Deplasarea și impozitarea produselor accizabile după eliberarea pentru consum

(1) Accizele pentru produsele accizabile achiziționate de o persoană fizică pentru uzul său propriu și transportate personal de respectiva persoană fizică de pe teritoriul unui stat membru pe teritoriul României sunt exigibile numai în statul membru în care se achiziționează produsele accizabile.

(1^1) În sensul prevederilor alin. (1) , se consideră că produsele accizabile achiziționate de o persoană fizică sunt destinate pentru uzul său propriu doar în măsura în care transportul în România din alte state membre al produselor accizabile are caracter ocazional, respectiv nu este realizat în mod repetitiv și sistematic.

(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice, se iau în considerare următoarele elemente:

(2^1) Caracterul ocazional al transportului se stabilește pe baza criteriilor prevăzute prin ordin comun al președintelui Autorității Vamale Române și al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(3) Produsele achiziționate și transportate ocazional de persoanele fizice se consideră a fi destinate uzului propriu, în condițiile în care nu depășesc următoarele limite cantitative:

(4) Produsele achiziționate și transportate ocazional în cantități superioare limitelor prevăzute la alin. (3) și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România.

(5) Accizele sunt exigibile în România și pentru cantitățile de produse energetice eliberate deja pentru consum într-un alt stat membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de transport atipice de către o persoană fizică sau în numele unei persoane fizice. În sensul prezentului alineat, mijloace de transport atipice reprezintă transportul de combustibili în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre adecvate pentru combustibili și transportul de produse lichide pentru încălzire în alte recipiente decât în camioane-cisternă folosite în numele unor operatori economici.

(1) În cazul în care produsele accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, produsele în cauză sunt supuse accizelor în România. În cadrul domeniului de aplicare al regimului prevăzut în prezenta subsecțiune, produsele accizabile pot fi deplasate numai de la un expeditor certificat către un destinatar certificat.

(2) În sensul prezentului articol, produsele accizabile se consideră livrate în scopuri comerciale în cazurile în care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, au fost deplasate din respectivul stat membru către teritoriul României și sunt livrate fie către o altă persoană decât o persoană fizică, fie către o persoană fizică, dacă deplasarea nu face obiectul art. 413 sau al art. 417 . Totuși, produsele accizabile nu se consideră a fi livrate în scopuri comerciale în cazurile în care sunt transportate de respectiva persoană fizică pentru uz propriu atunci când sunt deplasate de pe teritoriul celuilalt stat membru.

(3) Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol începe în momentul în care produsele accizabile părăsesc locațiile expeditorului certificat sau orice loc situat în statul membru de expediție, care este notificat autorităților competente din statul membru de expediție înaintea începerii deplasării.

(4) Deplasarea produselor accizabile în temeiul prezentului articol se încheie în momentul în care destinatarul certificat a recepționat produsele accizabile la locațiile sale sau în orice loc situat în statul membru de destinație, care este notificat autorităților competente din statul membru de destinație înaintea începerii deplasării.

(5) Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru de destinație.

(6) În cazul în care România este stat membru de destinație, condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în România.

(7) În cazul produselor accizabile care au fost deja eliberate pentru consum în România și care sunt livrate într-un alt stat membru, persoana care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de restituirea accizelor dacă autoritatea competentă constată că accizele au devenit exigibile și au fost percepute în acel stat membru, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(1) Destinatarului certificat îi revine obligația de a plăti acciza, care devine exigibilă atunci când mărfurile au fost livrate către statul membru de destinație, cu excepția cazului în care în cursul deplasării apare o neregulă în temeiul art. 419 .

(2) În cazul lipsei înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare, acestor persoane le revine, de asemenea, obligația de a plăti accizele.

(3) Produsele accizabile deținute la bordul unei nave sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între teritoriul unui alt stat membru și România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre aceste state membre, nu sunt supuse accizelor în statul membru respectiv.

(1) Înregistrarea destinatarilor certificați și a expeditorilor certificați se efectuează de către autoritatea vamală teritorială.

(2) Procedura și condițiile în care se realizează înregistrarea destinatarilor certificați și a expeditorilor certificați se stabilesc prin ordin al președintelui A.V.R.

(1) Persoana care intenționează să recepționeze, în cadrul activității desfășurate de respectiva persoană, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru și care apoi sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România trebuie să se înregistreze în calitate de destinatar certificat.

(2) Destinatarul certificat nu are dreptul de a expedia produse accizabile înainte ca acesta să dețină documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantității ce urmează a fi expediată.

(1) Destinatarul certificat poate să își desfășoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) , potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Destinatarul certificat care primește doar ocazional produse accizabile poate să își desfășoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) . Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 7^1 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur expeditor, precum și la o perioadă de timp clar delimitată, potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de asemenea, prin excepție de la cerințele prevăzute la art. 336 pct. 7^1 , să fie acordată persoanelor fizice care acționează în calitate de destinatari atunci când produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2) .

(3) În vederea obținerii atestatului de destinatar certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) , în modul și în forma prevăzute în normele metodologice.

(1) Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca destinatar certificat trebuie să aibă declarat cel puțin un loc în care urmează să realizeze recepția de produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru și care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerțului.

(2) În situația în care recepția produselor accizabile se realizează în mai multe locuri, cererea este însoțită de o declarație privind locurile în care urmează a se realiza recepția acestor produse, precum și de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerțului.

(3) Atestatul de destinatar certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(4) Cererea care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (3) se respinge.

(1) Autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) emite atestatul de destinatar certificat, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentației complete de înregistrare.

(2) Procedura de înregistrare a destinatarilor certificați nu intră sub incidența prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

(3) Atestatul conține următoarele elemente:

(4) Atestatul de destinatar certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată cererea de înregistrare ca destinatar certificat de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) .

(5) În cazul destinatarului certificat care primește doar ocazional produse accizabile care au fost eliberate pentru consum într-un stat membru și care sunt deplasate către teritoriul României pentru a fi livrate în România în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate în România, atestatul are valabilitate de 12 luni consecutive de la data emiterii acestuia.

(6) Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) din oficiu sau la cerere.

(7) În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) trebuie să îl informeze pe destinatarul certificat asupra modificării și asupra motivelor acesteia.

(8) Destinatarul certificat poate solicita autorității prevăzute la art. 414^2 alin. (1) modificarea atestatului, în condițiile prevăzute în normele metodologice.

(1) Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.

(2) Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispozițiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Orice destinatar certificat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe:

(2) În situația în care intervin modificări față de datele menționate în atestat, destinatarul certificat are obligația de a depune o cerere la autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) , potrivit prevederilor din normele metodologice.

(3) Destinatarul certificat nu poate realiza recepția de produse accizabile într-un nou loc dacă acesta nu a fost declarat.

(1) Atestatele sunt emise numai pentru destinatarii certificați numiți și nu sunt transferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea locului de recepție a produselor accizabile, atestatele nu se transferă noului proprietar.

(1) Atestatul de destinatar certificat poate fi revocat în următoarele situații:

(2) În cazul în care destinatarul certificat dorește să renunțe la atestat, acesta are obligația să notifice acest fapt autorității prevăzute la art. 414^2 alin. (1) cu cel puțin 60 de zile înainte de data renunțării.

(3) Abrogat.

(4) Destinatarul certificat nemulțumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în conformitate cu dispozițiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(4^1) Decizia de revocare se comunică destinatarului certificat și produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoștință acestuia. Comunicarea se realizează prin intermediul platformei dedicate a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Spațiul privat virtual sau prin remitere la domiciliul fiscal al destinatarului certificat, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care destinatarul certificat refuză primirea sau nu este găsit la domiciliul fiscal se afișează pe ușa acestuia o înștiințare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și decizia se consideră comunicată la data afișării înștiințării.

(5) Abrogat.

(1) Expeditorul certificat în România poate să își desfășoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) .

(2) În vederea obținerii atestatului de expeditor certificat, solicitantul trebuie să depună o cerere la autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) , în modul și în forma prevăzute în normele metodologice.

(3) Expeditorul certificat care trimite doar ocazional produse accizabile poate să își desfășoare activitatea în această calitate numai în baza atestatului valabil emis de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) . Înregistrarea prevăzută la art. 336 pct. 8^1 se limitează la o anumită cantitate de produse accizabile, la un singur destinatar, precum și la o perioadă de timp clar delimitată, potrivit prevederilor din normele metodologice. O astfel de înregistrare ocazională poate, de asemenea, prin excepție de la cerințele prevăzute la art. 336 pct. 8^1 , să fie acordată persoanelor fizice care acționează în calitate de expeditori atunci când produsele accizabile sunt livrate în scopuri comerciale în temeiul art. 414 alin. (2) .

(1) Pentru a fi înregistrată, persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca expeditor certificat trebuie să aibă declarat cel puțin un loc din care urmează să expedieze produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul României și care sunt deplasate către teritoriul altui stat membru pentru a fi livrate acolo în scopuri comerciale sau pentru a fi utilizate pe teritoriul acelui stat membru, pentru care trebuie să facă dovada înregistrării punctului de lucru la oficiul registrului comerțului.

(2) În situația în care expedierea produselor accizabile se realizează din mai multe locuri, cererea este însoțită de o declarație privind locurile din care urmează a se expedia aceste produse, precum și de dovada înregistrării acestora la oficiul registrului comerțului.

(3) Atestatul de expeditor certificat se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(4) Cererea care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (3) se respinge.

(1) Autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) emite atestatul de expeditor certificat, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentației complete de înregistrare.

(2) Procedura de înregistrare a expeditorilor certificați nu intră sub incidența prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

(3) Atestatul conține următoarele elemente:

(4) Atestatul de expeditor certificat este valabil de la data emiterii, după ce a fost aprobată cererea de înregistrare ca expeditor certificat de autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) .

(5) Atestatele pot fi modificate de către autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) din oficiu sau la cerere.

(6) În cazul modificării atestatului din oficiu, înainte de a fi modificat atestatul, autoritatea prevăzută la art. 414^2 alin. (1) trebuie să îl informeze pe expeditorul certificat asupra modificării și asupra motivelor acesteia.

(7) Expeditorul certificat poate solicita autorității prevăzute la art. 414^2 alin. (1) modificarea atestatului, în condițiile prevăzute în normele metodologice.

(1) Respingerea cererii de înregistrare se comunică în scris odată cu motivele luării acestei decizii.

(2) Deciziile de respingere emise pot fi contestate în conformitate cu dispozițiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015.

(1) Atestatele sunt emise numai pentru expeditorii certificați numiți și nu sunt transferabile.

(2) În situația în care are loc vânzarea locului de expediție a produselor accizabile, atestatul nu se transferă noului proprietar.

(1) Atestatul de expeditor certificat poate fi revocat în următoarele situații:

(2) În cazul în care expeditorul certificat dorește să renunțe la atestat, acesta are obligația să notifice acest fapt autorității prevăzute la art. 414^2 alin. (1) cu cel puțin 60 de zile înainte de data renunțării.

(3) Abrogat.

(4) Expeditorul certificat nemulțumit poate contesta decizia de revocare a atestatului în conformitate cu dispozițiile titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(4^1) Decizia de revocare se comunică expeditorului certificat și produce efecte de la data la care a fost adusă la cunoștință acestuia. Comunicarea se realizează prin intermediul platformei dedicate a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Spațiul privat virtual sau prin remitere la domiciliul fiscal al expeditorului certificat, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (8)-(10) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care expeditorul certificat refuză primirea sau nu este găsit la domiciliul fiscal se afișează pe ușa acestuia o înștiințare potrivit art. 47 alin. (9) din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, și decizia se consideră comunicată la data afișării înștiințării.

(5) Abrogat.

(1) În situațiile prevăzute la art. 414 alin. (1) și (6) , o deplasare de produse accizabile este considerată ca respectând cerințele în temeiul prezentei subsecțiuni numai dacă este însoțită de un document administrativ simplificat electronic prelucrat în conformitate cu prevederile art. 416 .

(2) În temeiul art. 414^1 alin. (1) , destinatarul certificat trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele prevăzute la art. 414^8 alin. (1) lit. a) , c) și d) .

(3) Prin excepție de la prevederile art. 414^8 alin. (1) lit. a) , garanția poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de expeditorul certificat sau, în comun, de orice combinație a două sau mai multe dintre aceste persoane cu sau fără destinatarul certificat.

(4) Garanția prevăzută la art. 414^8 alin. (1) lit. a) este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

(5) Tipul, modul de calcul, valoarea, durata și condițiile de reducere a garanției sunt prevăzute în normele metodologice, pe tipuri de activități și grupe de produse.

(6) Un antrepozitar autorizat sau un expeditor înregistrat poate acționa drept expeditor certificat în sensul prezentei subsecțiuni după ce a informat autoritățile competente, în condițiile prevăzute în normele metodologice.

(7) Un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat poate acționa drept destinatar certificat în sensul prezentei subsecțiuni după ce a informat autoritățile competente, în condițiile prevăzute în normele metodologice.

(1) În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecțiuni, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic autorității competente din statul membru de expediție, prin intermediul sistemului informatizat.

(2) Autoritatea competentă din statul membru de expediție efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în proiectul de document administrativ simplificat electronic, după care:

(3) Autoritatea competentă din statul membru de expediție înaintează de îndată documentul administrativ simplificat electronic autorității competente din statul membru de destinație, care îl transmite destinatarului certificat.

(4) Expeditorul certificat furnizează persoanei care însoțește produsele accizabile sau, în cazul în care produsele nu sunt însoțite de o astfel de persoană, transportatorului codul de referință administrativ simplificat unic. Persoana care însoțește produsele accizabile sau transportatorul furnizează acest cod autorităților competente oricând este solicitat pe întreaga durată a deplasării.

(5) În cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul prezentei subsecțiuni, expeditorul certificat poate, prin intermediul sistemului informatizat, modifica destinația la un alt loc de livrare în același stat membru, care este operat de același destinatar certificat, sau înapoi la locul de expediere. În acest scop, expeditorul certificat prezintă un proiect de document electronic de modificare a destinației autorităților competente din statul membru de expediție, prin intermediul sistemului informatizat.

(6) Modelul documentului administrativ simplificat electronic se stabilește prin ordin al președintelui A.V.R.

(1) La primirea produselor accizabile, destinatarul certificat trebuie să respecte următoarele cerințe:

(2) Autoritatea competentă a destinatarului efectuează o verificare electronică a datelor furnizate în raportul de primire, după care:

(3) Autoritatea competentă a expeditorului înaintează raportul de primire expeditorului certificat.

(4) Accizele plătite în statul membru de expediție se rambursează la cerere și pe baza raportului de primire menționat la alin. (1) .

(5) Modalitățile de confirmare a faptului că produsele accizabile au ajuns la destinație și de trimitere a raportului de primire a produselor accizabile de către destinatarii menționați la art. 395 alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al președintelui A.V.R.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 416 , în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil în România, expeditorul certificat din România poate începe o deplasare de produse accizabile, în următoarele condiții:

(2) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil, expeditorul certificat prezintă un proiect de document administrativ simplificat electronic, în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1) . De îndată ce datele cuprinse în proiectul de document administrativ simplificat electronic sunt verificate în conformitate cu prevederile art. 416 alin. (2) , dacă respectivele date sunt corecte, acest document înlocuiește documentul de rezervă menționat la alin. (1) lit. a) . Art. 416 alin. (3) și art. 416^1 se aplică mutatis mutandis.

(3) O copie a documentului de rezervă menționat la alin. (1) lit. a) se păstrează de către expeditorul certificat în evidențele sale.

(4) În cazul în care sistemul informatizat este indisponibil la expediție, expeditorul certificat poate modifica destinația mărfurilor potrivit prevederilor art. 416 alin. (5) și comunică această informație autorității competente a expeditorului prin intermediul unor mijloace alternative de comunicare. Expeditorul certificat informează autoritățile competente din statul membru de expediție înainte de a modifica destinația. Alin. (2) și (3) se aplică mutatis mutandis.

(1) În cazul în care produsele accizabile sunt deplasate în temeiul prezentei subsecțiuni, iar raportul de primire nu poate fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în conformitate cu prevederile art. 416^1 alin. (1) , fie deoarece sistemul informatizat nu este disponibil în România, fie deoarece nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 416^2 alin. (2) , destinatarul certificat prezintă autorității competente din România, cu excepția cazurilor pe deplin justificate, raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile care conține aceleași date ca raportul de primire și care atestă încheierea deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.

(2) Cu excepția cazului în care destinatarul certificat poate prezenta în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de primire, astfel cum se prevede la art. 416^1 alin. (1) , sau cu excepția cazurilor pe deplin justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a raportului de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menționat la alin. (1) autorității competente din statul membru de expediție. Autoritatea competentă din statul membru de expediție transmite această copie expeditorului certificat sau o pune la dispoziția expeditorului certificat.

(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 416^2 alin. (2) sunt îndeplinite, destinatarul certificat prezintă un raport de primire în conformitate cu prevederile art. 416^1 alin. (1) . Articolul 416^1 alin. (2) și (3) se aplică mutatis mutandis.

(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 416^3 , raportul de primire prevăzut la art. 416^1 alin. (1) constituie dovada faptului că produsele accizabile au fost livrate destinatarului certificat.

(2) Prin excepție de la alin. (1) , în absența unui raport de primire din alte motive decât cele menționate la art. 416^3 , se poate furniza o dovadă alternativă a livrării produselor accizabile printr-o viză a autorității competente din România, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să ateste că produsele accizabile expediate au ajuns la destinație. Raportul de primire de rezervă pentru deplasări de produse accizabile menționat la art. 416^3 alin. (1) constituie o dovadă corespunzătoare în sensul alin. (1) .

(3) În cazul în care viza autorității competente din România a fost acceptată de autoritățile competente ale statului membru de expediție, aceasta este considerată a constitui o dovadă suficientă a faptului că destinatarul certificat a îndeplinit toate formalitățile necesare și că a efectuat toate plățile accizelor datorate în România.

(4) Modalitățile de confirmare a dovezilor alternative a livrărilor de produse accizabile sunt prevăzute prin ordin al președintelui A.V.R.

(1) În cazul în care produsele accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României sunt deplasate către o destinație de pe teritoriul României prin traversarea teritoriului altui stat membru, se aplică următoarele cerințe:

(2) În cazul în care produsele accizabile se deplasează în mod frecvent și regulat în condițiile prevăzute la alin. (1) , statele membre în cauză pot, de comun acord, în condițiile stabilite de acestea, să simplifice cerințele specificate la alin. (1) .

(1) Vânzarea la distanță din alt stat membru în România reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru, achiziționate de către o persoană stabilită în România, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate sau transportate către teritoriul României direct sau indirect de către un expeditor care desfășoară o activitate economică independentă sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) , accizele devin exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condițiile de exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.

(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie expeditorul, fie un reprezentant fiscal al acestuia stabilit în România și autorizat de autoritățile competente din România.

(4) Expeditorul sau reprezentantul fiscal trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(5) România și alte state membre interesate pot, în condiții stabilite de comun acord, să simplifice cerințele pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.

(6) Persoana nestabilită în România care efectuează o vânzare la distanță pe teritoriul României trebuie să transmită autorității competente, în nume propriu sau prin reprezentantul fiscal, o situație lunară privind achizițiile și livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situația, în condițiile stabilite prin normele metodologice.

(7) Vânzarea la distanță din România în alt stat membru reprezintă vânzarea produselor accizabile deja eliberate pentru consum pe teritoriul României, achiziționate de către o persoană stabilită în alt stat membru, alta decât un antrepozitar autorizat, un destinatar înregistrat sau un destinatar certificat, și care nu exercită o activitate economică independentă, și expediate ori transportate către teritoriul acelui stat membru, direct sau indirect, de către expeditorul stabilit în România ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele plătite în România se restituie, la solicitarea expeditorului, dacă expeditorul din România sau reprezentantul fiscal al acestuia a urmat procedurile stabilite la alin. (4) .

(1) În situațiile prevăzute la art. 414 alin. (1) și la art. 417 alin. (1) , în cazul distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, ca urmare a unui caz fortuit ori de forță majoră sau ca o consecință a autorizării distrugerii mărfurilor de către autoritățile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru. În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile.

(2) În cazul pierderii parțiale din cauza naturii mărfurilor, care are loc în timpul transportului acestora pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care au fost eliberate pentru consum, accizele nu sunt exigibile în acel stat membru atunci când valoarea pierderii se încadrează în pragul comun de pierdere parțială pentru respectivele produse accizabile, prevăzute la art. 340 alin. (11^1) , cu excepția cazului în care un stat membru are motive rezonabile să suspecteze o fraudă sau o neregulă.

(3) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială a produselor accizabile, menționată la alin. (1) , se dovedește într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile competente din statul membru în care a avut loc distrugerea totală ori pierderea iremediabilă, totală sau parțială, sau de autoritățile competente din statul membru în care aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine unde a avut loc.

(4) În cazul în care distrugerea totală sau pierderea iremediabilă, totală sau parțială, a produselor accizabile este stabilită, garanția depusă în conformitate cu prevederile art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau ale art. 417 alin. (4) lit. a) se eliberează, integral sau parțial, după caz, la prezentarea unor dovezi corespunzătoare.

(5) Regulile și condițiile pe baza cărora se determină pierderile menționate la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în normele metodologice.

(1) Atunci când s-a comis o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1) , pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum, acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în care s-a comis neregula.

(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (1) , pe teritoriul unui alt stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum și nu este posibil să se determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru pe teritoriul căruia s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achiziționării produselor accizabile, se aplică dispozițiile alin. (1) .

(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat plata acestora în conformitate cu prevederile art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau art. 417 alin. (4) lit. a) și de orice persoană care a participat la neregulă. Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași acciză, acestea sunt obligate să plătească în solidar respectiva acciză.

(4) Autoritățile competente din statul membru în care produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost comisă ori constatată neregula. Autoritățile competente din statul membru de destinație eliberează garanția depusă în temeiul art. 414^8 alin. (1) lit. a) sau al art. 417 alin. (4) lit. a) .

(5) În sensul prezentului articol, neregulă reprezintă o situație apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul art. 414 alin. (1) sau al art. 417 alin. (1) , care nu face obiectul art. 418 , din cauza căreia o deplasare ori un segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod corespunzător.

(6) Orice lipsă a înregistrării uneia sau a tuturor persoanelor implicate în deplasare care contravine art. 414 alin. (1) sau art. 417 alin. (4) lit. a) sau orice nerespectare a dispozițiilor art. 415 alin. (1) se consideră a fi o neregulă. Alineatele (1)-(5) se aplică în mod corespunzător.