(1) În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deținute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.
(2) Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.
(3) Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primește produsele pentru utilizare în România.
(4) Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în consum și România, însoțite de documentul de însoțire simplificat.
(5) Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
a) înaintea expedierii produselor să dea o declarație autorităților fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea și să garanteze plata accizelor;
b) să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193;
c) să se supună oricăror controale care să permită autorității fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor și plata corespunzătoare a accizelor.
(6) În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România și care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, conform art. 192⁶.