(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere, se asigură că sunt disponibile pentru aplicare planuri de redresare pentru refacerea situației financiare a instituțiilor de credit, în urma unei deteriorări semnificative a acesteia, precum și planuri de rezoluție a instituțiilor de credit aflate în dificultate.
(2) Cerințele pentru o instituție de credit de a elabora, de a menține și de a actualiza un plan de redresare pot fi reduse în mod proporțional de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere, în cazul în care aceasta, după consultarea structurii interinstituționale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudențiale a sistemului financiar național și luând în considerare, printre altele, mărimea instituției de credit, modelul de afaceri sau interconectarea sa cu alte instituții de credit și firme de investiții ori cu sistemul financiar în general, apreciază că dificultățile instituției de credit în cauză nu ar avea un efect negativ asupra piețelor financiare, altor instituții de credit și firme de investiții sau condițiilor de finanțare.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate reduce, în mod proporțional, cerințele privind pregătirea planului de rezoluție pentru o instituție de credit, luând în considerare aprecierea făcută în exercitarea atribuțiilor de supraveghere potrivit alin. (2).
(4) Instituțiile de credit cooperează îndeaproape cu Banca Națională a României și schimbă toate informațiile necesare în vederea pregătirii și a elaborării de planuri de rezoluție viabile, stabilind opțiuni pentru rezoluția ordonată a instituțiilor de credit aflate în dificultate, în conformitate cu principiul proporționalității.