(1) Obligația de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorități competente în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat.
(2) Informații de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situații:
a) la solicitarea titularului de cont sau a moștenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanților legali și/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b) în cazurile în care instituția de credit justifica un interes legitim;
c) la solicitarea scrisă a altor autorități sau instituții ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorități sau instituții sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuțiilor lor specifice, să solicite și/sau să primească astfel de informații și sunt identificate clar informațiile care pot fi furnizate de către instituțiile de credit în acest scop;
d) la solicitarea scrisă a soțului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanță o cerere de împărțire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanței.
e) la solicitarea instanței, în scopul soluționării diferitelor cauze deduse judecății.
f) la solicitarea executorului judecătoresc, în scopul realizării executării silite, pentru existența conturilor debitorilor urmăriți.
g) la solicitarea notarului, în cadrul procedurii succesorale notariale.
(3) În cererea scrisă adresată instituției de credit, conform alin. (2) lit. c) , trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informații, identitatea clientului la care se referă informațiile confidențiale care se solicita, categoria informațiilor solicitate și scopul pentru care se solicita acestea.
(4) Personalul instituției de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informații confidențiale de natura celor prevăzute la art. 111 , pe care le deține sau de care a luat cunoștința în orice mod.