Dispoziții generale privind drepturile și obligațiile persoanelor cu privire la reglementările vamale

(1) În condițiile prevăzute în prezentul cod, orice persoană își poate desemna un reprezentant în relația sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele și a îndeplini formalitățile prevăzute în reglementările vamale.

(2) Reprezentarea poate fi directă sau indirectă.

(3) În cazul reprezentării directe, reprezentantul acționează în numele și pe seama unei alte persoane.

(4) În cazul reprezentării indirecte, reprezentantul acționează în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.

(5) Reprezentantul trebuie să fie stabilit în România, cu următoarele excepții:

a) în cazul declarării mărfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporară;

b) în cazurile când mărfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiția ca autoritatea vamală să considere justificat acest lucru.

(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în condițiile prevăzute de regulamentul vamal.

(7) Reprezentantul are obligația să declare că acționează pentru persoana care l-a împuternicit, să specifice dacă reprezentarea este directă sau indirectă și să fie învestit cu putere de reprezentare.

(8) O persoană care nu declară că acționează în numele sau pe seama altei persoane ori care declară că acționează în numele sau pe seama altei persoane fără a fi împuternicită să facă aceasta se consideră că acționează în nume propriu și pe contul său.

(9) Autoritatea vamală poate cere oricărei persoane care declară că acționează în numele sau pe seama altei persoane să facă dovada calității și capacității sale de a acționa ca reprezentant.

(1) Autoritatea vamală acordă, pe baza criteriilor prevăzute în prezenta secțiune și, dacă este necesar, după consultarea altor autorități competente, statutul de agent economic autorizat oricărui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiază de anumite facilități în ceea ce privește controlul vamal privind securitatea și siguranța și/sau de anumite simplificări prevăzute de reglementările vamale.

(2) Statutul de agent economic autorizat se acordă pe baza următoarelor criterii:

a) lipsa înregistrărilor în baza de date a autorității vamale, referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant;

b) un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor comerciale și, dacă este cazul, a documentelor de transport, care să permită efectuarea controlului vamal;

c) dovada solvabilității financiare, dacă este cazul, și, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzătoare de securitate și siguranță legate de gestionarea riscurilor.

(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:

a) acordarea statutului de agent economic autorizat;

b) eliberarea autorizărilor pentru utilizarea simplificărilor;

c) stabilirea autorității vamale care acordă statutul de agent economic autorizat și care eliberează autorizația prevăzută la lit. b);

d) tipul de facilitate și limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce privește controalele vamale referitoare la securitate și siguranță, ținând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;

e) condițiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.

(1) O persoană care solicită autorității vamale să ia o decizie privind aplicarea reglementărilor vamale este obligată să furnizeze toate informațiile și documentele necesare acestei autorități pentru a se pronunța.

(2) Decizia se adoptă și se comunică solicitantului în termenele prevăzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.

(3) Când solicitarea este formulată în scris, decizia se adoptă în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primită de autoritatea vamală, și se comunică în scris solicitantului. Termenul prevăzut poate fi depășit când autoritatea vamală se află în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situație autoritatea vamală informează solicitantul, anterior expirării termenului, asupra motivelor care justifică depășirea acestuia, precum și cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.

(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamală în scris trebuie să menționeze motivele pe care se întemeiază și să facă trimitere la dreptul de introducere a unei acțiuni prevăzute în prezentul cod.

(1) O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează când a fost luată pe baza unor informații eronate sau incomplete și dacă solicitantul a știut sau ar fi trebuit să știe că informațiile erau eronate sau incomplete și această decizie nu ar fi fost luată dacă informațiile ar fi fost corecte și complete.

(2) Anularea se comunică de autoritatea vamală persoanei căreia i s-a adresat și produce efecte de la data adoptării deciziei anulate.

(1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, o decizie favorabilă persoanei interesate este revocată sau modificată când, în alte cazuri decât cele menționate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiții prevăzute pentru emiterea acesteia.

(2) O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată și când persoana căreia îi este adresată nu îndeplinește o obligație ce îi revine prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică persoanei căreia i se adresează și produce efecte de la data aducerii la cunoștință. În cazuri excepționale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamală poate amâna data aplicării revocării sau modificării. Cazurile excepționale se vor detalia în regulamentul vamal.

(1) Persoanele interesate au dreptul să solicite autorității vamale, în scris, informații privind aplicarea reglementărilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzată dacă aceasta nu are legătură cu o operațiune de import sau export ce urmează a fi realizată.

(2) La cerere se anexează, dacă este cazul, documentația cuprinzând principalele caracteristici tehnice și comerciale ale mărfurilor care fac obiectul tranzacției, precum și analizele de laborator.

(3) Informațiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamală, mai ales ca rezultat al analizelor și expertizelor efectuate asupra mărfurilor sau al returnării acestora, cheltuielile corespunzătoare vor fi facturate solicitantului.

(1) O informație tarifară obligatorie este valabilă pentru o perioadă de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadă de 3 ani. Prin excepție de la prevederile art. 35, informația obligatorie se anulează de autoritatea vamală dacă s-a bazat pe informații eronate sau incomplete furnizate de solicitant.

(2) Informația tarifară obligatorie încetează să mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări cu ale cărei prevederi informația nu mai este conformă;

b) ca urmare a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificări a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiția ca titularul să fie înștiințat cu privire la aceasta.

(3) Informația obligatorie în materie de origine încetează să mai fie valabilă:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări sau încheierii de către România a unui acord cu ale căror prevederi informația obligatorie nu mai este conformă;

b) când devine incompatibilă cu regulile de origine prevăzute în legislația în vigoare;

c) când este modificată sau revocată conform art. 36, cu condiția ca titularul să fie înștiințat cu privire la aceasta.

(4) Dispozițiile alin. (2) lit. a) și b), alin. (3) lit. a) și b) se aplică de la data intrării în vigoare a actelor menționate, iar cele prevăzute la alin. (2) lit. c) și alin. (3) lit. c) de la data înștiințării.

(5) Titularul unei informații obligatorii care a încetat să mai fie valabilă conform alin. (2) lit. b) și c) sau alin. (3) lit. b) și c) poate să se folosească în continuare de această informație în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum și a altor drepturi pe o durată de 6 luni, în situația în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpărarea sau vânzarea mărfurilor, pe baza informației obligatorii, înainte ca încetarea valabilității să se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintă un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităților vamale, termenul de 6 luni se înlocuiește cu perioada de valabilitate a certificatului.

(6) Aplicarea dispozițiilor cuprinse în informațiile obligatorii are efect asupra determinării drepturilor de import sau export și asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarării mărfurilor în vamă, cu condiția ca certificatul de import sau export să fi fost eliberat în baza informațiilor obligatorii.

(1) Autoritatea vamală poate să efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le consideră necesare pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, precum și staționarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri românești.

(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazează pe o analiză de risc ce utilizează procedee informatice în scopul de a determina și cuantifica riscurile și de a elabora măsurile necesare evaluării acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamală și, dacă este cazul, a unor criterii stabilite la nivel internațional. Pentru punerea în practică a măsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamală utilizează un sistem electronic corespunzător.

(3) Când controlul este efectuat de către altă autoritate, acesta se desfășoară sub coordonarea autorității vamale și, în măsura posibilului, în același moment și în același loc.

(4) În cadrul controlului, autoritatea vamală și alte autorități competente pot schimba între ele datele primite în legătură cu intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, precum și cu staționarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri românești, dacă este necesar în scopul diminuării riscului.

(1) În scopul aplicării reglementărilor vamale, orice persoană implicată direct sau indirect în operațiunile având ca scop schimbul de mărfuri dintre România și alte țări este obligată să furnizeze autorității vamale, la cererea acesteia și în termenul stabilit, toate documentele și informațiile necesare, pe orice suport, precum și orice sprijin necesar.

(2) Informațiile care, prin natura lor, sunt confidențiale sau care sunt oferite pe bază de confidențialitate impun obligația păstrării secretului profesional. Acestea nu se dezvăluie de către autoritatea vamală fără permisiunea expresă a persoanei sau autorității care le-a furnizat. Comunicarea informațiilor este permisă când autoritatea vamală poate fi obligată sau autorizată să facă aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privința protejării datelor personale sau în legătură cu procedurile judiciare.

(1) Persoanele implicate păstrează documentele menționate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculează astfel:

a) în cazul mărfurilor puse în liberă circulație în alte împrejurări decât cele prevăzute la lit. b) sau al mărfurilor declarate pentru export, de la sfârșitul anului în care sunt acceptate declarațiile de punere în liberă circulație sau cele de export;

b) în cazul mărfurilor puse în liberă circulație cu drepturi de import reduse sau zero în funcție de destinația lor finală, de la sfârșitul anului în care ele încetează a mai fi supuse supravegherii vamale;

c) în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârșitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;

d) în cazul mărfurilor plasate într-o zonă liberă sau un antrepozit liber, de la sfârșitul anului în care ele părăsesc incinta respectivă.

(2) În cazul în care, în urma efectuării unui control vamal în ceea ce privește o datorie vamală, se stabilește necesitatea corectării acesteia în evidențele contabile, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungește cu un an calendaristic.