(1) Pe durata staționării într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, mărfurile străine pot:
a) să fie puse în liberă circulație, în condițiile prevăzute de acest regim și de dispozițiile privind datoria vamală, cuprinse în prezentul capitol;
b) să facă obiectul manipulărilor uzuale prevăzute la art. 129, fără autorizare;
c) să fie plasate sub regimul de perfecționare activă, conform condițiilor prevăzute pentru acest regim;
d) să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în condițiile prevăzute de acest regim;
e) să fie plasate sub regimul de admitere temporară, în condițiile prevăzute de acest regim;
f) să fie abandonate în favoarea statului;
g) să fie distruse, pe cheltuiala deținătorului, cu condiția ca persoana interesată să furnizeze autorității vamale toate informațiile pe care aceasta le consideră necesare.
(2) Când mărfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) sau e), autoritatea vamală poate, în măsura în care este necesar, să țină cont de condițiile de funcționare și de supraveghere vamală ale zonelor libere sau antrepozitelor libere și să-și adapteze modalitățile de control prevăzute.