(1) Statele membre care percep o reținere la sursă, conform art. 124¹⁰, prevăd una sau două dintre următoarele proceduri, permițând beneficiarului efectiv să ceară ca o asemenea reținere să nu fie aplicată:
a) o procedură care permite beneficiarului efectiv să autorizeze în mod expres agentul plătitor să comunice informațiile, în conformitate cu art. 124⁷ și 124⁸. Această autorizație acoperă toate dobânzile plătite beneficiarului efectiv de către respectivul agent plătitor. În acest caz se aplică prevederile art. 124⁸;
b) o procedură care garantează că reținerea la sursă nu va fi percepută atunci când beneficiarul efectiv prezintă agentului său plătitor un certificat emis în numele sau de autoritatea competentă a statului său de rezidență fiscală, în concordanță cu prevederile alin. (2).
(2) La cererea beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a statului membru de rezidență fiscală va emite un certificat care indică:
a) numele, adresa și numărul de identificare fiscală sau alt număr ori, în lipsa acestuia, data și locul nașterii beneficiarului efectiv;
b) numele și adresa agentului plătitor;
c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea garanției.
(3) Acest certificat este valabil pentru o perioadă care nu depășește 3 ani. Certificatul va fi emis fiecărui beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la solicitare.