea într-un loc de detinere, în cazul condamnatilor care au fost trecuti în rezerva înainte de începerea executarii pedepsei, se dispune de către instanța prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unității militare din care facea parte cel condamnat.
(1) Reducerea pedepsei ce se executa în inchisoare militara în cazul și în condițiile prevăzute în art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori.
(2) Instanța competența sa reduca pedeapsa este tribunalul militar în a cărui circumscriptie se afla inchisoarea militara.
(2¹) Cererea poate fi retrasa de cel care a formulat-o. (2²) În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) și b), hotărârile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi aminata în urmatoarele cazuri:
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139¹, care se aplică în mod corespunzător;
b) când o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amina până la încetarea cauzei care a determinat aminarea;
c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. În acest caz, executarea poate fi aminata cel mult 3 luni și numai o singură dată.
(2) Cererea de aminare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul de la lit. c) din prezentul articol, și de către conducerea unității la care lucreaza condamnatul.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplică și în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situația prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi aminata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte și după nastere.
(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele obligații:
a) sa nu depășească limita teritoriala fixata decat în condițiile stabilite de instanța;
b) să se prezinte la instanța ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanța, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
c) sa nu își schimbe locuinta fără incuviintarea instanței care a dispus amanarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca și sa nu poarte nicio categorie de arme.
(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanța poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligații:
a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanța;
c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanța, și sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) sa nu se afle în locuinta persoanei vatamate;
f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savarsit fapta.
(1¹) Instanța de executare comunică hotărârea prin care s-a dispus amanarea executarii pedepsei, în ziua în care aceasta devine definitivă, secției de politie în a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontieră, precum și altor institutii, în vederea asigurarii respectarii obligațiilor impuse. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii. (1²) În caz de încălcare cu rea-credinta a obligațiilor, instanța revoca amanarea și dispune punerea în executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat cu supravegherea de către instanța verifica periodic respectarea obligațiilor de către condamnat, iar în cazul în care constata încălcări ale acestora sesizeaza, de îndată, instanța de executare.
(1) Instanța competența să se pronunte asupra acordarii aminarii executarii pedepsei este instanța de executare.
(2) Instanța de executare tine evidenta amanarilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la indeplinire. Dacă nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instanței de executare este obligat sa verifice periodic dacă mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar când constata ca aceasta a incetat, sa ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, după caz, pentru aducerea lui la indeplinire.
(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viața poate fi întreruptă în cazurile și condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor aratate în alineatul 2 al aceluiasi articol.
(2) Dispozitiile art. 453¹ și art. 454 alin. 1¹ și 1² se aplică în mod corespunzător.
Instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare. În cazul în care persoana condamnată se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare a executării pedepsei, instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare. Cererea de întrerupere a executării pedepsei adresată altei instanțe se trimite pe cale administrativă instanței competente, potrivit alin. 1 și 2.
(2¹) Dispozitiile art. 454 alin. 2 teza a doua se aplică în mod corespunzător.
(1) Instanța care a acordat intreruperea comunică de îndată această măsură locului de detinere sau, după caz, unității unde condamnatul executa pedeapsa și organului de politie, iar dacă intreruperea a fost acordată de instanța în a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunică măsura luata și instanței de executare.
(2) Instanța de executare, administratia locului de detinere și unitatea unde condamnatul executa pedeapsa țin evidenta intreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de politie, în vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se menționează și cit a mai ramas de executat din durata pedepsei. Dacă, la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la pedeapsa inchisorii cu executare la locul de muncă nu se prezinta la unitate, aceasta instiinteaza de îndată instanța de executare.
(3) Administratia locului de detinere sau unitatea comunică instanței de executare data la care a reinceput executarea pedepsei.
(4) Timpul cit executarea a fost întreruptă nu se socoteste în executarea pedepsei.
(1) Când după raminerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede că infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai usoara decit cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la indeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 12, 14 și 15 din Codul penal.
(2) Aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanța de executare, iar dacă cel condamnat se afla în executarea pedepsei, de către instanța corespunzătoare în grad în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de muncă.
Aplicarea amnistiei, când intervine după raminerea definitivă a hotărârii, precum și aplicarea gratierii se fac de către un judecator de la instanța de executare, iar dacă cel condamnat se afla în executarea pedepsei, de către un judecator de la instanța corespunzătoare în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de muncă.
(1) Când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este data în competența instanței de executare, președintele dispune citarea părților interesate și ia măsuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171.
(2) Condamnatul arestat este adus la judecata.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
(4) După concluziile procurorului și ascultarea părților, instanța se pronunță prin sentinta.
(5) Dispozitiile cuprinse în partea speciala, titlul II, care nu sunt contrare dispozițiilor din acest capitol, se aplică în mod corespunzător.
(6) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia din situațiile reglementate în prezentul titlu este data în competența instanței în a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde cel condamnat executa pedeapsa. Solutia se comunică instanței de executare.
A se vedea și DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE nr. 187 din 8 mai 2003 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 11 iunie 2003.
(1) Contestația contra executarii hotărârii penale se poate face în urmatoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este indreptata împotriva altei persoane decit cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveste vreo nelamurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
d) când se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executarii.
(2) În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronuntat hotărârea ce se executa.
(3) Contestația împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se
(1) Procedura de rezolvare a contestației la executare este cea prevăzută în art. 460.
(2) În cazul aratat în art. 461 lit. d), dacă din hotărârea pusa în executare nu rezultă datele și situațiile de existenta cărora depinde solutionarea contestației, constatarea acestora se face de către instanța competența sa judece contestația.
(3) Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
(1) Contestația privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută în art. 460, iar în cazul prevăzut în art. 461 lit. c) la instanța care a pronuntat hotărârea ce se executa.
(2) Procedura de rezolvare a acestei contestatii este cea prevăzută în art. 460 alin. 1 și 2.
(3) Contestația împotriva actelor de executare se solutioneaza de către instanța civila potrivit legii civile.
Contestația contra executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de către instanța care le-a pus în executare.