(1) Persoanele încadrate în munca au dreptul -în condițiile legii- în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de 15- 24 zile lucrătoare, în raport cu vechimea în munca.
(2) În afară concediului acordat în raport cu vechimea în munca, cei care lucrează în locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase beneficiază de concedii suplimentare, în condițiile stabilite de dispozițiile legale. De concedii suplimentare beneficiază, potrivit dispozițiilor legale, și cei care au funcții de conducere a unităților și asimilații lor.
(3) Concediul de odihnă al personalului didactic se stabilește prin statutul personalului didactic și se acordă în timpul vacantelor școlare sau universitare.