URMARIREA ȘI JUDECAREA UNOR INFRACTIUNI FLAGRANTE

(1) Este flagranta infractiunea descoperita în momentul savirsirii sau imediat după savirsire.

(2) Este de asemenea considerata flagranta și infractiunea al carei faptuitor, imediat după savirsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.

(3) În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul sa prinda pe faptuitor și sa-l conduca inaintea autorității.

(1) Organul de urmărire penala sesizat întocmește un proces-verbal, în care consemneaza cele constatate cu privire la fapta savirsita. În procesul-verbal consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului și ale celorlalte persoane ascultate.

(2) Dacă este cazul, organul de urmărire penala stringe și alte probe.

(3) Procesul-verbal se citește invinuitului, precum și persoanelor care au fost ascultate, cărora li se atrage atenția ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea.

(4) Procesul-verbal se semneaza de organul de urmărire penala, de invinuit și de persoanele ascultate.

(1) Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depăși 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere.

(2) Dacă procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea în miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala și dispune trimiterea în judecata și trimite dosarul instanței competente înainte de expirarea mandatului de arestare.

(3) În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecata în termen de 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, se aplică art. 146 și urmatoarele.

(1) În cazul când judecatorul a emis mandat de arestare a invinuitului și procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea și sa inainteze dosarul procurorului o dată cu invinuitul, cel mai tarziu în 3 zile de la arestarea acestuia.

(2) În cazul când nu s-a putut efectua complet cercetarea în termenul aratat în alineatul precedent, continuarea cercetării penale se face potrivit dispozițiilor procedurii obisnuite.

(1) Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrărilor urmaririi penale și se pronunță în cel mult 2 zile de la primire, putind dispune trimiterea în judecata, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmaririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.

(2) Când procurorul dispune trimiterea în judecata, întocmește rechizitoriu și inainteaza de îndată instanței de judecată dosarul cauzei.

(3) Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile art. 267 și 268 se aplică în mod corespunzător.

(1) Competența de judecată în cauzele privitoare la infractiunile flagrante prevăzute în art. 466 este cea obisnuita.

(2) Pentru municipiile impartite în sectoare, ministrul justiției poate desemna una sau mai multe judecatorii care să judece aceste cauze.

(1) Președintele instanței fixeaza termenul de judecată, care nu poate depăși 5 zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a martorilor și a părții vatamate.

(2) Inculpatul este adus la judecata. Celelalte părți nu se citeaza.

(3) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.

(4) Instanța verifica dacă în cauza sunt intrunite condițiile prevăzute în articolul 466.

(5) Când instanța constata ca în cauza nu sunt intrunite aceste condiții, judecata se face potrivit procedurii obisnuite.

(1) Instanța procedeaza la judecarea cauzei ascultând pe inculpat, martorii prezenți, precum și persoana vatamata dacă este de fața. Judecata se face pe baza acestor declaratii și a lucrărilor din dosar.

(2) Instanța poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, în care scop ia masurile corespunzătoare, pe care le aduce la indeplinire în mod direct sau prin organele de politie.

(3) Pentru administrarea probelor instanța poate acorda termene care în total nu trebuie să depășească 10 zile.

(1) Instanța este obligata să se pronunte asupra cauzei în aceeasi zi în care s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tirziu în urmatoarele 2 zile.

(2) Inculpatul aflat în stare de detinere este adus la pronuntare.

(3) Hotărârea trebuie redactata în cel mult 24 de ore.

(4) Când inculpatul a fost pus anterior în libertate, dacă instanța pronunță pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia.

(5) Instanța este obligata a dispune punerea în libertate a inculpatului arestat, în cazurile prevăzute în art. 350 alin. 2 și 3, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Inst nta examineaza actiunea civila numai dacă persoana vatamata este prezenta și se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fără aminarea judecatii.

(2) Dacă persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal ori o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, instanța examineaza actiunea civila chiar în lipsa acestora și chiar dacă nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea actiunii civile nu duce la aminarea cauzei.

(3) Dacă nu sunt intrunite condițiile alineatelor precedente, instanța rezerva solutionarea actiunii pe calea unei acțiuni separate, care este scutita de taxe de timbru.

(1) Termenul de apel și cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare.

(2) Dosarul cauzei se inainteaza instanței de apel sau, după caz, instanței de recurs în urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.

(3) Judecarea în apel și în recurs se face de urgenta.

(1) În caz de concurs de infractiuni, când procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungere, urmarirea și judecarea infracțiunilor facindu-se separat.

(2) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea și judecata se fac potrivit procedurii obisnuite.

(1) Procedura prevăzută în prezentul capitol nu se aplică infracțiunilor savirsite de minori.

(2) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, dacă acestea sunt flagrante și savarsite în condițiile prevăzute în art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie și se face potrivit art. 467. Procedura de urmărire și judecare prevăzută în acest capitol se aplică numai dacă persoana vatamata a introdus în termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmărire penala. În acest scop, persoana vatamata este chemata și intrebata de organul de urmărire penala dacă înțelege sa faca plangere în termenul mai sus aratat.