LexistoriaDreptul la drept.

SUPRAVEGHEREA ȘI CERINȚE DE PUBLICARE PENTRU BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Azi

Instituțiile de credit · 231 articole

Capitolul I — Supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române

Articolul 164

(1) În scopul protejării intereselor deponenților și al asigurării stabilității și viabilității întregului sistem bancar, Banca Națională a României asigură supravegherea prudențială a instituțiilor de credit persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înființate în alte state membre ori în state terțe, urmărind respectarea cerințelor prevăzute de lege și de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât și la nivel consolidat sau subconsolidat, după caz, în vederea prevenirii și limitării riscurilor specifice activității bancare.

(2) Banca Națională a României aplică prevederile referitoare la verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de o instituție de credit, persoană juridică română, precum și măsurile de supraveghere, în mod corespunzător nivelului de aplicare a cerințelor prudențiale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum este acesta prevăzut în partea I titlul II din regulamentul respectiv.

Articolul 164¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere, se asigură că sunt disponibile pentru aplicare planuri de redresare pentru refacerea situației financiare a instituțiilor de credit, în urma unei deteriorări semnificative a acesteia, precum și planuri de rezoluție a instituțiilor de credit aflate în dificultate.

(2) Cerințele pentru o instituție de credit de a elabora, de a menține și de a actualiza un plan de redresare pot fi reduse în mod proporțional de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate de supraveghere, în cazul în care aceasta, după consultarea structurii interinstituționale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudențiale a sistemului financiar național și luând în considerare, printre altele, mărimea instituției de credit, modelul de afaceri sau interconectarea sa cu alte instituții de credit și firme de investiții ori cu sistemul financiar în general, apreciază că dificultățile instituției de credit în cauză nu ar avea un efect negativ asupra piețelor financiare, altor instituții de credit și firme de investiții sau condițiilor de finanțare.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, poate reduce, în mod proporțional, cerințele privind pregătirea planului de rezoluție pentru o instituție de credit, luând în considerare aprecierea făcută în exercitarea atribuțiilor de supraveghere potrivit alin. (2).

(4) Instituțiile de credit cooperează îndeaproape cu Banca Națională a României și schimbă toate informațiile necesare în vederea pregătirii și a elaborării de planuri de rezoluție viabile, stabilind opțiuni pentru rezoluția ordonată a instituțiilor de credit aflate în dificultate, în conformitate cu principiul proporționalității.

Articolul 164²

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În conformitate cu art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Autoritatea Bancară Europeană poate participa și contribui la elaborarea și coordonarea de planuri de redresare și de rezoluție eficace și coerente.

(2) În sensul alin. (1), Autoritatea Bancară Europeană are dreptul să participe la reuniuni referitoare la elaborarea și coordonarea planurilor de redresare și de rezoluție. Banca Națională a României informează pe deplin Autoritatea Bancară Europeană, în prealabil, cu privire la organizarea unor astfel de reuniuni, comunicându-i acesteia principalele aspecte care urmează să fie discutate, precum și activitățile avute în vedere.

Articolul 165

Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii Naționale a României datele și informațiile necesare pentru evaluarea respectării dispozițiilor cuprinse în prezenta ordonanță de urgență și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, potrivit prevederilor regulamentului menționat.

Articolul 166

(1) Banca Națională a României asigură verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de fiecare instituție de credit, persoană juridică română, pentru respectarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora și realizează propria evaluare a următoarelor riscuri:

a) riscurile la care instituția de credit este sau poate fi expusă;

b) abrogată;

c) riscurile identificate prin simulări de criză, cu luarea în considerare a naturii, extinderii și complexității activităților instituției de credit;

d) riscurile evidențiate de testarea rezilienței operaționale digitale în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2022/2.554.

(2) Pe baza verificării și evaluării efectuate, Banca Națională a României determină în ce măsură cadrul de administrare, strategiile, procesele și mecanismele implementate de o instituție de credit, persoană juridică română, fondurile proprii deținute și lichiditatea acesteia asigură o administrare prudentă și o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al instituției de credit.

(3) Banca Națională a României stabilește frecvența și gradul de detaliere a verificărilor și evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proporționalității, respectiv având în vedere mărimea, importanța sistemică, natura, extinderea și complexitatea activităților desfășurate de fiecare instituție de credit, persoană juridică română. Verificările și evaluările se realizează cel puțin o dată pe an pentru instituțiile de credit în privința cărora s-a stabilit un program de supraveghere prudențială, potrivit prevederilor art. 169¹ .

(3¹) La efectuarea verificării și evaluării prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României aplică principiul proporționalității potrivit criteriilor publicate în temeiul art. 224 alin. (1) lit. c) .

(3²) Banca Națională a României poate adapta metodologiile de aplicare a verificării și a evaluării prevăzute la alin. (1) pentru a lua în considerare instituții de credit cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau o situare geografică similară a expunerilor. Astfel de metodologii adaptate pot include valori de referință axate pe risc și indicatori cantitativi, permit luarea în considerare în mod corespunzător a riscurilor specifice la care poate fi expusă fiecare instituție de credit și nu aduc atingere caracterului specific instituției de credit al măsurilor impuse potrivit art. 226 .

(3³) Banca Națională a României notifică Autoritatea Bancară Europeană în cazul în care folosește metodologii adaptate în sensul prevederilor alin. (3²) .

(4) Banca Națională a României realizează simulări de criză în privința instituțiilor de credit pe care le supraveghează, când le consideră adecvate, dar cel puțin anual, în vederea efectuării verificării și evaluării prevăzute la alin. (1)-(3) .

(5) Banca Națională a României informează fără întârziere Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu rezultatele verificărilor prevăzute la alin. (1) , ori de câte ori în urma efectuării acestora rezultă că o instituție de credit poate prezenta un risc sistemic în conformitate cu art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(6) Atunci când în urma acțiunilor de verificare prevăzute la alin. (1) Banca Națională a României suspectează sau are motive întemeiate să suspecteze săvârșirea sau tentativa de săvârșire a unor fapte de spălare a banilor sau finanțare a terorismului sau atunci când constată existența unui risc potențial crescut privind săvârșirea acestora, informează fără întârziere Autoritatea Bancară Europeană și, în cazul sucursalelor din alte state membre ale instituțiilor de credit persoane juridice române, autoritatea responsabilă cu supravegherea acestora în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. În situația constatării unui risc potențial crescut de spălare a banilor sau finanțare a terorismului la o sucursală din alt stat membru a unei instituții de credit persoană juridică română, Banca Națională a României transmite Autorității Bancare Europene și rezultatul evaluării comune realizate cu autoritatea responsabilă cu supravegherea sucursalei în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului.

(7) Pentru scopurile alin. (6) Banca Națională a României dispune măsuri și/sau aplică măsuri sancționatorii potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Articolul 166¹

(1) Banca Națională a României verifică în mod regulat, cel puțin o dată la 3 ani, respectarea de către instituțiile de credit a cerințelor referitoare la abordările interne care necesită o aprobare înainte de a fi utilizate pentru calculul cerințelor de fonduri proprii, potrivit prevederilor cuprinse în partea a III-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) Condițiile pentru efectuarea verificării prevăzute la alin. (1) , precum și pentru revocarea sau limitarea utilizării abordărilor interne se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Pentru scopurile alin. (1) , în cazul în care Banca Națională a României identifică deficiențe semnificative în surprinderea riscurilor de către abordarea internă a unei instituții de credit, aceasta se asigură că respectivele deficiențe sunt corectate sau ia măsurile adecvate pentru atenuarea consecințelor acestora, inclusiv prin impunerea unor factori de multiplicare mai ridicați sau prin impunerea de cerințe suplimentare de fonduri proprii sau prin luarea altor măsuri adecvate și eficace.

(4) Dacă o instituție de credit a primit aprobarea de a aplica o abordare internă care necesită aprobarea din partea Băncii Naționale a României înainte de utilizarea unei astfel de abordări pentru calculul cerințelor de fonduri proprii, potrivit prevederilor cuprinse în partea a III-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însă nu mai îndeplinește cerințele referitoare la aplicarea respectivei abordări, Banca Națională a României solicită instituției de credit în cauză fie să demonstreze, într-un mod pe care îl consideră satisfăcător, că efectul neconformării este nesemnificativ atunci când abordarea se aplică potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, fie să prezinte un plan de restabilire în timp util a conformării la cerințele menționate anterior și să stabilească un termen-limită pentru punerea în aplicare a acestuia.

(5) Pentru scopurile alin. (4) , Banca Națională a României solicită îmbunătățirea planului de restabilire în cazul în care este puțin probabil ca acesta să aibă drept rezultat o conformare deplină sau în cazul în care termenul este inadecvat. În situația în care este puțin probabil ca instituția de credit să poată restabili conformitatea într-un termen adecvat și, după caz, nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformării este nesemnificativ, Banca Națională a României revocă aprobarea de a utiliza abordarea sau impune limitarea acesteia la domeniile conforme sau la acele domenii pentru care conformarea poate fi realizată într-un termen adecvat.

Articolul 166²

Abrogat la 2 ianuarie 2022 · de Legea nr. 319/2021

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Dacă, potrivit prevederilor art. 166, Banca Națională a României stabilește că instituții de credit cu profil de risc similar, cu modele de afaceri asemănătoare sau localizări geografice similare ale expunerilor sunt sau ar putea fi expuse unor riscuri similare ori ar putea expune sistemul financiar unor riscuri similare, aceasta poate realiza verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de aceste instituții de credit în același mod sau într-un mod asemănător.

(2) Banca Națională a României notifică Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu aplicarea prevederilor alin. (1).

Articolul 166³

(1) Banca Națională a României furnizează Autorității Bancare Europene informații cu privire la:

a) desfășurarea procesului de verificare și evaluare în sensul prevederilor art. 166 ;

b) metodologia utilizată în cadrul procesului de verificare și evaluare pentru fundamentarea deciziilor prevăzute la art. 166 , 166¹ și 226 din prezenta ordonanță de urgență și din reglementările emise în aplicarea acesteia.

(2) Banca Națională a României furnizează Autorității Bancare Europene orice alte informații suplimentare la solicitarea acesteia, în vederea dezvoltării de către Autoritatea Bancară Europeană a unei abordări coerente în privința procesului de verificare și evaluare, cu respectarea principiului proporționalității, în conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Articolul 166⁴

Fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a III-a titlul I cap. 3, secțiunea 1 și celor prevăzute în partea a III-a titlul IV cap. 5, secțiunile 1-5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României încurajează instituțiile de credit semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, organizării interne, precum și al naturii, extinderii și complexității propriilor activități să dezvolte o capacitate de evaluare internă a riscului de credit și a riscului de piață în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluți și în cazul în care au, în același timp, un număr mare de contrapartide importante.

Articolul 166⁵

(1) Banca Națională a României se consultă cu Autoritatea Bancară Europeană în situația în care decide să dezvolte propriile portofolii de referință aferente abordărilor interne utilizate de instituțiile de credit în vederea determinării cerințelor de fonduri proprii.

(2) În baza informațiilor furnizate de instituțiile de credit raportoare în legătură cu cerințele de fonduri proprii aferente expunerilor din portofoliile de referință, Banca Națională a României monitorizează, după caz, diferitele valori ponderate la risc ale expunerilor sau diferitele cerințe de fonduri proprii, cu excepția celor aferente riscului operațional, pentru expunerile sau tranzacțiile din portofoliul de referință, rezultate din abordările interne ale instituțiilor de credit respective. Cel puțin o dată pe an, Banca Națională a României realizează o evaluare a calității abordărilor respective, acordând o atenție deosebită următoarelor:

a) abordări care evidențiază diferențe semnificative în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pentru aceeași expunere;

b) abordări în cazul cărora gradul de diversificare este deosebit de mare sau de scăzut, precum și în cazul cărora subestimarea cerințelor de fonduri proprii este semnificativă și sistematică.

(3) În situația în care anumite instituții de credit prezintă discrepanțe semnificative față de majoritatea instituțiilor de credit similare sau în cazul în care există puține elemente comune în abordările utilizate, ceea ce conduce la rezultate foarte variate, Banca Națională a României investighează motivele acestui fapt și, dacă se poate stabili în mod clar că abordarea unei instituții de credit duce la o subestimare a cerințelor de fonduri proprii care nu poate fi atribuită diferențelor în materie de riscuri ale expunerilor sau pozițiilor aferente, adoptă măsurile corective necesare.

(4) În scopul asigurării unui caracter adecvat al măsurilor corective prevăzute la alin. (3) , deciziile Băncii Naționale a României privind adoptarea unor astfel de măsuri trebuie să respecte principiul conform căruia măsurile trebuie să susțină obiectivele unei abordări interne și, prin urmare, nu trebuie să conducă la standardizare sau metode preferate, să creeze stimulente incorecte ori să cauzeze un comportament lipsit de inițiativă.

Articolul 166⁶

(1) Banca Națională a României monitorizează evoluțiile înregistrate în legătură cu profilurile de risc de lichiditate, cum ar fi cele privind caracteristicile și volumul aferente unui produs, administrarea riscului, politicile de finanțare și concentrările finanțării.

(2) Banca Națională a României adoptă măsuri eficace în cazul în care evoluțiile menționate la alin. (1) pot conduce la instabilitatea instituției de credit la nivel individual sau la instabilitate sistemică.

(3) Banca Națională a României informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la eventualele măsuri aplicate în conformitate cu alin. (2) .

Articolul 167

Banca Națională a României urmărește realizarea unei comunicări eficiente cu fiecare instituție de credit, persoana juridică română, care să asigure o cunoaștere aprofundată a activității, organizării și procesului intern al instituției de credit de evaluare a adecvării capitalului la profilul sau de risc.

Articolul 168

(1) Banca Națională a României poate face recomandări instituției de credit, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate, pentru asigurarea unei organizări adecvate a activității desfășurate ori pentru restabilirea sau susținerea situației sale financiare, inclusiv în cazul constatării deteriorării indicatorilor financiari și de prudență ai acesteia. Instituția de credit trebuie să comunice Băncii Naționale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.

(2) Independent de formularea unor recomandări, Banca Națională a României poate dispune măsuri și/sau aplicarea de sancțiuni și măsuri sancționatoare, potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Articolul 169

Urmărirea respectării de către instituțiile de credit, persoane juridice române, a cerințelor, de natura prudențială și a altor cerințe prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile se realizează de către Banca Națională a României pe baza raportărilor transmise de instituțiile de credit și prin verificări la fața locului desfășurate la sediul instituțiilor de credit și al sucursalelor acestora din țara și din străinătate.

Articolul 169¹

(1) Banca Națională a României stabilește, cel puțin anual, un program de supraveghere prudențială în privința instituțiilor de credit pe care le supraveghează. Elementele de conținut al unui program de supraveghere prudențială și categoriile de instituții de credit avute în vedere sunt stabilite prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Atunci când consideră necesar, potrivit art. 166 , Banca Națională a României ia, în special, următoarele măsuri specifice:

a) o creștere a numărului sau a frecvenței verificărilor la fața locului vizând instituția de credit;

b) o prezență permanentă a reprezentanților Băncii Naționale a României în cadrul instituției de credit;

c) raportări suplimentare sau mai frecvente din partea instituției de credit;

d) evaluări suplimentare sau mai frecvente ale planurilor operaționale, strategice sau de afaceri ale instituției de credit;

e) controale tematice de monitorizare a riscurilor specifice cu probabilitate mai mare de materializare.

Articolul 170

(1) Verificările la fața locului se efectuează de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori financiari sau experți numiți de Banca Națională a României.

(2) Banca Națională a României poate stabili, în anumite situații, scopul auditului financiar și standardele ce trebuie luate în considerare, în condițiile menținerii acestuia în aria de competenta a auditorului financiar.

Articolul 171

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să permită personalului Băncii Naționale a României și altor persoane împuternicite să efectueze verificarea să le examineze evidentele, conturile și operațiunile și să furnizeze toate documentele și informațiile legate de desfășurarea activității, după cum sunt solicitate de către aceștia.

(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, furnizează Băncii Naționale a României orice informație necesară pentru evaluarea conformării lor la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora. Mecanismele de control intern și procedurile contabile și administrative ale instituțiilor de credit, persoane juridice române, trebuie să permită verificarea în orice moment a conformării la cerințele prudențiale.

Articolul 172

(1) Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care desfășoară activități în alte state membre în condițiile prevăzute în Capitolul VI din Titlul I, Partea I , în special prin înființarea unei sucursale, este asigurată de Banca Națională a României, având în vedere dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Abrogat.

(2¹) Abrogat.

(3) Abrogat.

Articolul 173

(1) Pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit din România, care desfășoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursala. Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente din statele membre gazda.

(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul tuturor informațiilor referitoare la administrarea și/sau conducerea și la acționariatul instituției de credit, persoană juridică română, de natură să faciliteze supravegherea acesteia și evaluarea îndeplinirii condițiilor care au stat la baza autorizării, precum și schimbul tuturor informațiilor de natură să faciliteze verificarea pe o bază continuă a activității instituției de credit, în special în ceea ce privește lichiditatea, solvabilitatea, schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, alți factori care pot influența riscul sistemic pe care îl prezintă instituția de credit, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern.

(2¹) Banca Națională a României furnizează, de îndată, autorităților competente din statele membre gazdă orice informații și constatări referitoare la supravegherea lichidității, potrivit părții a VI-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și potrivit părții I titlul III cap. II din prezenta ordonanță de urgență, în privința activității desfășurate de o instituție de credit, persoană juridică română, prin intermediul sucursalelor din statele membre respective, în măsura în care informațiile și constatările respective sunt relevante pentru protecția deponenților și a investitorilor din statele membre gazdă.

(2²) Banca Națională a României informează, de îndată, autoritățile competente din toate statele membre gazdă în cazul în care apare o criză de lichiditate sau se poate estima în mod rezonabil că va apărea o astfel de criză. Informațiile furnizate includ detalii despre elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de redresare, precum și despre orice măsuri de supraveghere prudențială luate în contextul respectiv.

(2³) Banca Națională a României comunică și explică, la cererea autorităților competente din statele membre gazdă, modul în care au fost avute în vedere informațiile și constatările prevăzute la alin. (2¹) , aceste autorități putând lua măsurile pe care le consideră adecvate.

(2⁴) Dacă Banca Națională a României nu este de acord cu măsurile luate de autoritățile competente din statele membre gazdă, aceasta poate supune cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(3) Banca Națională a României poate sesiza, cu privire la situațiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informații, a fost respinsă sau acesteia nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, Autoritatea Bancară Europeană, care acționează potrivit competențelor atribuite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din regulamentul respectiv, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informații cu autoritățile competente implicate.

Articolul 173¹

(1) În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituții de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă și, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1) .

(2) Prevederile art. 210¹ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1) , decizia luată de autoritățile competente din statul membru gazdă este definitivă și opozabilă Băncii Naționale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător.

(4) Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților autorităților competente implicate.

Articolul 173²

(1) Banca Națională a României comunică autorităților competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înființată o sucursală semnificativă de către o instituție de credit, persoană juridică română, informațiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) și d) și îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c) , în cooperare cu autoritățile competente din statul membru gazdă.

(2) În cazul în care Banca Națională a României constată prezența unei situații de urgență la nivelul unei instituții de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) , aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și la art. 222¹ alin. (1) .

(3) Banca Națională a României comunică autorităților competente din statele membre gazdă pe teritoriul cărora funcționează sucursale semnificative ale unor instituții de credit, persoane juridice române, rezultatele evaluării riscurilor, realizate potrivit prevederilor art. 166 și, dacă este cazul, ale art. 182¹ și 182² . Banca Națională a României comunică, de asemenea, deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 225 alin. (1) și art. 226 alin. (3)-(6) , în măsura în care evaluările și deciziile respective sunt relevante pentru acele sucursale.

(4) Banca Națională a României se consultă cu autoritățile competente din statele membre gazdă în care sunt deschise sucursale semnificative de către instituții de credit, persoane juridice române, în legătură cu etapele operaționale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României, dacă aceasta este relevantă din perspectiva riscurilor de lichiditate în moneda națională a statului membru gazdă.

Articolul 173³

(1) În cazul unei instituții de credit, persoană juridică română, având sucursale semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 185¹-185⁵ , Banca Națională a României stabilește și conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit prevederilor art. 173 și 173² .

(2) Stabilirea și funcționarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea celorlalte autorități competente implicate, de către Banca Națională a României. Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

(3) Banca Națională a României decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(4) Decizia Băncii Naționale a României trebuie să aibă în vedere relevanța activității de supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorități, în special impactul potențial asupra stabilității financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la art. 4 alin. (5) , precum și obligațiile Băncii Naționale a României prevăzute la art. 173² .

(5) Banca Națională a României îi informează complet, în prealabil, pe toți membrii colegiului cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat și la activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

Articolul 173⁴

În exercitarea competențelor sale, Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere convergența instrumentelor și practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor și cerințelor autorităților competente, adoptate în domeniu la nivel național și la nivelul Uniunii Europene. În acest scop:

a) Banca Națională a României trebuie să participe la activitățile Autorității Bancare Europene și, după caz, în colegiile de supraveghetori;

b) Banca Națională a României, ca parte a Sistemului European de Supraveghere Financiară menționat la art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cooperează în spiritul încrederii și al respectului deplin și reciproc, în special la asigurarea fluxului de informații corespunzătoare și credibile cu celelalte părți ale Sistemului European de Supraveghere Financiară, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană ;

c) Banca Națională a României depune toate eforturile pentru a se conforma ghidurilor și recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 și pentru a da curs avertismentelor și recomandărilor emise de Comitetul European pentru Risc Sistemic, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010;

d) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente în cadrul Comitetului European pentru Risc Sistemic;

e) atribuțiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naționale a României în calitate de autoritate competentă la nivel național, nu împiedică respectarea obligațiilor care îi revin în calitate de membru al Autorității Bancare Europene și al Comitetului European pentru Risc Sistemic sau a altor obligații la nivelul Uniunii Europene în domeniul supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, în special a celor decurgând din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 174

(1) Pentru verificarea activității sucursalelor înființate în alte state membre de către instituțiile de credit, persoane juridice române, Banca Națională a României poate efectua verificări la fața locului și inspecții la sediul acestor sucursale, direct sau prin intermediul unor persoane împuternicite în acest scop, cu informarea prealabilă a autorităților competente din statele membre gazdă, sau poate solicita efectuarea verificării la fața locului sau a inspecției de către aceste autorități, situație în care poate participa la efectuarea verificării la fața locului sau a inspecției, dacă consideră necesar.

(2) Autoritatea competentă din statul membru gazdă poate efectua, de la caz la caz, după consultarea Băncii Naționale a României, verificări la fața locului și inspecții la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul statului membru respectiv de instituțiile de credit, persoane juridice române, și poate solicita respectivelor sucursale, în scop de supraveghere, informații despre activitățile acesteia, pe care le consideră relevante din considerente de stabilitate a sistemului financiar din statul membru gazdă.

(3) Informațiile și constatările relevante pentru evaluarea riscurilor instituției de credit sau pentru stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă, comunicate Băncii Naționale a României de către autoritatea competentă din statul membru gazdă în urma verificărilor la fața locului și a inspecțiilor efectuate potrivit prevederilor alin. (2) , sunt avute în vedere de Banca Națională a României în mod corespunzător la stabilirea programului de supraveghere prudențială prevăzut la art. 169¹ , cu luarea în considerare și a stabilității sistemului financiar din statul membru gazdă.

(4) Verificările la fața locului și inspecțiile la sediul sucursalelor înființate în alte state membre de instituțiile de credit, persoane juridice române, se desfășoară în conformitate cu legislația statelor membre în care este efectuată verificarea sau inspecția.

Articolul 175

Pentru supravegherea activității sucursalelor înființate în state terțe de instituțiile de credit, persoane juridice române. Banca Națională a României cooperează cu autoritățile competente din aceste state, în condițiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea.

Capitolul II — Supravegherea pe baza consolidată
Secțiunea 1 — Autoritatea competenta cu supravegherea pe baza consolidată

Articolul 176

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Națională a României în următoarele situații:

a) instituția de credit supravegheată la nivel individual de Banca Națională a României este instituție de credit-mamă la nivelul României sau instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene;

a¹) instituția de credit supravegheată de Banca Națională a României este unica filială, instituție de credit, a unei firme de investiții-mamă la nivelul României sau a unei firme de investiții-mamă la nivelul unui alt stat membru sau a unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene sau, în cazul în care există mai multe filiale, instituții de credit, instituția de credit, persoană juridică română, supravegheată la nivel individual de Banca Națională a României, are cel mai mare total al activului bilanțier;

b) instituția de credit supravegheată la nivel individual de Banca Națională a României are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, fără ca societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte instituții de credit sau firme de investiții în România sau în alte state membre;

c) instituția de credit supravegheată de Banca Națională a României are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mamă, după caz, pentru cel puțin încă o instituție de credit sau o firmă de investiții autorizată în România sau într-un alt stat membru și:

(i) instituția de credit, persoană juridică română supravegheată de Banca Națională a României, este singura filială instituție de credit din cadrul grupului; sau

(ii) instituția de credit, persoană juridică română supravegheată de Banca Națională a României, este filiala, instituție de credit, cu cel mai mare total al activului bilanțier dintre toate filialele, instituții de credit;

d) abrogată;

e) instituția de credit supravegheată de Banca Națională a României face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate potrivit art. 18 alin. (3) sau art. 18 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și are cel mai mare total al activului bilanțier;

(1¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a¹) , lit. c) subpct. (ii) și lit. e) , supravegherea pe bază consolidată se realizează de către Banca Națională a României atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe instituții de credit, filiale în cadrul unui grup, și suma totalurilor activului bilanțier al acestora este mai mare decât cel al altor filiale, instituții de credit, supravegheate la nivel individual de către altă autoritate competentă din România sau din alt stat membru.

(1²) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară este firmă de investiții-mamă la nivelul României sau firmă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene și nu are ca filială o instituție de credit.

(1³) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care respectiva societate de servicii de investiții financiare are ca societatemamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru sau o societate financiară holding mixtămamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mamă, după caz, pentru cel puțin încă o firmă de investiții autorizată într-un alt stat membru, societatea de servicii de investiții financiare respectivă are cel mai mare total al bilanțului, iar grupul nu include instituții de credit.

(1⁴) Prin excepție de la prevederile alin. (1³) , supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total agregat al bilanțului.

(2) În anumite cazuri, Banca Națională a României poate să nu aplice, de comun acord cu autoritățile competente din România sau din alte state membre, criteriile prevăzute la alin. (1) lit. a) , a¹) , c) și e) și să desemneze o altă autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată dacă aplicarea acestor criterii ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituțiile de credit respective și importanța activității desfășurate de acestea în România sau în alte state membre sau nevoia de a asigura continuitatea exercitării supravegherii pe bază consolidată de către aceeași autoritate competentă. În aceste cazuri, instituția de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene ori instituția de credit cu cel mai mare total al activului bilanțier, după caz, are dreptul de a-și exprima opinia înainte de luarea unei astfel de decizii de către autoritățile competente. În termen de 15 zile calendaristice după încheierea oricărui acord potrivit prevederilor prezentului alineat, Banca Națională a României notifică Comisia și Autoritatea Bancară Europeană.

Articolul 176¹

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total al activului bilanțier.

(2) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(3) În situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate potrivit art. 18 alin. (3) sau (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și are cel mai mare total al activului bilanțier, supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în cazul în care grupul nu include instituții de credit.

Articolul 177

Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale în România, sunt supravegheate pe bază subconsolidată de către Banca Națională a României, dacă ele însele sau societățile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte și supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Națională a României, potrivit dispozițiilor art. 176 alin. (1) lit. c) sau e) , au într-un stat terț o filială instituție de credit, instituție financiară sau societate de administrare a investițiilor ori dețin o participație în astfel de entități.

Articolul 178

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Aria de cuprindere a consolidării prudențiale, inclusiv cazurile de excludere din consolidare, precum și metodele de consolidare utilizate în scop prudențial se stabilesc, prin reglementările, emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

Articolul 179

Sub rezerva respectării prevederilor art. 197³-197¹³ , societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată.

Articolul 180

(1) În cazul în care o instituție de credit filială, persoană juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României poate solicita întreprinderii-mamă informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit.

(2) În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit, persoană juridică română, nu este inclusă o instituție de credit sau o firmă de investiții filială dintr-un alt stat membru, instituția de credit-mamă la nivelul României, societatea financiară holding-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit sau a firmei de investiții filială, la solicitarea autorităților competente din acel stat membru.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate solicita filialelor unei instituții de credit, ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, informații de natura celor prevăzute la art. 194 . În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea și verificarea informațiilor prevăzute la art. 194 și 195 .

(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 194 , la solicitarea autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidată, inclusiv în situația în care aceasta este o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

Articolul 181

(1) Pe lângă obligațiile care îi revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îndeplinește următoarele atribuții:

a) coordonează colectarea și difuzarea informațiilor relevante sau esențiale în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgență;

b) planifică și coordonează activitățile de supraveghere în condițiile desfășurării normale a activității, inclusiv în legătură cu activitățile prevăzute la art. 24 , 148 , 159-163 , 166 , 226 , în cooperare cu autoritățile competente implicate;

c) planifică și coordonează activitățile de supraveghere, în cooperare cu autoritățile competente implicate și, dacă e necesar, cu băncile centrale din Sistemul European al Băncilor Centrale, în procesul de pregătire pentru situații de urgență și pe parcursul acestora, inclusiv în cazul unor evoluții nefavorabile la nivelul instituțiilor de credit sau al piețelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare existente, pentru a facilita managementul respectivelor situații de criză.

(1¹) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu își îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) sau dacă autoritățile competente nu colaborează cu aceasta în măsura necesară îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României și oricare dintre celelalte autorități competente implicate pot supune cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2) Planificarea și coordonarea activităților de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepționale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b) , pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgență și comunicările adresate publicului.

Articolul 182

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(5¹) Dacă, până la împlinirea termenului de 6 luni, oricare dintre autoritățile competente implicate a supus cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, va amâna luarea unei decizii în așteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din regulamentul menționat. Banca Națională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene. Termenul de 6 luni se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului. Potrivit prevederilor art. 9 pct. (1) lit. b) din Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a directivelor 98/26/CE , 2002/87/CE , 2003/6/CE , 2003/41/CE , 2003/71/CE , 2004/39/CE , 2004/109/CE , 2005/60/CE , 2006/48/CE , 2006/49/CE și 2009/65/CE cu privire la competențele Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și ale Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), Autoritatea Bancară Europeană va lua o decizie în termen de o lună. Cazul nu va fi supus spre soluționare Autorității Bancare Europene după împlinirea termenului de 6 luni sau după luarea unei decizii comune de către autoritățile competente implicate.

(1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene și filialele acesteia sau depuse împreună de filialele unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care din grup face parte cel puțîn o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României și autoritățile competente cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și, dacă este cazul, termenii și condițiile în care se acordă aprobarea.

(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.

(3) Banca Naționala a României trebuie să depună diligente pentru a ajunge la o decizie comuna cu celelalte autorități competente într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Banca Națională a României transmite fără întârziere respectiva cerere și documentația aferentă celorlalte autorități competente.

(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna între autoritățile competente în termen de 6 luni. Banca Naționala a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, trebuie să decidă singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctele de vedere și rezervele exprimate de celelalte autorități competente pe parcursul perioadei de 6 luni. Decizia este definitivă și se comunică solicitantului și celorlalte autorități competente de către Banca Naționala a României.

(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3), precum și cele luate de autoritățile competente cu supravegherea pe bază consolidată, în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

Articolul 182¹

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește:

a) aplicarea prevederilor art. 148 și 166 , pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deținute de grup, raportat la situația financiară și profilul de risc ale acestuia, precum și la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (3) lit. a), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar și la nivel consolidat;

b) măsurile privind soluționarea oricăror probleme și constatări semnificative referitoare la supravegherea lichidității, inclusiv cu privire la adecvarea organizării și tratamentului riscurilor, potrivit prevederilor art. 166⁶ și dispozițiilor referitoare la riscul de lichiditate prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, precum și cu privire la necesitatea stabilirii unor cerințe specifice de lichiditate, în conformitate cu prevederile art. 226 alin. (6)-(7) .

c) orice orientări privind fondurile proprii suplimentare, prevăzute la art. 226⁵ alin. (4) și (5) .

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene.

Articolul 182²

(1) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) trebuie să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autoritățile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 , 166 și art. 226²-226⁵ și trebuie luată:

a) în scopul prevăzut la art. 182¹ alin. (1) lit. a) , în termen de 4 luni de la data transmiterii de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, către celelalte autorități competente relevante a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 226²-226⁴ ;

b) în scopul prevăzut la art. 182¹ alin. (1) lit. b) , în termen de 4 luni de la data prezentării de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, a unui raport referitor la evaluarea profilului riscului de lichiditate la nivel de grup, potrivit prevederilor art. 166⁶ și art. 226 alin. (6) și (7) , precum și dispozițiilor referitoare la riscul de lichiditate prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență;

c) în scopul prevăzut la art. 182¹ alin. (1) lit. c) , în termen de 4 luni de la data prezentării de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup potrivit art. 226⁵ .

(2) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) lit. a) și b) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și este transmisă instituției de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorități competente implicate, va consulta Autoritatea Bancară Europeană. Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate consulta Autoritatea Bancară Europeană din propria inițiativă.

Articolul 182³

(1) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună a autorităților competente în termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) , decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante.

(2) Dacă, până la împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate a supus cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, amână luarea unei decizii în așteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din respectivul regulament. Banca Națională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene, aceasta din urmă fiind luată în termen de o lună de la data la care a fost primit cazul spre soluționare. Termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Cazul nu poate fi supus spre soluționare Autorității Bancare Europene după împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) sau după luarea unei decizii comune de către autoritățile competente implicate.

Articolul 182⁴

(1) Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere și a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.

(2) Prevederile art. 182³ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 182⁵

Deciziile prevăzute la art. 182²-182⁴ sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere și rezervele celorlalte autorități competente exprimate în termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) . Documentul este transmis de Banca Națională a României tuturor autorităților competente implicate, precum și instituției de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene.

Articolul 182⁶

(1) În cazul în care consultă Autoritatea Bancară Europeană potrivit prevederilor art. 182² alin. (3) , Banca Națională a României ține seama de opinia acestuia și explică orice abatere semnificativă de la aceasta.

(2) Banca Națională a României ține seama de opiniile Autoritatea Bancară Europeană și explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.

Articolul 182⁷

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ sunt definitive.

(2) În cazul în care Banca Națională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182¹ , precum și deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorități responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit sau a firmelor de investiții, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

Articolul 182⁸

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ trebuie să fie actualizate anual sau în mod excepțional, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris și motivat Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3) lit. a) și alin. (6) și (7) și ale art. 226⁵ .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris și motivat supraveghetorului consolidant, în mod excepțional, actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ , precum și a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant și, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene.

(3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate în mod excepțional, potrivit prevederilor alin. (1) și (2) , acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Națională a României și autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Națională a României și supraveghetorul consolidant, după caz.

Articolul 183

(1) În cazul apariției unei situații de urgență, inclusiv a unei situații ca cea descrisă la art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, ori în cazul unor evoluții nefavorabile ale piețelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entitățile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înființate sucursale semnificative, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, Autoritatea Bancară Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic și autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și art. 222¹ alin. (1) și le comunică toate informațiile esențiale îndeplinirii atribuțiilor acestora.

(1¹) Dacă Banca Națională a României, în exercitarea atribuțiilor acesteia de bancă centrală, constată existența unei situații descrise la alin. (1) , alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit și Autoritatea Bancară Europeană.

(1²) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (1¹) , dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente.

(2) În situația în care informații care au fost furnizate deja altei autorități competente sunt necesare Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a evita duplicarea raportărilor către diversele autorități implicate în procesul de supraveghere.

Secțiunea a 2-a — Cooperarea cu alte autorități competente

Articolul 184

(1) Pentru a pune bazele și a facilita o supraveghere eficientă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare cu autoritățile competente din alte state membre.

(2) Aceste acorduri pot prevedea că Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate reține în sarcina sa atribuții suplimentare și pot include proceduri privind procesul decizional și cooperarea cu celelalte autorități competente.

(3) Atunci când întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă situată într-un alt stat membru și care a obținut aprobarea potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență, precum și prevederilor care transpun art. 21a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant al grupului respectiv, încheie acordurile de coordonare și cooperare prevăzute la alin. (1) inclusiv cu autoritatea competentă a statului membru în care este situată întreprinderea-mamă respectivă.

Articolul 185

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituții de credit, persoană juridică română, filială a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, potrivit prevederilor art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, să delege responsabilitatea de supraveghere autorității competente care a autorizat și supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât responsabilitățile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanțe de urgență să revină acesteia din urmă.

(2) Banca Națională a României notifică Autorității Bancare Europene existența și conținutul acestor acorduri.

Articolul 185¹

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabilește colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 181 și art. 183 alin. (1)-(1²) și, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a legislației Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente din state terțe, dacă este cazul.

(2) Autoritățile competente din state terțe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autoritățile competente implicate.

(2¹) Pentru a contribui la promovarea și monitorizarea funcționării efective, eficiente și coerente a colegiilor de supraveghetori, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană poate participa în colegiile de supraveghetori și va fi considerată, în acest scop, autoritate competentă.

(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naționale a României, Autorității Bancare Europene și celorlalte autorități competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuții:

a) schimbul de informații dintre autoritățile competente implicate și, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, cu Autoritatea Bancară Europeană;

b) convenirea asupra încredințării voluntare de atribuții și a delegării voluntare de responsabilități, dacă este cazul;

c) determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în cadrul procesului desfășurat de autoritățile competente, de verificare a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituțiile de credit și de evaluare a riscurilor la care instituțiile de credit sunt sau ar putea fi expuse;

d) creșterea eficienței supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerințelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește solicitările de informații potrivit prevederilor art. 183 alin. (2) și ale art. 187 ;

e) aplicarea uniformă a cerințelor prudențiale prevăzute la nivelul Uniunii în privința tuturor entităților din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opțiunilor naționale și ale autorităților de supraveghere, prevăzute de legislația Uniunii Europene;

f) aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. c) , cu luarea în considerare a rezultatelor lucrărilor altor forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu.

(3¹) În situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant, pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 181 alin. (1) , art. 183 alin. (1)-(1²) și art. 184 , aceasta instituie colegii de supraveghetori și atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituții-mamă din Uniunea Europeană, ale unei societăți financiare holding-mamă din Uniunea Europeană sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană își au sediul central în state terțe, cu condiția ca autoritățile de supraveghere din statele terțe respective să facă obiectul unor cerințe de confidențialitate echivalente cu cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional din legislația Uniunii Europene.

(4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Națională a României colaborează în mod strâns cu celelalte autorități competente participante și cu Autoritatea Bancară Europeană. Cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Națională a României să schimbe informații cu celelalte autorități competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.

(5) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României în domeniul supravegherii prudențiale, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 185²

(1) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 și 185 , stabilite în urma consultării autorităților competente implicate de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(2) Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

Articolul 185³

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori și decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(2) Decizia Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități și, în special, impactul potențial asupra stabilității financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (2¹) , precum și obligațiile prevăzute la art. 173² .

(3) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet și în prealabil pe toți membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat și activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

Articolul 185⁴

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează Autoritatea Bancară Europeană, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, în legătură cu activitățile colegiilor de supraveghetori pe care le stabilește, inclusiv în situații de urgență, și comunică acestei autorități toate informațiile care prezintă o relevanță deosebită pentru asigurarea convergenței supravegherii.

Articolul 185⁵

(1) Banca Națională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituții de credit sau ale unor firme de investiții din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 210¹ , precum și în calitatea acesteia de bancă centrală, membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, poate participa în colegii de supraveghetori.

(2) Prevederile art. 185¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată în România și aprobată potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori aferent grupului din care face parte întreprinderea-mamă respectivă.

(4) În cazul în care Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată într-un alt stat membru și aprobată potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, autoritatea competentă din statul membru în care este situată întreprinderea-mamă poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori instituit de Banca Națională a României.

Articolul 185⁶

În cazul unui dezacord între autoritățile competente implicate în ceea ce privește funcționarea colegiilor de supraveghetori, Banca Națională a României, în calitatea prevăzută de art. 185⁴ sau 185⁵ , poate supune cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Articolul 186

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere pe bază individuală și/sau consolidată ale respectivelor autorități în sensul prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, sunt furnizate la cerere toate informațiile relevante potrivit acordurilor de cooperare dintre autoritățile competente, precum și din oficiu toate informațiile esențiale.

(1¹) Pentru scopurile aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu Autoritatea Bancară Europeană, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României furnizează Autorității Bancare Europene, la cerere, potrivit prevederilor art. 35 din regulamentul menționat, toate informațiile necesare acesteia pentru îndeplinirea atribuțiilor acestei autorități stabilite de Directiva 2013/35/UE, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esențiale dacă pot influenta în mod semnificativ evaluarea stabilității financiare a unei instituții de credit sau a unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituții de credit controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităților competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor întreprinderi-mamă, toate informațiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere a informațiilor relevante este luată în considerare importanța acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre.

(4) Informațiile esențiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente:

a) identificarea structurii juridice, de guvernanță și organizatorice a grupului, inclusiv a tuturor entităților între care există legături strânse, respectiv a entităților reglementate și nereglementate, a filialelor nereglementate și a sucursalelor semnificative din cadrul grupului, precum și a întreprinderilor-mamă, cu aplicarea la nivel consolidat și/sau subconsolidat, după caz, a prevederilor art. 24 alin. (1) , precum și a autorităților competente ale entităților reglementate din grup;

b) procedurile pentru colectarea informațiilor de la instituțiile de credit din grup și pentru verificarea acestor informații;

c) evoluțiile nefavorabile în cadrul instituțiilor de credit sau în cadrul altor entități din grup, care ar putea afecta în mod semnificativ instituțiile de credit din cadrul grupului;

d) principalele sancțiuni și măsurile excepționale luate de Banca Națională a României, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226 , a unei cerințe suplimentare de fonduri proprii, precum și în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operațional, potrivit prevederilor art. 312 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(5) Banca Națională a României poate notifica Autorității Bancare Europene situațiile în care:

a) o autoritate competentă nu i-a comunicat informații esențiale;

b) o solicitare de colaborare, în special prin schimb de informații relevante, a fost respinsă sau nu s-a răspuns unei astfel de solicitări într-un termen rezonabil.

Articolul 187

Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea unei instituții de credit, persoană juridică română, controlate de o instituție de credit sau o firmă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, contactează, ori de câte ori este posibil, supraveghetorul consolidant dacă îi sunt necesare informații referitoare la implementarea abordărilor și metodologiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în reglementările emise în aplicarea acestora, informații pe care respectiva autoritate le-ar putea deține deja.

Articolul 188

(1) Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități responsabile cu supravegherea pe: baza individuală și/sau consolidată a instituțiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

a) modificări în structura acționariatului, în structura organizatorică, de administrare și conducere a instituțiilor de credit dintr-un grup, care necesita aprobare sau autorizare din partea Băncii Naționale a României;

b) principalele sancțiuni și măsurile excepționale ce urmează a fi luate de Banca Națională a României, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226 , a unei cerințe suplimentare de fonduri proprii, precum și în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operațional, potrivit prevederilor art. 312 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) , supraveghetorul consolidant trebuie să fie consultat în toate cazurile.

(3) Banca Națională a României poate decide să nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor, în acest caz, Banca Națională a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorități competente.

Articolul 188¹

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns, în limitele competențelor sale, cu toate autoritățile competente, unitatea de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare, stabilite la nivel național potrivit Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu alte autorități competente din alte state membre, unitățile de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare prevăzute la art. 2 paragraful (1) pct. 1 și 2 din Directiva 2015/849/UE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În acest sens, Banca Națională a României și respectivele autorități fac schimb de informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și reglementărilor emise în aplicarea acestora, Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2013/36/UE și ale Directivei 2015/849/UE.

(2) Cooperarea și schimbul de informații prevăzute la alin. (1) nu trebuie să afecteze o anchetă, o investigație sau o procedură aflată în curs de desfășurare în conformitate cu legislația românească penală sau administrativă sau cu legislația penală sau administrativă din statele membre unde sunt situate celelalte autorități competente sau unități de informații financiare.

(3) Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din propria inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în cazul unui dezacord între autorități în legătură cu coordonarea activităților de supraveghere desfășurate în conformitate cu prezentul articol.

Secțiunea a 3-a — Colaborarea între Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și atribuțiile acestor autorități la nivel național

Articolul 189

(1) Pentru a pune bazele și pentru a facilita o supraveghere eficientă la nivel național a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.

(2) Aceste acorduri pot prevedea atribuții suplimentare în sarcina supraveghetorului consolidant și pot include proceduri privind procesul decizional.

(3) Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorități responsabile cu autorizarea unei instituții de credit, respectiv a unei firme de investiții, care sunt filiale ale unei instituții de credit, persoană juridică română, sau ale unei firme de investiții persoană juridică română, pot să își delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilității se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidată.

Articolul 190

Pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe bază individuală și/sau consolidată în sensul prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară își furnizează, la cerere, toate informațiile relevante și din oficiu toate informațiile esențiale. Prevederile art. 186 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 191

(1) Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare se consulta reciproc, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

a) modificări în structura acționariatului, în structura organizatorică de administrare și conducere a instituțiilor de credit, respectiv a firmelor de investiții dintr-un grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea Băncii Naționale a României, respectiv a Autorității de Supraveghere Financiară;

b) principalele sancțiuni și măsurile excepționale ce urmează a fi luate de Banca Națională a României, respectiv de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226 , a unei cerințe suplimentare de fonduri proprii, precum și a oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operațional, potrivit prevederilor art. 312 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) Banca Națională a României sau Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate să nu îndeplinească cerința referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1) , în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor în acest caz, se procedează la informarea fără întârziere a celeilalte autorități asupra deciziilor luate.

Articolul 192

Pe lângă obligațiile care le revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit-mamă la nivelul României și a instituțiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăți financiare holding-mamă la nivelul României sau de societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a firmelor de investiții-mamă la nivelul României îndeplinesc următoarele atribuții:

a) coordonează, la nivel național, colectarea și diseminarea informațiilor relevante sau esențiale în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgență;

b) planifica și coordonează, activitățile de supraveghere la nivel național, în condițiile desfășurării normale a activității și în situații de urgență, inclusiv în legătura cu activitățile prevăzute la art. 166 , colaborând în acest sens.

Articolul 193

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mamă la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțîn o societate de servicii de investiții financiare, respectiv depuse de o firmă de investiții-mamă la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțîn o instituție de credit persoană juridică română, sau depuse împreună de filialele, instituții de credit și firme de investiții, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul României sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul României, atunci când entitățile de mai sus sunt exclusiv persoane juridice române, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și termenii și condițiile în care aceasta se acordă, dacă este cazul.

(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României sau doar la Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, după caz, în calitatea acestora de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.

(3) Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare trebuie să depună diligențele necesare pentru a ajunge la o decizie comuna într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin. (2) și documentația aferentă autorității competente cu supravegherea la nivel individual.

(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna în privința cererii depuse potrivit alin. (3), autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată este definitivă și trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctul de vedere și rezervele exprimate de cealaltă autoritate competentă din România pe parcursul perioadei de 6 luni și trebuie comunicată solicitantului și acestei autorități de către autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.

(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3) și cele luate de autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt definitive și opozabile celeilalte autorități și trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta.

Secțiunea a 4-a — Furnizarea de informații

Articolul 194

(1) Dacă întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Națională a României solicita societății holding cu activitate mixtă și filialelor acesteia, inclusiv în situația în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituțiilor de credit filiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societății holding cu activitate mixtă.

(2) O societate holding cu activitate mixtă, persoana juridică română, și filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la alin. (1) , atât la solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit, persoana juridică română, filiala a societății holding cu activitate mixtă, cât și la solicitarea autorității responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, filiala a societății holding cu activitate mixtă.

Articolul 195

Banca Națională a României poate efectua inspecții, pentru a verifica informațiile furnizate de societățile holding cu activitate mixtă și filialele acestora, direct sau prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia este o întreprindere de asigurare poate fi utilizata și procedura, prevăzută la art. 202 . Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia au sediul într-un alt stat membru, verificarea informațiilor se efectuează potrivit procedurii prevăzute la art. 203 .

Secțiunea a 5-a — Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte

Articolul 196

(1) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acțiuni, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților și cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Responsabilitățile de conducere și/sau administrare a activității unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte pot fi exercitate numai de persoane fizice, dispozițiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(3) Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilități de administrare și/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputație adecvată și să dispună de cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru exercitarea responsabilităților încredințate, cu luarea în considerare a rolului specific al unei societăți financiare holding sau al unei societăți financiare holding mixte.

(4) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate pentru a fi în măsură să înțeleagă activitățile desfășurate de societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, inclusiv principalele riscuri ale acesteia. Componența respectivelor organe ale societății financiare holding sau societății financiare holding mixte trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.

(5) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să aloce timp suficient pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, dispozițiile art. 108¹ alin. (2) , (2¹) , (2²) , (2³) și (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(6) Fiecare membru al consiliului de administrație și director sau, după caz, fiecare membru al consiliului de supraveghere și al directoratului unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte trebuie să își exercite responsabilitățile cu onestitate, integritate și pe baza unei gândiri independente, pentru a putea evalua și pune în discuție în mod eficient deciziile luate de către directori sau de către membrii directoratului, după caz, atunci când este necesar, și pentru a controla și monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii.

(7) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, prevăzute la alin. (1) , au obligația de a evalua și/sau reevalua persoanele prevăzute la alin. (3) , în condițiile stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(8) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilitățile de administrare și/sau de conducere ce le revin. Prevederile art. 110 se aplică în mod corespunzător.

(9) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (3) trebuie să fie aprobate de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților, potrivit reglementărilor emise în acest sens.

(10) Banca Națională a României urmărește în permanență îndeplinirea cerințelor din prezentul articol și dispune în caz de nerespectare a acestora măsurile sau sancțiunile care se impun prevăzute la art. 204 .

Articolul 197

Dispozițiile Capitolului IV din Titlul II, Partea I , precum și reglementările aplicabile instituțiilor de credit, emise de Banca Națională a României în temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată, se aplica în mod corespunzător și societăților financiare holding persoane juridice române care sunt întreprinderi-mamă ale unor instituții de credit ce sunt supravegheate la nivel consolidat de Banca Națională a României în calitate de autoritate competenta sau de către o autoritate competenta dintr-un alt stat membru, pentru situațiile financiare anuale consolidate.

Articolul 197¹

(1) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, după consultarea celorlalte autorități competente responsabile cu supravegherea filialelor societății financiare holding mixte.

(2) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformată), în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate, în acord cu autoritatea de supraveghere a grupului din sectorul de asigurări, să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile referitoare la sectorul financiar cel mai important, identificat potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 197²

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează Autoritatea Bancară Europeană și Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale, înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, cu privire la deciziile luate potrivit prevederilor art. 197¹ .

Secțiunea a 5¹-a — Aprobarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte

Articolul 197³

(1) În scopul asigurării conformității cu cerințele prudențiale pe bază consolidată, societățile financiare holding-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, și societățile financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, au obligația de a solicita aprobarea Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, în conformitate cu prezenta secțiune și cu reglementările emise de Banca Națională a României.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și societăților financiare holding-mamă sau societăților financiare holding mixte-mamă situate în alte state membre pentru care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant.

(3) În situația în care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , calitatea de supraveghetor consolidant a entităților prevăzute la alin. (1) o are o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, acestea au obligația de a solicita aprobarea respectivei autorități în conformitate cu dispozițiile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE.

(4) Entitățile prevăzute la alin. (1)-(3) au obligația de a transmite Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant sau de autoritate competentă a societăților financiare holding sau societăților financiare holding mixte situate în România, informații și documente stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu.

Articolul 197⁴

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate acorda aprobarea entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) mecanismele aferente cadrului de administrare a activității și repartizarea sarcinilor în interiorul grupului sunt adecvate pentru respectarea, pe bază consolidată, a cerințelor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora sau de prevederile care transpun Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre și, în special, sunt eficace pentru a asigura:

(i) coordonarea tuturor filialelor societății financiare holding sau ale societății financiare holding mixte, inclusiv, în situațiile în care este necesar, prin intermediul unei repartizări adecvate a sarcinilor între instituțiile care sunt filiale;

(ii) preîntâmpinarea sau gestionarea conflictelor din interiorul grupului; și

(iii) asigurarea implementării la nivel de grup a politicilor stabilite de societatea financiară holding-mamă sau de societatea financiară holding mixtă-mamă;

b) organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu împiedică în niciun fel exercitarea unei supravegheri eficiente a filialelor care sunt instituții sau a instituțiilor-mamă, în ceea ce privește obligațiile pe care acestea trebuie să le respecte la nivel individual și consolidat. Această evaluare ia în considerare, în special:

(i) poziția societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte într-un grup structurat pe mai multe niveluri;

(ii) structura acționariatului; și

(iii) rolul societății financiare holding sau al societății financiare holding mixte în cadrul grupului.

c) sunt îndeplinite criteriile de evaluare a calității acționarilor sau a membrilor, persoane fizice ori juridice, potrivit art. 15 din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 14 din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, precum și cerințele privind adecvarea membrilor consiliului de administrație, directorilor, membrilor consiliului de supraveghere și ai directoratului prevăzute la art. 196 din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 121 din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre.

Articolul 197⁵

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, exceptează de la obligația de aprobare o entitate prevăzută la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) activitatea principală a societății financiare holding este aceea de a achiziționa participații în filiale sau, în cazul unei societăți financiare holding mixte, activitatea sa principală în raport cu instituții sau cu instituții financiare este aceea de a achiziționa participații în filiale;

b) societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu a fost desemnată ca entitate de rezoluție în niciunul dintre grupurile de rezoluție din cadrul grupului din care aceasta face parte, în conformitate cu strategia de rezoluție stabilită de Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție sau de o altă autoritate de rezoluție implicată, în temeiul Legii nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările ulterioare, sau al prevederilor care transpun Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre;

c) o filială care este instituție de credit este desemnată ca fiind responsabilă cu asigurarea respectării de către grup a cerințelor prudențiale pe bază consolidată și i se pun la dispoziție toate mijloacele necesare și prerogativa legală pentru a îndeplini obligațiile respective în mod eficace;

d) societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu este angajată în luarea unor decizii de management, operaționale sau financiare care afectează grupul sau filialele acestuia care sunt instituții sau instituții financiare;

e) nu există niciun impediment în calea supravegherii eficiente, pe bază consolidată, a grupului.

Articolul 197⁶

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 197³ , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, evaluează îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ și, după caz, la art. 197⁴ , pe baza informațiilor stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu, astfel cum prevede art. 197³ alin. (4) , în vederea aprobării sau exceptării de la obligația de aprobare a entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) .

(2) În sensul alin. (1) , evaluarea de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, se realizează astfel:

a) în prima etapă Banca Națională a României realizează evaluarea privind îndeplinirea cumulativă a condițiilor de exceptare de la obligația de aprobare prevăzute la art. 197⁵ . În situația în care constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor de exceptare de la obligația de aprobare, Banca Națională a României adoptă o decizie prin care să acorde exceptarea de la obligația de aprobare a entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , fără a mai fi necesară parcurgerea următoarei etape;

b) în cazul în care Banca Națională a României constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de exceptare de la obligația de aprobare, prevăzute la art. 197⁵ , aceasta evaluează îndeplinirea cumulativă a condițiilor de aprobare, prevăzute la art. 197⁴ .

(3) În urma evaluării prevăzute la alin. (2) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre următoarele decizii:

a) aprobă entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la art. 197⁴ ;

b) refuză aprobarea entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) dacă nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 197⁴ sau informațiile și documentația transmise potrivit art. 197³ alin. (4) sunt incomplete și/sau nu prezintă relevanță ori sunt insuficiente pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 197⁴ și 197⁵ și poate dispune una sau mai multe dintre măsurile de supraveghere și/sau sancțiunile și măsurile sancționatoare, potrivit art. 197⁹ alin. (3) .

(4) Entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) exceptate de la aprobare, potrivit alin. (2) lit. a) , nu sunt excluse din perimetrul de consolidare astfel cum este stabilit în prezenta ordonanță de urgență sau în prevederile care transpun Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, precum și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Articolul 197⁷

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, notifică entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) oricare dintre deciziile adoptate potrivit art. 197⁶ alin. (2) și (3) , împreună cu motivele care au stat la baza deciziei de refuz, dacă este cazul, în termen de 4 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) , sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de 4 luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru adoptarea deciziei.

(2) Termenul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre deciziile prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) nu trebuie să depășească 6 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

Articolul 197⁸

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, monitorizează în permanență îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁴ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit art. 197⁶ alin. (3) lit. a) , precum și îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la aprobare potrivit art. 197⁶ alin. (2) lit. a) .

(2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) , entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) furnizează Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informațiile necesare pentru a monitoriza permanent structura grupului și respectarea condițiilor prevăzute la art. 197⁴ și 197⁵ , după caz. Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația aferentă informațiilor care trebuie transmise potrivit prezentului articol.

(3) În situația entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite informațiile prevăzute la alin. (2) autorității competente din statul membru în care este situată respectiva entitate.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, atunci când este notificată de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru cu evaluarea unei entități prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , în calitate de achizitor potențial, care este aprobată sau exceptată potrivit prezentei secțiuni, transmite acestei autorități, în sensul art. 26¹ , o opinie documentată privind impactul achiziției propuse asupra îndeplinirii condițiilor de aprobare, prevăzute la art. 197⁴ , sau a condițiilor de exceptare, prevăzute la art. 197⁵ , după consultarea, după caz, cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate.

Articolul 197⁹

(1) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, determină, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (3) lit. a) nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de aprobare prevăzute la art. 197⁴ , societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă este supusă unor măsuri și/sau sancțiuni și măsuri sancționatoare adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și integrității supravegherii pe bază consolidată și pentru asigurarea respectării, pe bază consolidată, a cerințelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora.

(2) În cazul unei societăți financiare holding mixte, măsurile și/sau sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) iau în considerare, în special, efectele asupra conglomeratului financiar, astfel cum acesta este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit prevederilor care transpun Directiva 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar în legislația altor state membre.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acțiunilor deținute de societatea financiară holding sau de societatea financiară holding mixtă în instituții-filiale;

b) recomandări adresate societății financiare holding sau societății financiare holding mixte pentru a transfera acționarilor săi participațiile deținute în instituții-filiale;

c) desemnarea temporară a unei alte societăți financiare holding, societăți financiare holding mixte sau instituție din cadrul grupului drept responsabilă pentru asigurarea respectării, pe bază consolidată, a cerințelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în reglementările emise în aplicarea acestora sau în legislația națională a unui alt stat membru care transpune Directiva 2013/36/UE;

d) restricționarea sau interzicerea efectuării de distribuiri sau de plăți de dobânzi către acționari;

e) solicitarea ca societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte să procedeze la cedarea sau reducerea participațiilor în instituții sau în alte entități din sectorul financiar;

f) solicitarea ca societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte să prezinte un plan privind restabilirea, fără întârziere, a conformității;

g) stabilirea unor măsuri și/sau sancțiuni și măsuri sancționatoare corespunzătoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele prevăzute la lit. a)-f) , aplicabile societății financiare holding, societății financiare holding mixte sau/și persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) , cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 225 alin. (2)-(6) , art. 233 , 234 și 234¹ .

(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, hotărăște, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la obligația de aprobare, potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) , nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de exceptare prevăzute la art. 197⁵ , Banca Națională a României notifică entitățile respective în termen de 20 de zile de la data constatării neîndeplinirii cumulative a condițiilor de exceptare. În această situație, entitățile respective au obligația de a solicita aprobarea potrivit prevederilor art. 197³ , în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării.

Articolul 197¹⁰

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, colaborează pe deplin cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate, în scopul adoptării de comun acord a deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor și/sau aplicării sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) .

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, realizează evaluarea prevăzută la art. 197⁶ alin. (1) în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de cel mult două luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru efectuarea evaluării și transmite de îndată respectiva evaluare autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(3) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite de îndată evaluările prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) și (4) , realizate în cadrul monitorizării, autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, depune toate diligențele necesare, potrivit competențelor deținute, pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, în termen de două luni de la data primirii de către respectiva autoritate a evaluării transmise de către Banca Națională a României potrivit alin. (2) și (3) , după caz.

(5) În cazul evaluării prevăzute la art. 197⁶ alin. (1) , termenul în care se adoptă decizia comună prevăzută la alin. (4) nu trebuie să depășească 6 luni de la data primirii solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

(6) Decizia comună prevăzută la alin. (4) trebuie să fie documentată și justificată în mod corespunzător.

(7) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică de îndată decizia comună societății financiare holding sau societății financiare holding mixte situate în alt stat membru.

(8) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător și în situațiile în care Banca Națională a României are calitatea de autoritate competentă din statul membru în care sunt situate societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant.

(9) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitatea prevăzută la alin. (1) sau la alin. (8) , se abține de la adoptarea unei decizii și sesizează Autoritatea Bancară Europeană potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(10) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , adoptă o decizie în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene.

(11) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , nu poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană după expirarea perioadei de două luni prevăzute la alin. (4) sau după ce s-a adoptat o decizie comună.

Articolul 197¹¹

(1) În cazul societăților financiare holding mixte, pentru care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă, dar nu are și rolul de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României trebuie să obțină acordul coordonatorului desemnat potrivit respectivelor prevederi sau potrivit legislației care transpune Directiva 2002/87/CE în alte state membre, în scopul luării deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) și alin. (3) , a deciziei comune prevăzute la art. 197¹⁰ alin. (4) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor de supraveghere și/sau sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) , după caz.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și atunci când Banca Națională a României are calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă.

(3) Atunci când acordul coordonatorului este obligatoriu potrivit alin. (1) , Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau (2), supune dezacordurile între autoritățile implicate în atenția autorității europene de supraveghere relevante, și anume Autoritatea Bancară Europeană sau Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, care adoptă o decizie în termen de o lună de la primirea sesizării. Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) și (2) , ține seama de decizia adoptată potrivit prezentului alineat.

(4) Orice decizie adoptată potrivit prezentului articol nu trebuie să aducă atingere obligațiilor ce decurg din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În aplicarea dispozițiilor alin. (3) și (4) Banca Națională a României se consultă cu Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Articolul 197¹²

(1) Atunci când solicitarea de aprobare a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte are loc în același timp cu evaluarea, realizată de Banca Națională a României potrivit art. 25 , a respectivei entități, în calitate de achizitor potențial al unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant și cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, dacă aceasta este diferită de supraveghetorul consolidant.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă cu evaluarea achizitorului potențial, informează de îndată autoritățile competente prevăzute la respectivul alineat, dacă acestea sunt diferite de Banca Națională a României, cu privire la notificarea primită potrivit art. 25 și suspendă termenul de evaluare a achizitorului potențial, prevăzut la art. 25 alin. (4) , până la primirea de la respectivele autorități a deciziei privind soluționarea solicitării de aprobare a societății financiare holding sau societății financiare holding mixte potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, fără ca perioada de suspendare să poată fi mai scurtă de 20 de zile lucrătoare.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă și este diferită de autoritatea competentă cu evaluarea achizitorului potențial. În acest sens, în vederea asigurării coordonării între autoritățile competente, Banca Națională a României are obligația de a transmite de îndată autorității competente cu evaluarea achizitorului potențial decizia adoptată potrivit art. 197⁶ sau decizia comună adoptată potrivit art. 197¹⁰ .

Articolul 197¹³

Prevederile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător societăților financiare holding sau societăților financiare holding mixte, persoane juridice române, altele decât cele prevăzute la art. 197³ alin. (1) , care trebuie să solicite aprobarea Băncii Naționale a României atunci când au obligația să respecte, pe bază subconsolidată, ca urmare a aplicării prevederilor art. 177 , prevederile prezentei ordonanțe de urgență sau ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și reglementările emise în aplicarea acestora.

Secțiunea a 6-a — Tranzacțiile intra-grup cu societățile holding cu activitate mixtă

Articolul 198

Fără a se aduce atingere prevederilor cuprinse în partea a IV-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă întreprinderea-mamă a uneia sau mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este o societate holding cu activitate mixtă, Banca Națională a României exercită o supraveghere generală a tranzacțiilor dintre respectivele instituții de credit, pe de o parte, și societatea holding cu activitate mixtă și filialele acesteia, pe de altă parte, în condițiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

Secțiunea a 7-a — Măsuri de facilitare a supravegherii pe baza consolidată

Articolul 199

Entitățile incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, societățile holding cu activitate mixtă și filialele acestora, sau filialele prevăzute la art. 180 alin. (3) trebuie să-și comunice reciproc orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii individuale și/sau pe baza consolidată.

Articolul 200

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată, solicita entităților incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe baza consolidată a instituțiilor de credit, persoane juridice române.

(2) Entitățile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale a unei instituții de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată exercitate de Banca Națională a României sau de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă și oricare dintre filialele acesteia, instituții de credit sau firme de investiții, sunt situate în state membre diferite, iar cel puțin una este o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României comunică, în condiții de reciprocitate, autorităților competente din celelalte state membre toate informațiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.

(4) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Națională a României exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta poate cere autorității competente din respectivul stat membru să solicite întreprinderii-mamă orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și să le transmită Băncii Naționale a României.

(5) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul în România, iar Banca Națională a României nu exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta din urma la cererea autorității competente responsabile cu, exercitarea supravegherii pe baza consolidată solicita întreprinderii-mamă orice, informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și le transmite respectivei autorități.

(6) Colectarea și deținerea de informații potrivit dispozițiilor alin. (1) , (4) și (5) nu implică în niciun fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăților financiare holding, a societăților financiare holding mixte, a instituțiilor financiare sau a întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare.

Articolul 201

(1) Banca Națională a României comunica autorităților competente din celelalte state membre, în condiții de reciprocitate, informațiile prevăzute la art. 194 .

(2) Colectarea și deținerea de informații potrivit alin. (1) nu implica în nici un fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituții de credit sau a filialelor prevăzute la art. 180 alin. (3) .

Articolul 202

(1) În cazul în care o instituție de credit, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt întreprinderi de asigurare sau alte entități care furnizează servicii de investiții financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Națională a României cooperează cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și cu autoritățile din alte state membre, responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a altor entități care furnizează servicii de investiții financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităților Băncii Naționale a României, aceasta furnizează celorlalte autorități menționate orice informație care ar facilita îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și care ar permite supravegherea activității și a situației financiare generale a entităților pe care le supraveghează.

(1¹) Atunci când, în baza prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding mixtă-mamă, dar nu și calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în scopul aplicării pe bază consolidată a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României cooperează cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator. În vederea facilitării și instituirii unei cooperări eficace, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, încheie acorduri scrise de cooperare și coordonare cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator.

(2) Informațiile primite de Banca Națională a României în cadrul supravegherii pe baza consolidată precum și orice schimb de informații la care aceasta participa, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional conform dispozițiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe bază consolidată, întocmește liste cuprinzând societățile financiare holding-mamă la nivelul României și societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, la care se referă prevederile art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care sunt transmise autorităților competente din celelalte state membre, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

Articolul 203

(1) Dacă, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum și a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României dorește, în anumite cazuri, să verifice informațiile privitoare la o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituție financiară, o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor prevăzute la art. 194 sau o filială de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3) , situate într-un alt stat membru, aceasta solicită autorităților competente din respectivul stat membru efectuarea verificării.

(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competenta din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Națională a României. Banca Națională a României poate efectua verificarea în mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop.

(3) Când efectuează verificarea ea însăși, Banca Națională a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competenta din respectivul stat membru.

(4) În cazul în care Banca Națională a României primește o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informațiilor privind entitățile prevăzute la alin. (1) , situate în România, aceasta, în limitele competentelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorității competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze verificarea. Autoritatea competenta solicitantă poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăși, să participe la verificarea efectuată de Banca Națională a României.

Articolul 204

(1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acestora nu se conformează dispozițiilor art. 166-166⁶ , ale art. 176-203 și ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate dispune, în ceea ce privește respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a)-c) , sau sancțiuni, prevăzute la lit. d)-h):

a) încheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societății, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;

b) solicitarea de informații auditorului financiar;

c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar de către societate;

d) avertisment scris;

e) suspendarea din funcție a uneia sau a mai multor persoane care exercita responsabilități de administrare și/sau conducere a societății;

f) dispunerea înlocuirii de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă sau de către societatea holding cu activitate mixtă, după caz, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a societății;

g) amendă aplicată societății, între 0,05% și 1% din capitalul inițial minim reglementat al instituției, filială a societății financiare holding, societății financiare holding mixte sau a societății holding cu activitate mixtă, supuse supravegherii pe bază consolidată sau individuală;

h) amenda aplicată persoanelor care exercita responsabilități de administrare și/sau conducere a societății, între 1-6 remunerații nete, conform nivelului acestora în luna precedenta datei la care s-a constatat fapta.

(2) Prevederile art. 225 alin. (2)-(6) , art. 234 și art. 234¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe perioada suspendării din funcție, dispusă de Banca Națională a României, în baza alin. (1) lit. e) , se asigură de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilități de administrare și/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196 .

Articolul 205

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României cooperează cu celelalte autorități competente implicate pentru ca măsurile sau sancțiunile luate, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, împotriva societăților financiare holding, a societăților financiare holding mixte, a societăților holding cu activitate mixtă sau a persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducerea acestor societăți să producă efectele urmărite, mai ales în cazul în care o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, respectiv o societate holding cu activitate mixtă, având sediul social pe teritoriul României, au administrația centrală sau sediul principal pe teritoriul altui stat membru.

Secțiunea a 8-a — Întreprinderi-mamă în state terțe

Articolul 206

(1) În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, care are drept întreprindere-mamă o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul într-un stat terț, nu face obiectul supravegherii pe bază consolidată exercitate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Națională a României verifică dacă instituția de credit respectivă este supusă unei supravegheri pe bază consolidată exercitată de autoritatea competentă din statul terț, echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(2) Verificarea este efectuată la solicitarea întreprinderii-mamă sau a oricărei entități reglementate și autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Națională a României, dacă, potrivit dispozițiilor art. 207 , aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidată. Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități competente implicate.

(3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalenței supravegherii pe bază consolidată exercitate de autoritățile competente din state terțe asupra instituțiilor de credit având întreprinderea-mamă într-un stat terț, principii elaborate de Comitetul Bancar European la solicitarea Comisiei Europene. Banca Națională a României consultă Autoritatea Bancară Europeană înaintea luării unei decizii.

Articolul 207

(1) În absența unei supravegheri echivalente potrivit art. 206 , prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată cuprinse în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora se aplică, prin analogie, instituției de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Națională a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată a instituției de credit.

(2) Banca Națională a României, în situația în care ar fi autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1) , după consultarea cu celelalte autorități competente implicate.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) , Banca Națională a României poate solicita constituirea unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte, cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru, și, în situația în care, după constituirea acesteia, rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată, aplică prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată poziției consolidate a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte respective.

(4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum și potrivit reglementărilor emise în aplicarea acestora, și trebuie să fie comunicate celorlalte autorități competente implicate, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

Secțiunea a 9-a — Întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană - întreprindere intermediară

Articolul 207¹

Instituțiile de credit, persoane juridice române, pot face parte dintr-un grup dintr-un stat terț în măsura în care respectivul grup are stabilită în Uniunea Europeană o singură întreprindere-mamă din Uniunea Europeană - intermediară.

Articolul 207²

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate permite instituțiilor de credit prevăzute la art. 207¹ să facă parte dintr-un grup care are două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare numai în cazul în care autoritățile competente ale celor două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare au decis că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare:

a) ar fi incompatibilă cu o cerință obligatorie de separare a activităților, impusă prin reglementările din statul terț sau de către autoritățile de supraveghere din statul terț în care își are sediul central întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din grupul dintr-un stat terț; sau

b) ar face mai puțin eficiente posibilitățile de soluționare decât atunci când există două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare, în conformitate cu o evaluare efectuată de autoritatea de rezoluție pentru întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană intermediară.

Articolul 207³

(1) O întreprindere-mamă din Uniunea Europeană - întreprindere intermediară este o instituție de credit autorizată potrivit art. 10 , art. 32-38 din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 8 din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru ori o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, căreia i s-a acordat aprobare potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în cazul în care niciuna dintre instituțiile care fac parte din grupul prevăzut la art. 207¹ nu este o instituție de credit sau în cazul în care a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară trebuie să fie înființată în legătură cu activitățile de investiții pentru a respecta o cerință obligatorie, astfel cum se prevede la art. 207² , întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană intermediară sau a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară poate fi o firmă de investiții autorizată potrivit art. 10 alin. (1) , (4) și (5) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau prevederilor care transpun art. 5 alin. (1) din Directiva 2014/65/UE în legislația altor state membre și căreia i se aplică prevederile Legii nr. 312/2015 , cu modificările ulterioare, sau prevederilor care transpun Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre.

Articolul 207⁴

(1) Prevederile art. 207¹-207³ nu se aplică atunci când valoarea totală a activelor din Uniunea Europeană ale grupului dintr-un stat terț este mai mică de 40 de miliarde EUR.

(2) Pentru scopurile prezentului articol, precum și pentru cele ale art. 207¹-207³ , respectiv art. 207⁵-207⁷ :

a) valoarea totală a activelor din Uniunea Europeană ale grupului dintr-un stat terț reprezintă suma următoarelor elemente:

(i) valoarea totală a activelor fiecărei instituții din Uniunea Europeană din cadrul grupului dintr-un stat terț, astfel cum rezultă din bilanțul consolidat al acesteia sau, în cazul în care bilanțul instituției nu este consolidat, din bilanțul său individual; și

(ii) valoarea totală a activelor fiecărei sucursale a grupului dintr-un stat terț, autorizată în Uniunea Europeană în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență, cu Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația care transpune Directiva 2013/36/UE sau Directiva 2014/65/UE în alte state membre sau cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului;

b) termenul «instituție» include firmele de investiții.

Articolul 207⁵

Banca Națională a României transmite Autorității Bancare Europene următoarele informații cu privire la fiecare grup dintr-un stat terț care desfășoară activitatea în România:

a) numele și valoarea totală a activelor instituțiilor de credit, persoane juridice române, care aparțin unui grup dintr-un stat terț;

b) numele și valoarea totală a activelor aferente sucursalelor instituțiilor de credit dintr-un grup dintr-un stat terț autorizate în România în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență și tipurile de activități pe care acestea sunt autorizate să le desfășoare;

c) numele și forma de organizare, astfel cum este prevăzută la art. 207³, ale fiecărei întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare înființate în România și numele grupului dintr-un stat terț din care aceasta face parte.

Articolul 207⁶

Banca Națională a României se asigură că fiecare instituție de credit, persoană juridică română, care face parte dintr-un grup dintr-un stat terț îndeplinește una dintre următoarele condiții:

a) are o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară;

b) este o întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară;

c) este singura instituție în Uniunea Europeană din grupul dintr-un stat terț; sau

d) face parte dintr-un grup dintr-un stat terț a cărui valoare totală a activelor în Uniunea Europeană este mai mică de 40 de miliarde EUR.

Articolul 207⁷

Prin excepție de la prevederile art. 207¹ , instituțiile de credit, persoane juridice române, pot face parte dintr-un grup dintr-un stat terț care își desfășoară activitatea prin intermediul mai multor instituții din Uniunea Europeană care au o valoare totală a activelor din Uniune egală sau mai mare de 40 de miliarde EUR la data de 27 iunie 2019, în măsura în care respectivul grup are o singură întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară sau, în cazul în care se aplică art. 207² , două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare, până la data de 30 decembrie 2023.

Capitolul III — Supravegherea instituțiilor de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România

Articolul 208

(1) Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit din alte state membre, inclusiv în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul I, Partea I , se asigură de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se aduce atingere competențelor Băncii Naționale a României prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedica exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Articolul 209

(1) Abrogat.

(2) Măsurile luate de Banca Națională a României față de instituțiile de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituțiile de credit respective sunt autorizate în alte state membre.

Articolul 210

(1) Pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfășoară activitate în România, în special printr-o sucursala, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente din statul membru de origine și din alte state membre în care instituția de credit desfășoară activitate.

(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul de informații în condițiile prevăzute la art. 173 alin. (2)-(2³) , care se aplică în mod corespunzător.

(2¹) În cazul în care, pe baza informațiilor și a constatărilor autorității competente din statul membru de origine cu privire la supravegherea lichidității în legătură cu activitatea desfășurată de sucursala din România, Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu a luat măsuri adecvate, poate adopta, după informarea autorității competente din statul membru de origine și a Autorității Bancare Europene, măsuri adecvate pentru a preveni viitoare încălcări ale dispozițiilor legale, în scopul protejării intereselor deponenților, ale investitorilor și ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în scopul protejării stabilității sistemului financiar.

(3) Prevederile art. 173 alin. (2⁴)-(3) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 210¹

(1) Banca Națională a României poate solicita autorității competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1) , sau autorităților competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă.

(2) Solicitarea va specifica motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente:

a) cota de piață a sucursalei instituției de credit, în ceea ce privește depozitele, depășește 2% în România;

b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operațiunilor din România ale instituției de credit asupra lichidității sistemice și asupra sistemelor de plăți și a celor de compensare și decontare din România;

c) dimensiunea și importanța sucursalei din perspectiva numărului de clienți, în contextul sistemului financiar-bancar din România.

Articolul 210²

(1) Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile competente prevăzute la art. 210¹ alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.

(2) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 210¹ alin. (1) , Banca Națională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea deciziei, Banca Națională a României va avea în vedere orice opinii și rezerve ale autorității competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităților competente din statul membru de origine.

(2¹) Abrogat.

(2²) Abrogat.

(2³) Abrogat.

(3) Deciziile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și sunt transmise autorităților competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

Articolul 210³

Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 210⁴

Dacă autoritatea competentă dintr-un stat membru de origine nu s-a consultat cu Banca Națională a României cu privire la etapele operaționale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României sau dacă, în urma consultării, Banca Națională a României consideră că etapele operaționale întreprinse de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru întocmirea respectivelor planuri de redresare privind lichiditatea nu sunt adecvate, Banca Națională a României poate să sesizeze Autoritatea Bancară Europeană și să îi solicite asistența, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

Articolul 211

(1) Autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituții de credit poate realiza verificarea informațiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din România a instituției de credit. Verificarea la fața locului sau inspecția poate fi realizată direct ori prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop și cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naționale a României să efectueze inspecții la sediul sucursalei din România a unei instituții de credit autorizate în statul membru respectiv, caz în care Banca Națională a României procedează la efectuarea acestor inspecții, în mod direct sau prin intermediul unei terțe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea inspecțiilor respective, dacă nu o realizează ea însăși potrivit alin. (1) *).

(2¹) Banca Națională a României poate efectua, de la caz la caz, după consultarea autorității competente din statul membru de origine, verificări la fața locului și inspecții la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre și poate solicita respectivelor sucursale informații despre activitățile acesteia și în scop de supraveghere, pe care le consideră relevante din considerente de stabilitate a sistemului financiar din România.

(2²) Stabilirea de către autoritatea competentă din statul membru de origine a unui program de supraveghere prudențială nu împiedică efectuarea de către Banca Națională a României, de la caz la caz, a verificărilor la fața locului și a inspecțiilor la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre în conformitate cu prevederile alin. (2¹) *).

(2³) Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru de origine informațiile obținute și constatările rezultate în urma verificărilor la fața locului și a inspecțiilor efectuate potrivit alin. (2¹) , care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor instituției de credit sau pentru stabilitatea sistemului financiar din România.

(2⁴) Verificările la fața locului și inspecțiile la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre se desfășoară potrivit legislației românești.

(3) Abrogat.

Capitolul IV — Supravegherea sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe

Articolul 212

(1) Pentru supravegherea activității din România a sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe, Banca Națională a României cooperează cu autoritățile competente din aceste state. În acest sens, Banca Națională a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competenta din statul terț de origine al instituției de credit. Prin aceste acorduri se stabilesc cel puțin condițiile în care se realizează schimbul de informații, cu respectarea dispozițiilor privind secretul profesional.

(2) La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituției de credit din statul terț pot participa și reprezentanți ai autorității competente din statul terț de origine, conform acordurilor de cooperare încheiate de Banca Națională a României cu autoritatea respectiva.

(3) Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu autoritățile competente din statele membre ale instituțiilor care fac parte din același grup din state terțe în scopul asigurării că toate activitățile respectivului grup desfășurate pe teritoriul Uniunii Europene sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, că nu sunt eludate cerințele aplicabile grupurilor din state terțe în temeiul prezentei ordonanțe de urgență sau al legislației care a transpus Directiva 2013/36/UE în alte state membre, precum și în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și că este preîntâmpinat orice impact negativ asupra stabilității financiare a Uniunii Europene.

Articolul 213

Dispozițiile art. 164 - 171 se aplica în mod corespunzător pentru realizarea supravegherii sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe de către Banca Națională a României.

Capitolul V — Schimbul de informații și secretul profesional

Articolul 214

(1) Membrii consiliului de administrație, salariații Băncii Naționale a României, precum și auditorii financiari sau experții numiți de Banca Națională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituțiilor de credit potrivit prevederilor art. 170 , sunt obligați să păstreze secretul profesional asupra oricărei informații confidențiale de care iau cunoștința în cursul exercitării atribuțiilor lor. Membrii consiliului de administrație și salariații Băncii Naționale a României sunt obligați să păstreze secretul profesional și după încetarea activității în cadrul băncii.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot divulga informații confidențiale nici unei persoane sau autorități, cu excepția furnizării acestor informații în forma sumară sau agregată, astfel încât instituția de credit să nu poată fi identificată.

(3) Dacă o instituție de credit a fost declarată în faliment sau este supusă lichidării forțate, informațiile confidențiale care nu se referă la terții implicați în acțiuni de salvgardare a instituției de credit pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

(4) Dispozițiile alin. (1) - (3) nu aduc în nici un fel atingere prevederilor legislației penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informații confidențiale în anumite situații.

Articolul 215

(1) Banca Națională a României poate să schimbe informații cu autoritățile competente din celelalte state membre și să transmită informații Comitetului European pentru Risc Sistemic, Autorității Bancare Europene, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, ale Regulamentul (UE) 2019/2.033 al Parlamentului European și al Consiliului, ale prevederilor art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010, ale prevederilor art. 31, 35 și 36 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, precum și ale prevederilor art. 31 și 36 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, ale dispozițiilor legale privind supravegherea prudențială a societăților de servicii de investiții financiare și ale altor acte normative aplicabile instituțiilor de credit.

(2) Informațiile primite de Banca Națională a României potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 .

(3) Banca Națională a României poate furniza informații autorităților competente din alte state membre, potrivit dispozițiilor alin. (1) , dacă informațiile primite de respectivele autorități sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 .

(4) Publicarea de către Banca Națională a României a rezultatelor simulărilor de criză efectuate potrivit prevederilor art. 166 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor art. 32 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 și transmiterea rezultatelor acestor simulări către Autoritatea Bancară Europeană, în vederea publicării de către aceasta a rezultatelor simulărilor de criză efectuate la nivelul Uniunii, nu reprezintă încălcări ale obligației de păstrare a secretului profesional prevăzute la art. 214 alin. (1) din prezenta ordonanță de urgență.

Articolul 216

Banca Națională a României poate utiliza informațiile primite potrivit art. 214 și art. 215 doar în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere a instituțiilor de credit și numai în următoarele situații:

a) examinarea îndeplinirii condițiilor de autorizare a instituțiilor de credit și facilitarea verificării, pe baza individuală și/sau consolidată, a condițiilor de desfășurare a activității instituțiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri administrative și contabile și mecanisme de control intern;

b) aplicarea de sancțiuni;

c) contestarea actelor emise de Banca Națională a României;

d) în cadrul unor proceduri judiciare inițiate în baza prevederilor art. 275 alin. (2) sau a prevederilor altor legi aplicabile instituțiilor de credit.

Articolul 217

(1) Banca Națională a României poate încheia acorduri de colaborare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile competente din state terțe sau cu alte autorități ori organisme din state terțe prevăzute la art. 218 - 220 , în condițiile în care informațiile furnizate sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional cel puțin echivalente celor prevăzute la art. 214 . Schimbul de informații trebuie să fie circumscris scopului îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere ale autorităților sau organismelor menționate.

(1¹) Informațiile primite de Banca Națională a României de la autoritățile din state terțe prevăzute la alin. (1) nu vor fi furnizate decât cu acordul expres al respectivelor autorități și, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obținut.

(2) Informațiile primite de Banca Națională a României de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu vor fi furnizate, potrivit prevederilor alin. (1) , decât cu acordul expres al respectivei autorități și, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obținut.

Articolul 218

(1) Banca Națională a României poate să schimbe informații cu:

a) autoritățile responsabile cu supravegherea altor organizații financiare, a întreprinderilor de asigurare și a piețelor financiare din România și din celelalte state membre;

a¹) autoritățile sau organismele responsabile cu menținerea stabilității sistemului financiar în statele membre, prin utilizarea reglementărilor macroprudențiale;

a²) autoritățile sau organismele de reorganizare care au ca scop protejarea stabilității sistemului financiar;

a³) sistemele de protecție contractuală sau instituțională astfel cum sunt menționate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b) organismele din România și din celelalte state membre, implicate în falimentul și lichidarea instituțiilor de credit, precum și în alte proceduri similare;

c) auditorii financiari, din România și din celelalte state membre, ai instituțiilor de credit, firmelor de investiții, întreprinderilor de asigurare, precum și ai altor instituții financiare.

d) autoritățile din statele membre responsabile cu supravegherea entităților raportoare enumerate la art. 2 alin. (1) pct. 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, pentru a asigura respectarea directivei respective.

e) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor din România și cu unitățile de informații financiare din alte state membre;

f) autoritățile competente sau organismele responsabile pentru aplicarea regulilor privind separarea structurală în cadrul unui grup bancar.

(2) Autoritățile, organismele și auditorii financiari din România, prevăzuți la alin. (1) pot să schimbe informații cu autorități competente din celelalte state membre.

(3) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) și (2) are în vedere exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, ale autorităților competente din alte state membre și ale autorităților, organismelor și auditorilor financiari prevăzuți la alin. (1) .

(4) Banca Națională a României poate să furnizeze organismelor care administrează scheme de garantare a depozitelor și scheme de compensare a investitorilor, din România și din alte state membre, informații necesare exercitării funcțiilor acestora.

(5) Informațiile primite de autoritățile, organismele și auditorii financiari din România potrivit prevederilor alin. (1) și (3) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 .

(6) Banca Națională a României schimba informații cu autoritățile, organismele și auditorii financiari din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) și (3) , numai dacă informațiile primite de respectivele autorități, organisme sau de auditorii financiari sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 .

(7) Autoritățile, organismele și auditorii financiari din România schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (2) și (3) , numai dacă informațiile primite de respectivele autorități competente sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 .

Articolul 219

(1) Banca Națională a României poate schimba informații cu autorități din România sau din alte state membre, responsabile cu:

a) supravegherea organismelor implicate în falimentul și lichidarea instituțiilor de credit sau în alte proceduri similare;

a¹) sistemele de protecție contractuală sau instituțională, astfel cum sunt menționate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b) supravegherea auditorilor financiari ai instituțiilor de credit, ai firmelor de investiții, ai întreprinderilor de asigurare și ai altor instituții financiare.

(2) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiții:

a) informațiile trebuie să fie destinate îndeplinirii atribuțiilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) ;

b) informațiile primite de autoritățile din România sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 , respectiv informațiile primite de autoritățile din alte state membre sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 ;

c) dacă informațiile provin de la o autoritate competenta dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorități și doar în scopurile pentru care acest acord a fost obținut.

(3) Autoritățile din România prevăzute la alin. (1) pot schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2) .

Articolul 220

(1) În scopul întăririi stabilității sistemului financiar, inclusiv integrității acestuia, Banca Națională a României poate schimba informații cu autoritățile sau organismele din România sau din celelalte state membre cu competente legale în domeniul depistării și investigării încălcărilor legislației privind societățile comerciale.

(2) Schimbul de informații prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiții:

a) informațiile trebuie să fie destinate exercitării competentelor prevăzute la alin. (1) ;

b) informațiile primite de autoritățile sau organismele din România sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 , respectiv informațiile primite de autoritățile sau organismele din alte state membre sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 ;

c) dacă informațiile provin de la o autoritate competenta dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorități și doar în scopurile pentru care acordul a fost obținut, dacă acesta vizează furnizarea de informații doar în anumite scopuri.

(3) Autoritățile sau organismele din România având competentele prevăzute la alin. (1) pot schimba informații cu autoritățile competente din alte state membre, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2) , inclusiv în situația în care aceste autorități sau organisme desfășoară activitatea de detectare și investigare cu ajutorul unor persoane anume desemnate în acest scop, care nu au calitatea de angajat în sectorul public.

(4) Autoritățile sau organismele din România, prevăzute la alin. (1) comunica autorităților competente care le furnizează informații, numele și responsabilitățile precis determinate ale persoanelor cărora li se transmit respectivele informații.

Articolul 221

Banca Națională a României transmite Autorității Bancare Europene numele autorităților din România care pot primi informații potrivit prevederilor art. 219 și 220 .

Articolul 222

(1) În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a instituțiilor de credit, Banca Națională a României poate transmite următoarelor autorități și entități informații destinate îndeplinirii atribuțiilor acestora:

a) băncile centrale aparținând Sistemului European al Băncilor Centrale și alte organisme cu funcții similare, în calitate de autorități monetare, dacă aceste informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare și furnizarea de lichidități, supravegherea sistemelor de plăți, a sistemelor de compensare și decontare și menținerea stabilității sistemului financiar;

a¹) sistemele de protecție contractuală sau instituțională, astfel cum sunt menționate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) 1nr. 575/2013;

b) dacă este cazul, altor autorități publice responsabile cu monitorizarea sistemelor de plăți.

c) Comitetului European pentru Risc Sistemic, Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (AEAPO), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010, precum și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, dacă informațiile sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor lor statutare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010, Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 sau de Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010.

(2) Banca Națională a României poate primi informații de la autoritățile prevăzute la alin. (1) , în măsura în care îi sunt necesare în situațiile prevăzute la art. 216 .

(3) În îndeplinirea atribuțiilor sale în calitate de autoritate monetară și a celor privind monitorizarea sistemelor de plăți, Banca Națională a României poate transmite autorităților competente din celelalte state membre informații pe care acestea le-ar putea solicita în situații similare celor prevăzute la art. 216 .

(4) Informațiile primite potrivit prevederilor alin. (2) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 .

(5) Banca Națională a României furnizează informații potrivit prevederilor alin. (1) numai dacă informațiile primite de respectivele autorități sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 .

(6) În cazul apariției unei situații de urgență, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1) , Banca Națională a României transmite, de îndată, informații băncilor centrale aparținând Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă aceste informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare și furnizarea de lichidități, supravegherea sistemelor de plăți, a sistemelor de compensare și decontare și menținerea stabilității sistemului financiar, precum și Comitetului European pentru Risc Sistemic, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.092/2010, dacă astfel de informații sunt relevante pentru exercitarea atribuțiilor sale statutare.

Articolul 222¹

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 214 și 216 , Banca Națională a României poate furniza anumite informații departamentelor din administrația centrală responsabile cu legislația în domeniul supravegherii instituțiilor de credit, firmelor de investiții, instituțiilor financiare, serviciilor de investiții financiare și societăților de asigurări, precum și inspectorilor care acționează în numele acestor departamente.

(2) Furnizarea informațiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de supraveghere prudențială, de aplicare a măsurilor preventive și a rezoluției instituțiilor de credit aflate în dificultate. Persoanele cărora le sunt furnizate informații potrivit alin. (1) sunt supuse unor cerințe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214 .

(3) În cazul apariției unei situații de urgență, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1) , Banca Națională a României poate furniza informații relevante pentru departamentele prevăzute la alin. (1) din toate statele membre în cauză.

(4) Banca Națională a României poate furniza anumite informații referitoare la supravegherea prudențială a instituțiilor de credit comisiilor de anchetă ale Parlamentului României, Curții de Conturi a României, precum și altor entități din România cu competențe de anchetă, în următoarele condiții:

a) aceste entități au un mandat legal special de investigare sau examinare a activității Băncii Naționale a României de supraveghere și reglementare prudențială a instituțiilor de credit;

b) informațiile sunt necesare strict pentru îndeplinirea mandatului prevăzut la lit. a) ;

c) persoanele care au acces la informații sunt supuse unor cerințe referitoare la păstrarea secretului profesional cel puțin echivalente celor prevăzute la art. 214 ;

d) dacă informațiile provin de la autoritățile competente dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul expres al autorităților respective și doar în scopurile pentru care acordul a fost obținut.

(5) În măsura în care furnizarea de informații potrivit alin. (4) implică prelucrarea de date cu caracter personal, trebuie respectate prevederile Regulamentului (UE) 679/2016 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, precum și legislația națională aplicabilă domeniului protecției datelor.

Articolul 222²

În situațiile prevăzute la art. 222¹ , informațiile primite de Banca Națională a României potrivit art. 215 și 218 și cele obținute ca urmare a verificărilor la fața locului sau a inspecțiilor efectuate în condițiile art. 174 alin. (1) nu se divulgă de către aceasta fără acordul expres al autorității competente de la care s-au primit informațiile, respectiv al autorității competente din statul membru în care a fost efectuată o astfel de verificare la fața locului sau inspecție.

Articolul 222³

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor art. 214 și 216 , Banca Națională a României poate transmite, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (2)-(4) , anumite informații următoarelor organisme internaționale:

a) Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale, pentru scopurile evaluărilor din cadrul Programului de evaluare a sectorului financiar;

b) Băncii Reglementărilor Internaționale, pentru scopurile studiilor cantitative de impact;

c) Consiliului pentru Stabilitate Financiară, pentru scopuri de supraveghere.

(2) Informațiile confidențiale pot fi furnizate de către Banca Națională a României doar la solicitarea expresă primită în scris din partea organismului relevant și în condițiile în care sunt îndeplinite cel puțin următoarele condiții:

a) solicitarea este pe deplin justificată în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale organismului solicitant ce îi revin conform competențelor legale;

b) solicitarea este suficient de clară în ceea ce privește natura, domeniul de aplicare și formatul informațiilor solicitate, precum și în privința mijloacelor de divulgare sau transmitere a acestora;

c) informațiile solicitate sunt strict necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice ale organismului solicitant conform competențelor legale;

d) informațiile sunt transmise ori divulgate doar persoanelor direct implicate în îndeplinirea atribuțiilor specifice;

e) persoanele care au acces la informații sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional cel puțin echivalente celor prevăzute la art. 214 .

(3) În cazul în care solicitarea prevăzută la alin. (2) este transmisă de oricare dintre organismele prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României poate furniza informații doar în formă agregată sau în mod anonimizat și poate transmite alte informații doar la sediul acesteia.

(4) În măsura în care furnizarea de informații implică prelucrarea de date cu caracter personal, orice prelucrare de date cu caracter personal efectuată de organismul solicitant trebuie să respecte prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 .

Articolul 223

(1) Banca Națională a României poate să furnizeze informațiile la care se referă prevederile art. 214 - 217 caselor de compensare sau altor structuri similare constituite în conformitate cu prevederile legii în vederea asigurării serviciilor de compensare și decontare pentru orice piața din România, dacă considera că este necesar să comunice aceste informații în scopul asigurării funcționarii corespunzătoare a respectivelor structuri, având în vedere riscurile ca participanții pe piața să nu-și îndeplinească obligațiile de plata.

(2) Informațiile primite potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 .

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) , informațiile primite potrivit dispozițiilor art. 215 nu pot fi divulgate de Banca Națională a României fără acordul expres al autorității competente de la care s-au primit.

Articolul 223¹

Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuate de entitățile implicate în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 679/2016 , precum și a legislației naționale aplicabile domeniului protecției datelor.

Capitolul VI — Cerințe de publicare pentru Banca Națională a României

Articolul 224

(1) Banca Națională a României trebuie să facă publice următoarele informații:

a) textul legilor și reglementărilor adoptate în domeniul reglementării prudențiale a instituțiilor de credit și al instrucțiunilor și precizărilor emise în aplicarea acestora;

b) modul de exercitare a opțiunilor prevăzute în legislația Uniunii Europene în domeniu;

c) criteriile generale, inclusiv criteriile stabilite în aplicarea principiului proporționalității, și metodologiile utilizate pentru analizarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituțiile de credit în vederea respectării dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia și pentru evaluarea riscurilor la care instituțiile de credit sunt sau pot fi expuse;

d) date statistice agregate privind aspectele principale ale aplicării cadrului legal și de reglementare în domeniul prudențial, inclusiv numărul și natura măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 226 , precum și a sancțiunilor și măsurilor sancționatoare aplicate potrivit prevederilor art. 204 și 229 .

(2) Informațiile publicate de Banca Națională a României potrivit alin. (1) trebuie să fie suficiente, astfel încât să permită o comparare semnificativă a abordărilor adoptate de autoritățile competente din diferite state membre. Informațiile se publică și sunt accesibile pe pagina de Internet a Băncii Naționale a României și se actualizează periodic.

Capitolul VII — Măsuri, sancțiuni și alte măsuri sancționatoare

Articolul 225

(1) În exercitarea funcțiilor sale, Banca Națională a României este competentă să dispună, față de o instituție de credit, persoană juridică română, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau față de persoanele responsabile, care încalcă dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condițiile de desfășurare a activității, ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, măsuri potrivit prevederilor art. 197⁹ și art. 226 și/sau să aplice sancțiuni și măsuri sancționatorii, potrivit prevederilor art. 229 .

(2) Banca Națională a României își exercită competențele de supraveghere și de aplicare a măsurilor, sancțiunilor și măsurilor sancționatoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgențe și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, în oricare din următoarele modalități:

a) în mod direct;

b) în colaborare cu alte autorități;

c) prin delegarea competențelor sale către alte autorități, cu păstrarea responsabilității pentru competențele delegate;

d) prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(3) Sancțiunile și măsurile sancționatoare aplicate potrivit art. 229 trebuie să fie eficace și proporționale cu faptele și deficiențele constatate și să fie de natură a avea un efect descurajant.

(4) La stabilirea tipului sancțiunii sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, Banca Națională a României are în vedere toate circumstanțele reale și personale relevante ale săvârșirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) gravitatea și durata faptei;

b) gradul de vinovăție a persoanei fizice sau juridice responsabile;

c) soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile;

d) importanța profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate;

e) prejudiciile cauzate terților, în măsura în care pot fi determinate;

f) gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Națională a României;

g) încălcările săvârșite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă;

h) orice consecințe potențial sistemice ale faptei săvârșite.

(5) Banca Națională a României are competența de a colecta toate informațiile necesare și de a efectua toate cercetările necesare în exercitarea funcțiilor sale.

(6) Fără a se aduce atingere prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, competența prevăzută la alin. (5) include:

a) competența de a solicita furnizarea tuturor informațiilor necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, inclusiv a informațiilor care trebuie furnizate, în scopuri de supraveghere și în scopuri statistice, la intervale regulate și în formatele specificate;

b) competența de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care revin Băncii Naționale a României, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin. (7) , având domiciliul sau sediul social în România;

c) competența de a efectua toate inspecțiile necesare la sediile persoanelor juridice menționate la alin. (7) și la sediul oricărei altei entități incluse în supravegherea consolidată pentru care Banca Națională a României este supraveghetor consolidant, cu condiția notificării prealabile a autorităților competente implicate.

(7) În sensul prevederilor alin. (6) lit. a) sunt supuse obligației de furnizare a informațiilor:

a) instituțiile de credit cu sediul social în România;

b) societățile financiare holding cu sediul social în România;

c) societățile financiare holding mixte cu sediul social în România;

d) societățile financiare holding cu activitate mixtă cu sediul social în România;

e) persoanele fizice care aparțin entităților menționate la lit. a)-d) ;

f) terțele persoane către care entitățile menționate la lit. a)-d) au externalizat anumite funcții sau activități, inclusiv furnizorii terți de servicii TIC, prevăzuți la capitolul V din Regulamentul (UE) 2022/2.554.

(8) Competența prevăzută la alin. (6) lit. b) include dreptul:

a) de a solicita prezentarea de documente;

b) de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la alin. (7) și de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidențe și registre;

c) de a obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (7) sau de la reprezentanții ori personalul acesteia;

d) de a intervieva orice altă persoană, cu consimțământul acesteia, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei cercetări.

Articolul 226

(1) Banca Națională a României dispune unei instituții de credit, persoană juridică română, să întreprindă, într-un stadiu incipient, demersurile necesare pentru a remedia deficiențele în cazul în care aceasta se află în următoarele situații:

a) instituția de credit nu respectă cerințele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în reglementările emise în aplicarea acestora;

b) Banca Națională a României dispune de indicii că în următoarele 12 luni este probabil că instituția de credit să nu se conformeze prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , competențele Băncii Naționale a României le includ pe cele menționate la art. 226 alin. (3) și la art. 226¹ .

(3) Pentru scopurile art. 166 și art. 166¹ alin. (4) și (5) din prezenta ordonanță de urgență, ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia și ale prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri:

a) să oblige instituția de credit să dispună de fonduri proprii suplimentare la un nivel mai mare decât cel al cerințelor de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în condițiile stabilite la art. 226²-226⁴ din prezenta ordonanță de urgență;

b) să solicite instituției de credit îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate în vedere respectării dispozițiilor art. 24 și 148 ;

c) să solicite instituției de credit să aplice o politică specifică de provizionare sau un tratament specific al activelor din perspectiva cerințelor de fonduri proprii;

d) să restricționeze sau să limiteze activitatea, operațiunile ori rețeaua instituției de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea sucursalelor din străinătate, sau să solicite încetarea activităților care implică riscuri excesive la adresa solidității instituției de credit;

e) să solicite instituției de credit reducerea riscurilor inerente activităților, produselor și/sau sistemelor acesteia, inclusiv ale activităților externalizate;

f) să dispună instituției de credit limitarea componentei variabile a remunerației la un procentaj din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital sănătoase;

g) să dispună instituției de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea fondurilor proprii;

h) să dispună instituției de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit;

i) abrogată;

j) să limiteze deținerile calificate în entități financiare sau nefinanciare, situație în care instituția de credit este obligată la înstrăinarea acestora;

k) să dispună instituției de credit prezentarea unui plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora, care să detalieze demersurile și acțiunile ce vor fi întreprinse în acest sens și care să stabilească termenul de implementare a respectivelor demersuri și acțiuni, precum și îmbunătățirile ulterioare aduse planului de restabilire, în ceea ce privește sfera de aplicare și termenul de implementare;

k¹) să limiteze sau să interzică distribuirea de către instituția de credit a profitului din elemente distribuibile, definite la art. 4 alin. (1) pct. 128 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, către acționarii sau membrii acesteia, și/ori plata de dobândă către deținătorii de instrumente de capital de nivel 1 suplimentar, dacă interdicția nu reprezintă caz de nerambursare pentru instituția de credit;

l) să impună cerințe de raportare suplimentare sau cu o frecvență sporită, inclusiv de raportare a fondurilor proprii, lichidității și a efectului de levier;

m) să impună cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții în ceea ce privește neconcordanțele între scadențele activelor și datoriilor instituțiilor de credit;

n) să dispună instituției de credit publicarea de informații suplimentare.

(3¹) În scopul aplicării dispozițiilor alin. (3) lit. l) , Banca Națională a României poate impune instituțiilor de credit cerințe de raportare suplimentare sau cu o frecvență sporită numai dacă cerințele respective sunt adecvate și proporționale în raport cu scopul în care informațiile sunt solicitate, iar respectivele informații nu sunt redundante.

(3²) Pentru scopurile prezentului articol, ale art. 166 , 166¹ și 169¹ și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia se consideră redundante orice informații suplimentare care pot fi solicitate de la instituțiile de credit în cazul în care aceleași informații sau informații în mod substanțial similare au fost deja raportate în alt mod Băncii Naționale a României sau pot fi produse de către aceasta.

(3³) Banca Națională a României nu solicită instituțiilor de credit să raporteze informații suplimentare în cazul în care aceasta a primit anterior informațiile respective într-un alt format sau la un alt nivel de granularitate, care să îi permită să producă informații de aceeași calitate și autenticitate ca cele produse pe baza informațiilor suplimentare raportate în alt mod.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

(6) În scopul determinării nivelului corespunzător al cerințelor de lichiditate pe baza verificării și evaluării realizate potrivit art. 166 , 166¹, 169¹ și 211 din prezenta ordonanță de urgență, precum și potrivit reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Națională a României evaluează dacă impunerea vreunei cerințe specifice de lichiditate este necesară pentru a acoperi riscurile de lichiditate la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele:

a) modelul de afaceri al instituției de credit;

b) cadrul de administrare, procesele și mecanismele instituției de credit, prevăzute la art. 24 , art. 106-108¹ , art. 152¹ , art. 162 , art. 165-166⁶ din prezenta ordonanță de urgență, precum și în reglementările emise în aplicarea acesteia;

c) rezultatul verificării și evaluării realizate potrivit art. 166 ;

d) abrogată.

(7) În mod special, fără a aduce atingere art. 228 și 229 din prezenta ordonanță de urgență, Banca Națională a României analizează necesitatea aplicării unor sancțiuni sau a altor măsuri, inclusiv a unor cerințe prudențiale, al căror nivel este corelat în general cu diferența dintre poziția lichidității curente a unei instituții de credit și oricare cerințe de lichiditate și finanțare stabilă definite la nivel național sau la nivelul Uniunii.

(8) Planul de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere prevăzut la alin. (3) lit. k) poate să includă, fără a se limita la acestea, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (3) lit. a)-h) și j) sau o combinare a acestor măsuri și poate fi pus în aplicare dacă Banca Națională a României îl consideră adecvat pentru atingerea scopului stabilit.

(9) Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) este supusă dispozițiilor privind schimbul de informații și secretul profesional, potrivit capitolului V din prezentul titlu .

Articolul 226¹

Dispozițiile art. 226 nu aduc atingere prerogativelor Băncii Naționale a României de a aplica sancțiunile și/sau măsurile sancționatoare prevăzute la art. 229 .

Articolul 226²

(1) Pentru scopurile art. 226 alin. (3) lit. a) , Banca Națională a României impune cerința de fonduri proprii suplimentare în cazul în care, pe baza verificărilor efectuate potrivit art. 166 alin. (1)-(3³) , alin. (5) și (6) și art. 166¹ , stabilește că instituția de credit se află în una dintre următoarele situații:

a) instituția de credit este expusă la riscuri sau la elemente de risc care fie nu sunt acoperite, fie nu sunt acoperite în mod suficient, astfel cum se specifică în reglementările Băncii Naționale a României emise potrivit art. 226³ , de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 648/2012;

b) instituția de credit nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 148 și art. 24 alin. (1) , (2) , (2¹) , (2²) și (2³) din prezenta ordonanță de urgență sau la articolul 393 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și este puțin probabil ca alte măsuri de supraveghere să fie suficiente pentru a garanta că respectivele cerințe pot fi îndeplinite într-un termen adecvat;

c) ajustările evaluărilor prevăzute la art. 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sunt considerate insuficiente pentru a permite instituției de credit să își vândă sau să își acopere pozițiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață;

d) din evaluarea efectuată potrivit art. 166¹ alin. (4) și (5) reiese că nerespectarea cerințelor prevăzute pentru aplicarea abordării permise va conduce probabil la cerințe neadecvate de fonduri proprii;

e) instituția de credit nu reușește în mod repetat să atingă sau să mențină un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare pentru a se conforma orientărilor comunicate potrivit art. 226⁵ alin. (4) ;

f) alte situații specifice instituției de credit, despre care Banca Națională a României consideră că ridică probleme semnificative în materie de supraveghere.

(2) Banca Națională a României impune cerința de fonduri proprii suplimentare prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) numai pentru acoperirea riscurilor specifice la care este expusă fiecare instituție de credit în parte ca urmare a activității sale, inclusiv a celor care reflectă impactul anumitor evoluții economice sau ale pieței asupra profilului de risc specific al unei instituții de credit.

Articolul 226³

În scopurile art. 226² , Banca Națională a României stabilește prin reglementări modalitatea de identificare a situațiilor în care riscurile sau elementele de risc nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de fonduri proprii ținând seama de profilul de risc al fiecărei instituții de credit în parte, modalitatea de stabilire a nivelului fondurilor proprii suplimentare, condițiile legate de structura fondurilor proprii care acoperă cerința de fonduri proprii suplimentare, precum și restricțiile cu privire la destinația fondurilor proprii utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare.

Articolul 226⁴

Banca Națională a României justifică în scris în mod corespunzător fiecărei instituții de credit decizia de a impune o cerință de fonduri proprii suplimentare în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) , cel puțin prin descrierea clară a evaluării complete a elementelor prevăzute la art. 226² și în reglementările emise în aplicarea dispozițiilor art. 226³ . Respectiva justificare include, în cazul prevăzut la art. 226² alin. (1) lit. e) , o expunere explicită a motivelor pentru care impunerea de orientări privind fondurile proprii suplimentare nu mai este considerată suficientă.

Articolul 226⁵

(1) În temeiul strategiilor și procedurilor prevăzute la art. 148 , instituțiile de credit își stabilesc capitalul lor intern la un nivel adecvat al fondurilor proprii care este suficient pentru a acoperi toate riscurile la care este expusă instituția de credit și pentru a asigura faptul că fondurile proprii ale acesteia pot absorbi pierderile potențiale care decurg din scenariile de criză, inclusiv pierderile potențiale identificate în cadrul simulărilor de criză derulate în scopuri de supraveghere prevăzute la art. 166 alin. (4) .

(2) Banca Națională a României verifică periodic nivelul capitalului intern stabilit de fiecare instituție de credit potrivit alin. (1) în cadrul verificărilor și evaluărilor efectuate potrivit art. 166 alin. (1)-(3³) , alin. (5) și (6) și art. 166¹ , inclusiv cu rezultatele simulărilor de criză prevăzute la art. 166 alin. (4) .

(3) În temeiul verificării prevăzute la alin. (2) , Banca Națională a României stabilește, pentru fiecare instituție de credit, nivelul global al fondurilor proprii pe care îl consideră adecvat.

(4) Banca Națională a României comunică instituțiilor de credit orientările privind fondurile proprii suplimentare.

(5) Orientările privind fondurile proprii suplimentare indică excedentul de fonduri proprii față de cuantumul relevant al fondurilor proprii solicitat în temeiul părților a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, al capitolului 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402, al art. 226 alin. (3) lit. a) și al art. 126¹ din prezenta ordonanță de urgență sau în temeiul articolului 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, după caz, care este necesar pentru a se ajunge la nivelul global al fondurilor proprii considerat adecvat de către Banca Națională a României în temeiul alin. (2) și (3) .

(6) Orientările privind fondurile proprii suplimentare comunicate de Banca Națională a României sunt specifice fiecărei instituții de credit. Orientările privind fondurile proprii suplimentare pot acoperi riscurile abordate de cerința de fonduri proprii suplimentare impusă în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) numai în măsura în care acestea acoperă aspecte legate de riscurile respective care nu sunt deja acoperite de cerința respectivă.

(7) Banca Națională a României stabilește prin reglementări restricțiile legate de destinația fondurilor proprii utilizate pentru conformarea cu orientările privind fondurile proprii suplimentare.

(8) Neconformarea cu orientările prevăzute la alin. (4) nu declanșează restricțiile prevăzute la art. 126²-126⁷ din prezenta ordonanță de urgență în cazul în care instituțiile de credit îndeplinesc cerințele de fonduri proprii relevante prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402, cerința de fonduri proprii suplimentare relevantă prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din prezenta ordonanță de urgență și, după caz, cerința amortizorului combinat sau cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier prevăzută la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Articolul 226⁶

Banca Națională a României notifică autorităților de rezoluție relevante cerința de fonduri proprii suplimentare impusă instituțiilor de credit în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) și eventualele orientări privind fondurile proprii suplimentare comunicate instituțiilor de credit potrivit art. 226⁵ alin. (4) și (5) .

Articolul 226⁷

(1) Instituțiile de credit trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidurile și recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană, potrivit instrucțiunilor și/sau precizărilor emise de Banca Națională a României potrivit art. 420 alin. (4) .

(2) În situația în care instituția de credit nu asigură implementarea corespunzătoare a instrucțiunilor și/sau precizărilor emise de Banca Națională a României potrivit art. 420 alin. (4) , Banca Națională a României poate face recomandări instituției de credit, în vederea adoptării de măsuri de către aceasta pentru implementarea corespunzătoare a instrucțiunilor și/sau precizărilor Băncii Naționale a României, și/sau poate dispune măsurile prevăzute la art. 226 alin. (3) , fără a se limita la acestea.

Articolul 227

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României urmărește să prevină reducerea nivelului capitalului unei instituții de credit, persoană juridică română, sub nivelul minim necesar pentru acoperirea riscurilor specifice activității desfășurate de aceasta și solicită adoptarea de către instituția de credit a unor măsuri urgente de remediere, dacă acest nivel nu este menținut sau restabilit.

Articolul 228

(1) Banca Națională a României are competența aplicării sancțiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) și b) în toate cazurile în care constată că o instituție de credit persoană juridică română, o instituție de credit-mamă, persoană juridică română, o societate financiară holding-mamă, persoană juridică română sau o societate financiară holding mixtă-mamă, persoană juridică română și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:

a) instituția de credit a obținut autorizație pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal;

b) instituția de credit nu informează Banca Națională a României cu privire la orice achiziții sau cesiuni de participații în capitalul lor care depășește nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) și (2) , respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27 , de care a luat cunoștință, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) ;

c) instituția de credit, listată pe o piață reglementată, inclusă în lista publicată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, potrivit art. 47 din Directiva 2004/39/CE, nu informează Banca Națională a României, cel puțin anual, cu privire la identitatea persoanelor care au dețineri calificate și la nivelul acestor dețineri, potrivit art. 29 alin. (2) ;

d) instituția de credit nu dispune de cadrul de administrare a activității, solicitat de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 24 ;

e) instituția de credit nu raportează sau raportează informații incomplete sau inexacte către Banca Națională a României referitoare la îndeplinirea cerințelor de fonduri proprii prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

f) instituția de credit nu raportează sau raportează informații incomplete ori inexacte către Banca Națională a României, cu privire la cerințele de fonduri proprii, cu încălcarea prevederilor art. 101 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

g) instituția de credit nu raportează sau raportează informații incomplete ori inexacte către Banca Națională a României, cu privire la o expunere mare, cu încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

h) instituția de credit nu raportează sau raportează informații incomplete ori inexacte către Banca Națională a României, cu privire la lichiditate, cu încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

i) instituția de credit nu raportează sau raportează informații incomplete ori inexacte către Banca Națională a României, cu privire la indicatorul efectului de levier, cu încălcarea prevederilor art. 430 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

j) instituția de credit nu deține active lichide potrivit prevederilor art. 412 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar fapta are caracter repetat sau continuu;

k) instituția de credit înregistrează o expunere care depășește limitele prevăzute de art. 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

l) instituția de credit este expusă riscului de credit al unei poziții din securitizare, fără a îndeplini condițiile prevăzute la art. 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

m) instituția de credit nu publică informații sau furnizează informații incomplete ori inexacte către Banca Națională a României, cu încălcarea prevederilor art. 431 alin. (1)-(3) și ale art. 451 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

n) instituția de credit efectuează plăți către deținătorii de instrumente incluse în fondurile proprii, cu încălcarea prevederilor relevante în materie sau în cazurile în care art. 28 , 51 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzic efectuarea unor astfel de plăți;

o) instituția de credit permite uneia sau mai multor persoane care încalcă prevederile art. 108 să devină ori să rămână membri ai structurii de conducere;

p) orice încălcări ale prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, respectiv ale regulamentelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanță de urgență, în măsura în care aceste fapte nu intră sub incidența prevederilor lit. a)-o) ;

q) nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Națională a României.

r) instituția de credit-mamă, persoană juridică română, societatea financiară holding-mamă, persoană juridică română, sau societatea financiară holding mixtă-mamă, persoană juridică română, nu ia măsurile solicitate pentru asigurarea conformității cu cerințele prudențiale prevăzute în partea a treia, a patra, a șasea sau a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sau care se impun în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) sau al art. 226 alin. (6) și (7) pe bază consolidată sau subconsolidată.

(2) În cazurile în care Banca Națională a României constată că o instituție de credit persoană juridică română este găsită răspunzătoare pentru o încălcare gravă a prevederilor Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României poate aplica măsura sancționatoare prevăzută la art. 229 alin. (2) lit. b) .

(3) În cazul nerespectării interdicției prevăzute la art. 181 , Banca Națională a României poate aplica măsura sancționatoare prevăzută la art. 229 alin. (2) lit. b) .

Articolul 229

(1) Sancțiunile care pot fi aplicate potrivit prezentei ordonanțe de urgență sunt:

a) avertisment scris;

b) avertisment public prin care se indică persoana fizică, instituția de credit, societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă responsabilă și fapta săvârșită;

c) amendă aplicabilă persoanei juridice, până la 10% din valoarea totală netă a cifrei de afaceri realizată în exercițiul financiar precedent, care include venitul brut constând din dobânzile de încasat și alte venituri similare, venituri din acțiuni și alte titluri cu randament variabil sau fix, precum și comisioanele ori taxele de încasat așa cum sunt prevăzute la art. 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei întreprinderi-mamă, venitul brut relevant este cel rezultat din situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, din exercițiul financiar precedent;

d) amendă aplicabilă persoanei fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013;

e) retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) ;

f) amendă până la de două ori valoarea beneficiului obținut prin săvârșirea faptei, dacă acesta poate fi determinat.

(2) Măsurile sancționatoare care pot fi aplicate potrivit prezentei ordonanțe de urgență sunt:

a) ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice și de abținere de la repetarea acesteia;

a¹) interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o instituție de credit de către persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau de către persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, responsabile de săvârșirea faptei;

b) retragerea autorizației acordate instituției de credit, potrivit prevederilor art. 39 ;

c) suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acționarului sau acționarilor responsabili.

(3) Măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancțiuni sau independent de acestea.

(4) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) , b) , d) , e) și f) și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) lit. a) și a¹) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor stabilite conform legislației aplicabile societăților, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privința cărora Banca Națională a României constată că acestea nu își desfășoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente și sănătoase și/sau că nu mai corespund cerințelor prevăzute la art. 108-108² și responsabilităților încredințate.

Articolul 229¹

(1) Banca Națională a României aplică sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) , a¹) și c) în cazurile în care constată că o persoană fizică ori juridică, o instituție de credit, persoană juridică română, și/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit se fac vinovate de următoarele fapte:

a) achiziționarea, direct sau indirect, a unei dețineri calificate, în sensul prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 1¹-1³ , cu nerespectarea obligației de notificare prevăzute la art. 25 alin. (1) și (1¹) , pe durata evaluării prevăzute la art. 25 sau fără a ține seama de opoziția formulată de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2) ;

b) cedarea, direct sau indirect, a unei dețineri calificate într-o instituție de credit, persoană juridică română, ori reducerea acesteia, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a deținerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituția de credit să nu mai fie o filială, cu nerespectarea obligației de notificare prevăzute la art. 27 ;

c) efectuarea de operațiuni fictive și fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziției financiare sau expunerii instituției de credit;

d) periclitarea credibilității și/sau viabilității instituției de credit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor.

(2) Banca Națională a României aplică sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. a)-d) și f) și măsurile sancționatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) , a¹) și c) în cazurile în care constată că o societate financiară holding și/sau o societate financiară holding mixtă încalcă prevederile art. 197³-197¹³ în ceea ce privește cerința de solicitare a aprobării sau orice altă cerință prevăzută la articolele respective.

Articolul 230

(1) În cazul în care persoanele care dețin participații calificate la instituția de credit, persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia privind calitatea acționariatului unei instituții de credit sau exercită o influență de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, Banca Națională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situații. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancțiuni care pot fi aplicate instituției de credit ori persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acesteia, Banca Națională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acțiunilor deținute de acționarii sau membrii respectivi.

(2) Acționarii față de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) nu mai pot achiziționa noi acțiuni ale instituției de credit, persoană juridică română.

(3) Acționarii al căror exercițiu al drepturilor de vot nu este suspendat pot ține adunare generală și pot să ia orice hotărâre de competența acesteia, cu majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv, majoritatea respectivă fiind raportată în acest caz la totalul capitalului social deținut de acționarii în cauză.

(4) Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin. (1) este aplicată acționarilor reprezentând întregul capital social, Banca Națională a României poate hotărî retragerea autorizației instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255 .

Articolul 230¹

(1) În scopul remedierii unei situații de deteriorare semnificativă a indicatorilor prudențiali și de performanță financiară ai unei instituții de credit, persoană juridică română, sau al prevenirii apariției unei deteriorări semnificative previzibile a acestora, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale, Banca Națională a României este abilitată să adopte următoarele măsuri:

a) să solicite persoanelor care dețin dețineri calificate să susțină financiar instituția de credit prin majorarea capitalului social;

b) să solicite persoanelor care dețin dețineri calificate să susțină financiar instituția de credit, prin acordarea de împrumuturi eligibile pentru a fi incluse în calculul fondurilor proprii conform reglementărilor în materie emise de Banca Națională a României și/sau convertirea în acțiuni a unor astfel de împrumuturi;

c) să interzică repartizarea totală sau parțială a profitului pe alte destinații decât cele prevăzute de lege ca fiind obligatorii, până când Banca Națională a României constată remedierea situației financiare a instituției de credit.

(2) Dacă persoanele care dețin dețineri calificate nu se conformează, în termenele indicate de Banca Națională a României, măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) sau b), devin incidente prevederile art. 230 alin. (1) și (3) .

(3) În cazul în care s-a dispus suspendarea exercitării drepturilor de vot ale persoanelor care dețin dețineri calificate, Banca Națională a României revocă măsura numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) circumstanțele prevăzute la alin. (1) au încetat să mai existe;

b) prin conduita sa, persoana în cauză nu a exercitat o influență de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, aprecierea fiind raportată inclusiv, dar fără a se limita la receptivitatea în ceea ce privește îndeplinirea, în termenele indicate, a recomandărilor făcute potrivit prevederilor art. 168 , a măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 226 sau, după caz, a prezentului articol;

c) Banca Națională a României nu a dispus între timp, în privința instituției de credit, aplicarea unor instrumente de rezoluție, potrivit legislației în domeniu, ori a unor măsuri de lichidare, conform prevederilor cuprinse în cap. VIII din prezentul titlu .

Articolul 231

(1) Abrogat.

(2) În cazul aplicării, potrivit art. 229 alin. (2) lit. c) , a măsurii sancționatorii privind suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acționarului sau acționarilor responsabili pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 229¹ lit. a) , pentru ținerea unei adunări generale a acționarilor sunt aplicabile prevederile art. 230 alin. (3) .

(3) Măsura sancționatorie privind suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acționarului sau acționarilor responsabili își încetează efectele la data la care achiziționarea unei dețineri calificate ori majorarea acesteia este aprobată în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute la art. 25 alin. (3)-(9) .

Articolul 231¹

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Dispozițiile art. 231 alin. (1) și (3) se aplică și în cazul unui achizitor potențial care s-a conformat obligației de notificare, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1), dar achiziționează participația calificată înainte ca achiziția propusă să fie aprobată în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, precum și în cazul unui achizitor care realizează notificarea potrivit prevederilor art. 25 alin. (1¹).

(2) Dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Națională a României se opune în scris achiziției propuse, devin incidente prevederile art. 232 alin. (1)-(3).

Articolul 232

(1) Persoanele care au achiziționat o deținere calificată fără a ține seama de opoziția formulată de Banca Națională a României trebuie să-și vândă, în termen de 3 luni de la data comunicării opoziției, acțiunile aferente deținerii calificate astfel achiziționate. Dacă după expirarea termenului acțiunile nu au fost vândute, Banca Națională a României dispune instituției de credit, persoană juridică română, anularea acțiunilor respective, emiterea unor noi acțiuni purtând același număr și vânzarea acestora, urmând ca prețul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziția deținătorului inițial, după reținerea cheltuielilor ocazionate de vânzare.

(2) Consiliul de administrație, respectiv directoratul instituției de credit, răspunde de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acțiunilor, potrivit alin. (1) , și vânzarea acțiunilor nou-emise.

(3) Dacă din lipsă de cumpărători vânzarea nu are loc sau se realizează numai o vânzare parțială a acțiunilor nou-emise, instituția de credit procedează la reducerea capitalului social cu diferența dintre capitalul social înregistrat și cel deținut de acționarii cu drept de vot.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanelor care nu s-au conformat obligației de notificare a achiziției unei dețineri calificate conform prevederilor art. 25 alin. (1) și care, în termenul prevăzut de Banca Națională a României, nu furnizează acesteia informațiile și documentația necesare evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1) . În acest caz, Banca Națională a României se poate opune achiziției conform prevederilor art. 26 alin. (2) .

Articolul 233

(1) Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naționale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituția de credit, persoana juridică română, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naționale a României ori în cursul verificărilor desfășurate la sediile acestora.

(2) Actele cu privire la o instituție de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni și măsuri sancționatoare potrivit prezentului capitol, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, cu excepția retragerii aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1) , a retragerii autorizației instituției de credit și a suspendării exercitării dreptului de vot al acționarilor/membrilor instituției de credit, a căror aplicare este de competența Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

(3) În cazul aplicării sancțiunii și/sau măsurii sancționatoare, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei vinovate, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancțiunii administrative și/sau măsurii sancționatoare și sancțiunea administrativă și/sau măsura sancționatoare aplicată.

(4) În cazul dispunerii de măsuri, actul trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a instituției de credit căreia i se dispun măsuri, prevederile legale pe care instituția de credit nu le respectă sau în legătură cu care există indicii că nu vor fi respectate în următoarele 12 luni și alte circumstanțe care pot prezenta relevanță în contextul dispunerii unor măsuri, temeiul de drept al dispunerii de măsuri, precum și măsurile dispuse.

Articolul 234

(1) Aplicarea sancțiunilor și măsurilor sancționatorii prevăzute la art. 229 se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.

(2) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.

(3) Aplicarea sancțiunilor nu înlătura răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.

(4) Banca Națională a României publică, de îndată, pe website-ul său oficial, sancțiunile aplicate potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) care nu au fost contestate în condițiile art. 275 și pe cele în privința cărora contestațiile au fost respinse în mod definitiv, precum și informații privind tipul și natura încălcării săvârșite și identitatea persoanei fizice sau juridice sancționate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancțiunii.

(5) Banca Națională a României publică sancțiunile fără a indica identitatea entităților implicate, în oricare dintre următoarele circumstanțe:

a) în situația în care sancțiunea este aplicată unei persoane fizice și, în urma unei evaluări anterioare obligatorii, se dovedește că publicarea datelor cu caracter personal este disproporționată în raport cu fapta sancționată;

b) în situația în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfășurare;

c) în situația în care publicarea ar cauza un prejudiciu disproporționat persoanelor implicate.

(6) În cazul în care circumstanțele prevăzute la alin. (5) pot înceta într-un termen rezonabil, Banca Națională a României poate amâna publicarea sancțiunilor până la încetarea circumstanțelor.

(7) Informațiile publicate potrivit alin. (4) sau (5) sunt păstrate de Banca Națională a României pe website-ul său oficial o perioadă de cel puțin 5 ani. Datele cu caracter personal sunt păstrate pe website-ul oficial al Băncii Naționale a României doar cât timp este necesar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 234¹

(1) Banca Națională a României informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la toate sancțiunile și interdicțiile permanente aplicate potrivit prevederilor art. 225 , 228 , 229 și 229¹ , precum și cu privire la stadiul procedurii de contestare și rezultatul acesteia. Informațiile primite sunt incluse de Autoritatea Bancară Europeană în baza de date centralizată a sancțiunilor administrative, pe care aceasta o administrează și care poate fi accesată și consultată numai de autoritățile competente din statele membre.

(2) În cazul în care Banca Națională a României evaluează buna reputație a persoanelor care asigură administrarea și sau/conducerea unei instituții de credit, precum și a acționarilor respectivei acesteia, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, Banca Națională a României consultă baza de date centralizată a sancțiunilor, pe care Autoritatea Bancară Europeană o administrează.

(3) În cazul în care au intervenit schimbări cu privire la stadiul procedurii de contestare a sancțiunii ori acestea au fost soluționate în mod definitiv în favoarea contestatarului, Banca Națională a României solicită Autorității Bancare Europene actualizarea sau eliminarea din baza de date a informațiilor comunicate potrivit alin. (1) .

Articolul 234²

(1) Banca Națională a României stabilește mecanisme eficiente și credibile pentru încurajarea raportării încălcărilor, inclusiv a celor potențiale, ale prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(2) Mecanismele prevăzute la alin. (1) includ cel puțin:

a) proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările, inclusiv cele potențiale, și pentru urmărirea acestora;

b) protecția corespunzătoare pentru angajații instituțiilor de credit care raportează încălcările din cadrul instituțiilor de credit, cel puțin împotriva represaliilor, discriminării sau a oricărui alt tip de tratament inechitabil, aplicate ca urmare a raportării;

c) protecția datelor cu caracter personal atât în privința persoanelor care raportează încălcarea, cât și a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 , cu modificările și completările ulterioare;

d) prevederi clare în scopul garantării confidențialității pentru persoana care raportează încălcările din cadrul instituției de credit, cu excepția cazului în care dezvăluirea are loc în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare.

(3) Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri adecvate pentru raportarea internă de către angajați a încălcărilor prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, prin intermediul unui canal specific independent.

Articolul 235

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României poate lua, în privința instituțiilor de credit din alte state membre care desfășoară activitate în România, măsurile corespunzătoare pentru prevenirea faptelor de încălcare a legii comise pe teritoriul României și/sau pentru sancționarea unor asemenea fapte, în condițiile prevăzute în Secțiunea a 3-a din Capitolul IV al Titlului I, Partea I. Astfel de măsuri pot include interzicerea inițierii de noi tranzacții pe teritoriul României de către instituția de credit în culpă.

Articolul 236

(1) Dispozițiile prezentului capitol se aplica în mod corespunzător și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

(2) Faptele de încălcare a legislației speciale în materia acordării de credite ipotecare finanțate din emisiune de obligațiuni ipotecare intră, de asemenea, sub incidența dispozițiilor prezentului capitol, în măsura în care legislația specială nu cuprinde prevederi de sancționare a faptelor respective.

Capitolul VIII — Proceduri speciale
Secțiunea I — Abrogată.

Articolul 237

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la fața locului și/sau a analizării raportărilor transmise de instituția de credit, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăște instituirea administrării speciale.

(2) Supravegherea specială se asigura printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul asigura îndeplinirea funcției de președinte al comisiei și unul, pe cea de vicepreședinte al acesteia.

Articolul 238

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Atribuțiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naționala a României și se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Naționala a României, potrivit prezentei ordonanțe de urgență;

b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuții de administrare și/sau de conducere a instituției de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente și sănătoase, cerințelor legii și reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situației financiare a instituției de credit;

c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituția de credit;

d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni pe o anumită perioada;

e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situației instituției de credit;

f) formularea de propuneri către Banca Naționala a României pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în situația în care consiliul de administrație sau directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu respecta măsurile dispuse de comisie.

(2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit, în ceea ce privește conducerea activității și competența de a angaja instituția de credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea și oportunitatea operațiunilor efectuate și a documentelor întocmite de instituția de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit și/sau persoanelor care întocmesc și semnează documentele în cauza, potrivit atribuțiilor și competentelor acestora.

(3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

(4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele instituției de credit, fiind obligați sa păstreze secretul profesional privind operațiunile acesteia.

Articolul 239

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naționale a României asupra situației instituției de credit.

(2) În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Națională a României decide cu privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă de 3 luni de la data instituirii măsurii de supraveghere specială.

(3) În cazul în care în activitatea instituției de credit se constată în continuare deficiențe grave, Banca Națională a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a instituției de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizației.

Secțiunea a 2-a

Articolul 240

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, în cazurile în care:

a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3 luni;

b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudențiali și de performanță financiară, de natură să pericliteze capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale, și acționarii nu au întreprins și/sau nu demonstrează că sunt în măsură să întreprindă, în timp util, demersurile necesare pentru remedierea situației;

c) se constată deficiențe grave în administrarea și/sau conducerea instituției de credit sau încălcări grave și repetate ale dispozițiilor legii și/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenților;

d) instituția de credit nu a asigurat implementarea în totalitate și în termenele stabilite a unora sau a mai multora dintre măsurile dispuse față de aceasta, potrivit art. 226 alin. (3) lit. a)-h) și j), situație care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituției de credit și/sau nivelul adecvat al fondurilor proprii;

e) operațiunile instituției de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia sau instituția de credit înregistrează o criză de lichiditate care e de natură să pericliteze interesele deponenților săi sau ale altor creditori;

f) instituția de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Națională a României, un plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere, potrivit art. 226 alin. (3) lit. k), sau Banca Națională a României constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituția de credit nu și-a îndeplinit, în termenele stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficiențele constatate legate de lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan de restabilire;

g) instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de administrație sau, după caz, de consiliul de supraveghere ori de către adunarea generală a acționarilor;

h) Banca Națională a României a declarat indisponibile depozitele instituției de credit, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Deosebit de situațiile prevăzute la alin. (1), dacă fondurile proprii ale unei instituții de credit se situează la un nivel care nu depășește 75% din nivelul minim al cerințelor de fonduri proprii calculate potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Națională a României este obligată să instituie administrarea specială, cu excepția cazurilor în care hotărăște fie adoptarea unor măsuri de stabilizare, conform prevederilor cuprinse în secțiunea a 2¹-a a cap. VIII din prezentul titlu, fie retragerea autorizației, cu sesizarea instanței competente pentru deschiderea procedurii falimentului, după caz.

(3) În cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin. (1) și (2), și ținând seama de circumstanțele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Națională a României decide, după caz, și cu privire la următoarele:

a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau de conducere în instituția de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art. 229;

b) retragerea aprobării auditorului financiar al instituției de credit, potrivit art. 157;

c) suspendarea drepturilor de vot ale acționarilor care dețin dețineri calificate în instituția de credit.

(4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin. (3) lit. c), Banca Națională a României are în vedere influența exercitată de persoanele în cauză asupra instituției de credit, de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, ținând seama, în special, de receptivitatea la recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 230¹.

Articolul 240¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din străinătate ale instituției de credit.

(2) Cu excepția situației prevăzute la art. 240² alin. (1), un anunț privind instituirea administrării speciale se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și se notifică celorlalte autorități de supraveghere din România.

Articolul 240²

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administrarea specială se poate institui și în cazul și pe perioada în care la nivelul instituției de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităților de administrare și/sau de conducere.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), atribuția principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administrație și a directorilor instituției de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere și ai directoratului. În cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii.

Articolul 240³

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituție de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Națională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale și la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepțiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător.

(3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituției de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naționale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituția de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislația aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiționează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerințe.

Articolul 240⁴

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă.

(2) Banca Națională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituției de credit.

Articolul 240⁵

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Pentru exercitarea atribuțiilor administratorului special, Banca Națională a României poate desemna una sau mai multe persoane fizice ori o persoană juridică, care poate fi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele și atribuțiile specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, remunerația administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în îndeplinirea atribuțiilor și orice alte condiții considerate importante de către Banca Națională a României.

(3) La desemnarea persoanelor potrivit alin. (2), Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere următoarele:

a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituției de credit sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta;

b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum și persoanele care asistă administratorul special în îndeplinirea atribuțiilor sale trebuie să aibă o bună reputație, calificare și experiență profesională corespunzătoare și să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent.

(4) Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, hotărârea Băncii Naționale a României trebuie să prevadă repartizarea competențelor între aceste persoane și modalitatea de coordonare și subordonare a acestora.

(5) Banca Națională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, dacă acestea nu acționează în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile ori cu instrucțiunile și dispozițiile date de Banca Națională a României sau în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3).

(6) Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfășurarea activității de administrare specială, se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul salariaților Băncii Naționale a României sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Națională a României.

Articolul 240⁶

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administratorul special își exercită atribuțiile în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile, precum și cu respectarea instrucțiunilor și dispozițiilor date de Banca Națională a României pe parcursul administrării speciale și răspunde numai față de aceasta pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocați, evaluatori, alți experți autorizați independenți, care să îl sprijine în îndeplinirea atribuțiilor sale, și poate delega în acest sens sarcini specifice în conformitate cu instrucțiunile date de Banca Națională a României.

(2) Administratorul special și orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor conferite, cu excepția cazului în care se dovedește că a acționat cu rea-credință sau cu neglijență gravă.

(3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin. (2) se suportă de Banca Națională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuțiilor s-a făcut cu bună-credință și fără neglijență.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform dispozițiilor cuprinse în cap. V titlul III partea I.

Articolul 240⁷

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Banca Națională a României poate stabili anumite limite și/sau condiții privind activitatea și administrarea instituției de credit aflate în administrare specială și poate restricționa în totalitate sau parțial furnizarea de către aceasta a anumitor servicii financiare. Orice astfel de limitări, condiții și restricții se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.

Articolul 240⁸

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administrație și al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere și al directoratului încetează, administratorul special preluând integral atribuțiile de administrare și de conducere a instituției de credit.

(2) Funcționarea adunării generale a acționarilor este suspendată pe perioada administrării speciale, cu excepția cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre a acesteia, potrivit art. 240¹² alin. (3). În astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naționale a României, și nu poate fi schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acționarilor care dețin cel puțin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituția de credit este cotată pe o piață reglementată.

(3) Acționarii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a instituției de credit, care pot fi luate în considerare la elaborarea planului de acțiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit prevederilor art. 240¹⁵ alin. (1) și (3).

(4) În cazul în care Banca Națională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale unora sau mai multor acționari care dețin dețineri calificate la instituția de credit, potrivit art. 230 alin. (1), art. 230¹ alin. (2) sau, după caz, art. 240 alin. (3) lit. c), pentru ținerea adunării generale se convoacă acționarii al căror exercițiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz, la totalul capitalului social deținut de acționarii respectivi.

Articolul 240⁹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

(3) Administratorul special are acces nerestricționat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile și locațiile instituției de credit și la toate activele, evidențele, conturile și alte înregistrări și deține controlul asupra acestora. În caz de împiedicare fizică, administratorul special poate apela la organele de poliție, care, la solicitarea sa, sunt obligate să îi acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului și siguranței unor asemenea proprietăți, active, registre ori evidențe.

Articolul 240¹⁰

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul instituțiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre, administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicații Oficiale al Uniunii Europene, și în două ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(2) Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre în cauză, în special obiectul și temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul de contestare și autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.

(3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiționată de îndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la alin. (1) și (2).

(4) Administratorul special își exercită atribuțiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condițiile prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.

Articolul 240¹¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Atribuțiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naționale a României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenților instituției de credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea sa, încasarea creanțelor, precum și a oricăror măsuri necesare pentru restructurarea activității acesteia, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) În cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare, costurile și beneficiile aproximative ale următoarelor alternative:

a) redresarea instituției de credit;

b) restructurarea activității instituției de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art. 240¹² alin. (1);

c) introducerea cererii pentru declanșarea procedurii falimentului instituției de credit.

(3) Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin. (2) trebuie să fie fundamentată în cuprinsul raportului prevăzut la art. 240¹⁵ și susținută de documente.

(4) De la preluarea instituției de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura păstrarea în siguranță a activelor și documentelor acesteia. În termen de maximum o lună de la numirea sa, administratorul special realizează inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit și întocmește situațiile financiare, care se transmit Băncii Naționale a României, împreună cu raportul prevăzut la art. 240¹⁵.

(5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:

a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadențe a acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) reducerea sau restructurarea activităților neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale;

d) reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal;

e) îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate în cadrul instituției de credit;

f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituției de credit în raport cu riscurile asumate;

g) reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor și/sau ale sistemelor instituției de credit;

h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii;

i) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natură ale persoanelor afiliate cu instituția de credit;

j) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

k) abrogată.

Articolul 240¹²

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Națională a României să implementeze măsuri de restructurare a activității instituției de credit, care pot include:

a) majorarea capitalului social;

b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor;

c) operațiuni de vânzare de active;

d) operațiuni de transfer de depozite;

e) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituție de credit sau instituție financiară dobândește active ale instituției de credit aflate în administrare specială și își asumă pasive ale acesteia în contraprestație;

f) fuziunea cu alte instituții de credit;

g) divizarea totală sau parțială.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), administratorul special acționează conform instrucțiunilor primite de la Banca Națională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali modalitatea de implementare.

(3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f) și g) și pentru limitarea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea de noi acțiuni în cazul majorării capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin. (1) lit. c), d) și e), prin derogare de la prevederile art. 153²² din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a măsurilor de redresare prevăzute la art. 240¹¹ alin. (5) nu necesită aprobarea adunării generale a acționarilor.

(4) Termenul de întrunire a adunării generale a acționarilor, cu excepția celei convocate pentru a hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă. Formalitățile de convocare nu trebuie respectate dacă toți acționarii care pot să își exercite dreptul de vot sunt de acord să țină o adunare generală.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care instituția de credit aflată în administrare specială este cotată pe o piață reglementată, caz în care convocarea se face potrivit legislației aplicabile pieței de capital.

(6) Dacă adunarea generală a acționarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la alin. (3), în absența altor soluții viabile de redresare, Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 240¹⁶ alin. (2) lit. b).

Articolul 240¹³

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La implementarea măsurilor privind majorarea sau reducerea capitalului social se au în vedere următoarele:

a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acționarilor dreptul de preferință la subscrierea de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferință se poate exercita în termen de 14 zile de la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii;

b) orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare;

c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile;

d) hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru publicarea sa în regim de urgență. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990

, republicată, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea nu poate face, în acest caz, obiect al opoziției creditorilor sociali. Dispozițiile art. 240²¹-240²² se aplică în mod corespunzător.

Articolul 240¹⁴

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

c¹) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate; c²) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;

(1) Operațiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu asumare de pasive și fuziunea/divizarea unei instituții de credit în administrare specială se pot efectua către instituții de credit sau, după caz, instituții financiare care, în opinia Băncii Naționale a României, au o situație financiară adecvată din perspectiva volumului și riscurilor aferente activităților ce urmează a fi preluate, dispun de capacitate operațională și pot asigura, în mod adecvat continuarea serviciilor bancare aferente activelor și, după caz, pasivelor transferate, iar operațiunea preconizată nu pune în pericol siguranța și viabilitatea activității acestora sau, dacă este cazul, capacitatea lor de a respecta cerințele prudențiale, în special cele privind nivelul minim al fondurilor proprii.

(2) Pentru facilitarea implementării unei măsuri de restructurare constând în operațiuni care implică transferul de depozite garantate în accepțiunea Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi utilizate resursele administrate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru finanțarea operațiunii, inclusiv prin emiterea de garanții, cu respectarea prevederilor ordonanței mai sus menționate. Finanțarea este propusă de administratorul special și fundamentată în cadrul raportului prevăzut la art. 240¹⁵ alin. (1) sau, după caz, al solicitării formulate conform art. 240¹⁵ alin. (4), pe baza analizei referitoare la valoarea estimată a compensațiilor aferente depozitelor din evidența instituției de credit aflate în administrare specială, transmisă de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar administratorului special. Finanțarea se solicită Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar de către administratorul special, pe baza aprobării Băncii Naționale a României.

(3) La realizarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) trebuie să fie respectate următoarele cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1) și care își manifestă intenția de preluare; în acest sens, administratorul special asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante din perspectiva măsurilor de restructurare vizate, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de semnarea contractului care stă la baza operațiunii;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) în cazul unei operațiuni de transfer parțial de depozite ori de vânzare parțială de active cu asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate, cu respectarea principiului costului minim, respectiv că suma aferentă finanțării de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a acestei operațiuni să fie mai mică decât cea a compensațiilor de plătit pentru respectivele depozite;

d) poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât și transferul unei părți dintre acestea, în cazul transferului parțial operațiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanțarea transferului, să rămână obligat și pentru plata compensației aferente depozitelor aceluiași deponent la instituția de credit de la care s-a realizat transferul parțial;

e) abrogată;

f) sumele care pot rezulta din operațiuni de natura celor prevăzute la alin. (1), cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt incluse în averea instituției de credit aflate în situația prevăzută la art. 240¹⁸ alin. (2) și sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanțelor, în procedura de lichidare/faliment.

(4) Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 240¹² alin. (1) lit. c), d) și e) nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunț general în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul sau mai multe ziare de circulație națională și, după caz, asigură publicitatea potrivit art. 240¹⁰, imediat după implementarea măsurii. Persoanele interesate pot obține informațiile necesare privind situația creanțelor sau a obligațiilor lor de la instituția de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile necesare în acest sens.

(5) În cazul măsurilor de restructurare care implică transfer de depozite, în termenul comunicat de instituția de credit care a preluat depozitele, deponenții transferați trebuie să opteze pentru menținerea depozitelor la instituția de credit respectivă, în condițiile agreate cu aceasta, sau pot să își retragă depozitele, dacă acestea nu sunt grevate de alte sarcini ori interdicții, fără suportarea vreunei forme de penalizare pentru retragere anticipată.

(6) Instituția care preia pasive ale instituției de credit aflate în administrare specială este răspunzătoare doar pentru obligațiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform termenilor contractuali și care sunt evidențiate în situația financiară întocmită de administratorul special.

(7) Instituția beneficiară se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din relațiile contractuale aferente activelor și pasivelor preluate, precum și în cele decurgând din elementele preluate care nu sunt evidențiate ca active și pasive bilanțiere.

(8) Pasivele transferate nu pot face obiectul unei restituiri.

(9) Implementarea măsurii de vânzare de active cu asumare de pasive nu va fi considerată cauză de încetare a contractelor în care instituția beneficiară s-a subrogat potrivit prevederilor alin. (7).

Articolul 240¹⁵

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(3¹) Evaluatorul autorizat prevăzut la alin. (3) trebuie să aibă experiență corespunzătoare în domeniul evaluării activelor financiare și să fie agreat de Banca Națională a României conform reglementărilor emise în acest scop de aceasta; se prezumă că îndeplinesc aceste condiții auditorii financiari aprobați de Banca Națională a României conform prevederilor art. 155 alin. (1).

(1) În termen de maximum două luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris care să cuprindă:

a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora;

b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor și beneficiilor aproximative ale alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de inițiere a procedurii falimentului instituției de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul lichidării;

c) recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în funcție de evaluările făcute, care pot include un plan de acțiune supus aprobării Băncii Naționale a României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art. 240¹² alin. (1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării măsurilor de redresare prevăzute la art. 240¹¹ alin. (2).

(2) La raportul prevăzut la alin. (1) se anexează documente referitoare la inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația plății pasivelor, precum și situația financiară întocmită potrivit art. 240¹¹ alin. (4).

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul lichidării se determină de un evaluator autorizat, potrivit legii, pe cheltuiala instituției de credit, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

(4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naționale a României aprobarea pentru implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 240¹² alin. (1) lit. c), d) și e), în special pentru transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin. (1), în situații de urgență și având în vedere posibilitățile concrete de realizare a măsurilor respective.

(5) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi cu maxim o lună termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.

Articolul 240¹⁶

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Națională a României hotărăște cu privire la oportunitatea și perioada menținerii administrării speciale și cu privire la recomandările formulate de administratorul special și, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acțiune propus.

(2) Dacă Banca Națională a României consideră că nu sunt condiții favorabile pentru redresarea instituției de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Națională a României poate, în funcție de circumstanțele concrete, să hotărască următoarele:

a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acțiune aprobat sau, în absența acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b) și stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activității instituției de credit;

b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3) Banca Națională a României poate solicita modificarea unui plan de acțiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale.

(4) La analiza costurilor și beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b), și la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Națională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menținere a stabilității financiare și protecția intereselor deponenților, luând în considerare alegerea variantei celei mai puțin costisitoare în acest sens.

(5) Dacă prin adoptarea măsurilor de restructurare creditorii instituției de credit se află într-o situație mai puțin favorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă aceste măsuri nu ar fi fost implementate și instituția de credit ar fi intrat direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care s-ar fi obținut de către aceștia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 240¹⁵ alin. (3), sunt aplicabile prevederile art. 240²¹.

Articolul 240¹⁷

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situația financiară a instituției de credit și stadiul măsurilor implementate.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii Națională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate și de a propune modificarea acestor măsuri. În cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziției adunării generale a acționarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanțe obiective care nu permit implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absența altor soluții viabile, administratorul special propune Băncii Naționale a României retragerea autorizației instituției de credit.

Articolul 240¹⁸

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Națională a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 240¹⁶ alin. (2) lit. b).

(2) În cazul implementării unor măsuri de restructurare constând în operațiuni care implică transferul depozitelor plasate la instituția de credit aflată în administrare specială, Banca Națională a României retrage autorizația acesteia începând cu data la care contractul care stă la baza operațiunii de transfer de depozite sau de vânzare de active cu asumare de pasive produce efecte și, după caz, sesizează instanța competentă pentru declanșarea procedurii falimentului. Retragerea autorizației nu împiedică finalizarea măsurilor de restructurare aprobate de Banca Națională a României.

Articolul 240¹⁹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României, dacă constată pe baza rapoartelor administratorului special că instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudențiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile, hotărăște încetarea administrării speciale cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare. În acest sens, administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau de conducere a instituției de credit.

(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240¹ alin. (2) și, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 240¹⁰.

(3) Până la numirea și aprobarea de către Banca Națională a României a persoanelor prevăzute la alin. (1), administratorul special asigură administrarea și conducerea instituției de credit.

Articolul 240²⁰

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cazul în care Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente în vederea declanșării procedurii falimentului potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , până la desemnarea de către judecătorul-sindic a lichidatorului, administrarea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul special.

Articolul 240²¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse și implementate în cursul administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se poate adresa instanței competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia.

(2) Dacă instanța consideră întemeiate pretențiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al căror cuantum se stabilește ca diferență între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta prin distribuire în caz de faliment și sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării tuturor bunurilor și activelor instituției de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a creanțelor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 . Valoarea estimativă se calculează pentru data instituirii administrării speciale.

(3) Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens și administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Articolul 240²²

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desființate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituțiilor de credit. Dacă prin hotărârea pronunțată, instanța judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea este îndreptățită să introducă acțiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cu excepția cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale.

(2) În cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestora, Banca Națională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și a analizelor calitative care au fundamentat măsurile respective.

Secțiunea a 2¹-a

Articolul 240²³

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1¹) La implementarea oricăreia dintre măsurile de stabilizare prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României are în vedere următoarele obiective:

(1) Banca Națională a României poate hotărî, în condițiile dispozițiilor prezentei secțiuni, adoptarea uneia dintre următoarele măsuri de stabilizare, dacă o instituție de credit se află în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 240 și/sau s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective și, în oricare dintre aceste situații, există o amenințare la adresa stabilității financiare, inclusiv din perspectiva protecției deponenților și/sau menținerii încrederii populației în sistemul bancar:

a) transferul total sau parțial de active și pasive ale unei instituții de credit către una ori mai multe instituții eligibile;

b) implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de administrator delegat și, după caz, de acționar, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective;

c) transferul de active și pasive de la o instituție de credit către o bancă-punte care se constituie în acest scop.

a) asigurarea continuității activităților a căror întrerupere ar putea afecta semnificativ funcționarea economiei ori a pieței financiare;

b) menținerea stabilității financiare și a disciplinei de piață;

c) protejarea deponenților garantați.

(2) Anterior adoptării unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1), Banca Națională a României decide care dintre măsurile de stabilizare prevăzute la același alineat este oportun să fie aplicată.

(3) În cazul în care s-a luat o hotărâre potrivit prevederilor alin. (1), mandatul persoanelor care asigură administrarea și/sau conducerea instituției de credit supuse măsurii de stabilizare încetează de la data la care hotărârea Băncii Naționale a României este comunicată instituției de credit, atribuțiile de administrare și de conducere a acesteia fiind preluate de administratorul delegat desemnat prin hotărârea Băncii Naționale a României de adoptare a unei măsuri de stabilizare. Prevederile art. 240⁵ alin. (5), art. 240⁶ și ale art. 240⁹ alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) Administratorul delegat este abilitat să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării în bune condiții a hotărârii Băncii Naționale a României adoptate potrivit prevederilor alin. (1).

(5) Funcționarea adunării generale a acționarilor instituției de credit cu privire la care s-a luat măsura de stabilizare este suspendată pe perioada aplicării măsurilor de stabilizare prevăzute la alin. (1) lit. a) și c).

(6) Banca Națională a României notifică, de îndată, Ministerului Finanțelor Publice adoptarea unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1).

(7) În cazul implementării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor alin. (1), prevederile art. 240²¹ și 240²² se aplică în mod corespunzător.

(8) Operațiunile efectuate ca urmare a adoptării măsurilor de stabilizare se vor realiza cu respectarea normelor de concurență relevante în domeniu.

Articolul 240²⁴

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Finanțarea măsurilor de stabilizare prevăzute la art. 240²³ alin. (1) este asigurată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, din resursele administrate de acesta, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.

Articolul 240²⁵

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca Națională a României poate hotărî implementarea măsurii de stabilizare prevăzute la art. 240²³ alin. (1) lit. a) cu respectarea prevederilor art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și a următoarelor cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) transferul de active și pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unui transfer de active și pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;

e) sumele care pot rezulta din operațiunea de transfer de active și pasive, cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt incluse în averea instituției de credit de la care se efectuează transferul și sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanțelor, în procedura de lichidare/faliment.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât și transferul unei părți dintre acestea, în cazul transferului parțial operațiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanțarea transferului, să rămână obligat și pentru plata compensației aferente depozitelor aceluiași deponent la instituția de credit de la care s-a realizat transferul parțial.

(3) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul;

b) dacă este cazul, nivelul finanțării inițiale care trebuie asigurată de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

c) persoana desemnată ca administrator delegat;

d) instituția beneficiară a operațiunii de transfer de active și pasive.

Articolul 240²⁶

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, prevederile art. 240¹⁸ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Până la desemnarea lichidatorului, administrarea și conducerea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul delegat.

Articolul 240²⁷

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul adoptării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de acționar se realizează prin majorarea capitalului social al instituției de credit și subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) persoana/persoanele aprobate să exercite atribuțiile administratorului delegat în numele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

b) nivelul participației Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar la capitalul social al instituției de credit, după caz.

Articolul 240²⁸

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administratorul delegat convoacă adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la:

a) reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor;

b) majorarea capitalului social și ridicarea drepturilor de preferință ale acționarilor existenți pentru subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise. Prevederile art. 240⁸ alin. (4), art. 240¹² alin. (4)-(6) și art. 240¹³ lit. b) și d) se aplică în mod corespunzător.

(2) Vânzarea acțiunilor dobândite de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar potrivit prevederilor alin. (1) se realizează în cel mult 2 ani de la data dobândirii, deținerea respectivelor acțiuni putând fi prelungită, pentru motive temeinice, prin hotărâre a Băncii Naționale a României.

(3) În cazul în care este vândută o deținere calificată al cărei nivel permite exercitarea controlului asupra instituției de credit, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar are dreptul de a-și exercita opțiunea de vânzare a acțiunilor sale către același achizitor potențial, în aceiași termeni, preț și condiții în care se realizează vânzarea deținerii calificate respective. Intenția de vânzare se notifică potrivit prevederilor art. 27 și Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care trebuie să își manifeste opțiunea de vânzare în termen de 48 de ore de la notificare, caz în care deținerea calificată poate fi vândută numai împreună cu acțiunile Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în termenii, cu prețul și în condițiile convenite.

(4) Mandatul de administrator delegat al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, acordat prin hotărârea Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), încetează prin revocarea acestuia de către Banca Națională a României sau la data vânzării acțiunilor potrivit prevederilor alin. (2).

Articolul 240²⁹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca-punte reprezintă o instituție de credit care se constituie și funcționează ca bancă, potrivit prevederilor art. 3 lit. a), în scopul preluării de active și pasive ale unei instituții de credit, în vederea asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor și pasivelor preluate, urmând să fie vândută ulterior către o terță parte eligibilă. Banca-punte se constituie și funcționează pe o durată de până la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade, prin hotărâre a Băncii Naționale a României, în situațiile în care persistă riscul unei amenințări la adresa stabilității financiare și/sau negocierile cu potențialul achizitor al băncii-punte nu au fost finalizate.

(2) Banca-punte trebuie să asigure menținerea unui grad de risc scăzut în desfășurarea activității, iar eventuala extindere a activității se efectuează în mod prudent.

(3) Banca-punte este autorizată și își desfășoară activitatea cu respectarea prevederilor legislației aplicabile instituțiilor de credit și este supuse supravegherii prudențiale a Băncii Naționale a României.

(4) Banca Națională a României poate hotărî constituirea băncii-punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1 milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36, Banca Națională a României notifică, în acest caz, autorizarea băncii-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.

(5) Capitalul social va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la data înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

Articolul 240³⁰

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, banca-punte se constituie ca societate pe acțiuni cu acționar unic Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Îndeplinirea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) este prezumată.

(2) Administrarea băncii-punte se organizează în sistem dualist, exercitarea responsabilităților consiliului de supraveghere fiind asigurată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, reprezentat de cel puțin 3 persoane fizice, care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 108 alin. (1).

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (2), Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar exercită drepturile și își asumă obligațiile decurgând din calitatea sa de acționar și din atribuțiile consiliului de supraveghere, așa cum rezultă acestea potrivit legii și reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(4) Denumirea băncii-punte se constituie din denumirea instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, urmată de inițialele "BP - S.A."

(5) Sediul social al băncii-punte se stabilește la aceeași adresă cu cel al instituției de credit de la care se efectuează transferul.

(6) Dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 111 alin. (2) lit. b¹), art. 153⁹ alin. (1) lit. b) și art. 153¹³ alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul băncii-punte.

Articolul 240³¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Finanțarea este acordată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar atât pentru transferul de active și pasive către banca-punte, cât și pentru asigurarea necesarului de fonduri proprii ale acesteia, astfel încât să se asigure desfășurarea activității de către banca-punte cu respectarea tuturor cerințelor de natură prudențială.

Articolul 240³²

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. c) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, determinate potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul, și autorizarea constituirii și funcționării băncii-punte;

b) nivelul capitalului social inițial subscris al băncii-punte și nivelul provizoriu al finanțării pentru transferul de active și pasive;

c) persoanele aprobate să exercite responsabilitățile de conducere a băncii-punte, cu respectarea cerințelor prevăzute la cap. I din titlul II al părții I;

d) aprobarea reprezentanților Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în consiliul de supraveghere al băncii-punte;

e) obiectul de activitate al băncii-punte;

f) auditorul financiar aprobat pentru banca-punte;

g) persoana desemnată ca administrator delegat la instituția de credit de la care se efectuează transferul de active și pasive.

(2) Ca urmare a hotărârii prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României emite autorizația de funcționare a băncii-punte.

(3) Înmatricularea băncii-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, pe baza autorizației emise de Banca Națională a României și a actului constitutiv, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul băncii-punte.

(4) În termen de maximum 30 de zile sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți comerciale.

(5) Nerespectarea prevederilor alin.(4) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 240³³

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Transferul de active și pasive către banca-punte se face la valoarea la care acestea sunt evidențiate în contabilitatea instituției de credit de la care se efectuează transferul, la momentul transferului.

(2) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), este mai mare decât valoarea justă a pasivelor transferate, banca-punte datorează respectiva diferență instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra băncii-punte.

(3) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a pasivelor transferate este mai mare decât valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul datorează băncii-punte respectiva diferență, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

Articolul 240³⁴

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Transferul de active și pasive, precum și începerea desfășurării activității de către banca-punte au loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive către banca-punte se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pot face obiectul transferului către banca-punte pasivele instituției de credit, cu excepția capitalurilor proprii și a împrumuturilor subordonate, precum și activele acesteia, cu excepția activelor de natura imobilizărilor corporale care nu sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare pentru desfășurarea activității băncii-punte. Drepturile și obligațiile aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere pot face obiectul transferului dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

(4) După realizarea transferului, banca-punte numește un evaluator autorizat, potrivit legii, cu experiență în evaluarea activelor financiare, agreat de Banca Națională a României conform reglementărilor emise în acest scop de aceasta, care să evalueze activele preluate de banca-punte și să determine valoarea justă, la data transferului, a activelor și pasivelor transferate, inclusiv, după caz, a fondului comercial aferent, așa cum această valoare este definită în reglementările contabile aplicabile.

(5) Activele sau portofoliul de active care nu corespund calitativ pentru asigurarea desfășurării activității în condițiile prevăzute la art. 240²⁹ alin. (2) pot fi restituite instituției de credit de la care au fost transferate, în termen de 4 luni de la data transferului, împreună cu sumele aferente acestor active, încasate până la data restituirii.

(6) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (8) și (9) se aplică în mod corespunzător.

(7) Transferul de active și pasive către banca-punte sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate.

Articolul 240³⁵

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) La momentul transferului, banca-punte se subrogă prin efectul legii în drepturile și obligațiile decurgând din acordurile încheiate de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul în legătură cu:

a) participarea la sistemele de plăți, sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare și schemele de plăți și aranjamente de plăți;

b) accesul pe piața primară a titlurilor de stat în calitate de dealer primar, după caz;

c) accesul în calitate de participant eligibil la operațiunile de piață monetară efectuate de Banca Națională a României și la facilitățile permanente acordate de aceasta;

d) accesul în calitate de intermediar pe piața valutară interbancară;

e) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință ROBID/ROBOR;

f) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință pentru titluri de stat.

(2) Banca-punte notifică părților interesate subrogarea sa în drepturi și obligații potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Potrivit prevederilor alin. (1), banca-punte preia sumele existente în conturile de corespondent și în conturile deschise în cadrul sistemelor de plăți pentru instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, precum și deținerile de instrumente financiare ale acesteia, atât în nume propriu, cât și în numele clienților, evidențiate în sistemele de depozitare și decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.

Articolul 240³⁶

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Banca-punte se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din relațiile contractuale aferente activelor și pasivelor transferate și notifică de îndată aceasta deponenților, altor creditori și debitorilor preluați în urma transferului.

(2) Pentru efectuarea transferului de active și pasive către banca-punte nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit de la care se face transferul.

(3) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 240³⁷

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Prin derogare de la prevederile art. 44 alin. (2), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul este obligată să presteze în beneficiul băncii-punte, pe bază de contract și contra unui comision agreat, serviciile aferente activităților și operațiunilor pe care le derula anterior transferului și care sunt necesare derulării de către banca-punte a activităților desfășurate.

(2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1):

a) niciun furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii de telefonie, precum și alte servicii necesare funcționării băncii-punte - nu are dreptul să schimbe, în defavoarea instituției de credit, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, dacă instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

b) nicio parte contractantă dintr-un contract de închiriere, inclusiv leasing, încheiat de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, prin care bunuri mobile și imobile sunt date în folosința acesteia, nu poate cere încetarea contractului, dacă bunul este necesar desfășurării activității băncii-punte, iar instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

c) administratorul delegat și, după caz, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor membrilor directoratului băncii-punte cu personalul existent al instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

Articolul 240³⁸

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) La data transferului, valabilitatea autorizației instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, precum și mandatul administratorului delegat desemnat în condițiile prevăzute la art. 240²³ alin. (3) încetează de drept.

(2) Prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , cu modificările și completările ulterioare, instituția de credit de la care s-a efectuat transferul intră în lichidare, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a a cap. VIII din titlul III al părții I, exceptând prevederile art. 255 și 257.

(3) Lichidatorul notifică, de îndată, creditorilor și debitorilor instituției de credit în lichidare această situație.

(4) De la data deschiderii procedurii de lichidare prevăzute la alin. (2) se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare ori a bunurilor sale.

(5) Până la vânzarea băncii-punte, lichidatorul va lua toate măsurile necesare în vederea îndeplinirii de către instituția de credit în lichidare a obligațiilor prevăzute la art. 240³⁷.

(6) În scopul îndeplinirii obiectivelor măsurii de stabilizare hotărâte potrivit prevederilor art. 240³², Banca Națională a României va urmări ducerea la îndeplinire de către lichidator a obligației prevăzute la alin. (5).

(7) Până la vânzarea băncii-punte, îndeplinirea de către lichidator a atribuțiilor în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile prevăzute la alin. (2) se realizează în măsura în care nu impietează asupra îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (5).

Articolul 240³⁹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Vânzarea băncii-punte se hotărăște de Banca Națională a României.

(2) Vânzarea băncii-punte se face prin una din următoarele metode:

a) vânzarea de acțiuni, prevederile art. 25-31 și art. 240¹⁴ alin. (3) lit. b) fiind aplicabile în mod corespunzător;

b) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive.

(3) La realizarea operațiunii de vânzare de active cu asumare de pasive, prevăzută la alin. (2) lit. b), trebuie să fie respectate prevederile art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și următoarele cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

Articolul 240⁴⁰

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Sumele obținute din vânzarea băncii-punte se distribuie în următoarea ordine:

a) acoperirea cheltuielilor aferente vânzării;

b) plata obligațiilor decurgând din raporturi de muncă datorate și neachitate până la data vânzării;

c) recuperarea creanțelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din finanțarea acordată potrivit prevederilor art. 240³¹;

d) stingerea creanțelor bugetare;

e) acoperirea altor cheltuieli ale băncii-punte înregistrate până la data vânzării.

(2) Eventualele sume rămase după aplicarea prevederilor alin. (1) revin Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Articolul 240⁴¹

Abrogat cel târziu la 14 decembrie 2015 · de Legea nr. 312/2015

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

La expirarea perioadei prevăzute la art. 240²⁹ alin. (1) valabilitatea autorizației de funcționare a băncii-punte încetează de drept.

Articolul 241

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 1 an de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă sau când Banca Națională a României hotărăște încetarea administrării speciale, potrivit art. 252 alin. (4).

(2) În situații excepționale Banca Națională a României poate prelungi, în condițiile prevăzute pentru instituirea administrării speciale, perioada prevăzută la alin.(1), cu maxim 6 luni.

Articolul 242

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Administrarea specială se exercită de către un administrator special, desemnat de Banca Națională a României prin hotărârea de instituire a acestei măsuri. Administrator special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, care dispune de experiență adecvată, precum și Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

(2) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate înlocui administratorul special.

(3) Toate cheltuielile legate de administrarea specială se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri.

(4) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de administrare specială sunt considerate în sensul alin. (3) cheltuieli legate de administrarea specială.

Articolul 243

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cazul în care consideră necesar, Banca Națională a României poate stabili anumite limite și/sau condiții privind activitatea instituției de credit în privința căreia s-a hotărât instituirea administrării speciale. Acestea se comunică administratorului special, care răspunde de respectarea lor.

Articolul 244

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pe perioada instituirii administrarii speciale, mandatul consiliului de administratie și al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere și al directoratului inceteaza, administratorul special preluand integral atribuțiile de administrare/conducere a institutiei de credit.

Articolul 245

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

Articolul 246

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Atribuția principala a administratorului special consta în stabilirea condițiilor optime pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea patrimoniului, încasarea creanțelor și stabilirea posibilității de redresare a situației financiare a instituției de credit; în acest sens, administratorul special poate lua toate măsurile pe care le considera necesare, în limita competentelor sale prevăzute de lege.

(2) Măsurile care pot fi luate au în vedere:

a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadente acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) închiderea sucursalelor neprofitabile sau a căror activitate nu se justifica;

d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activității, în scopul reducerii cheltuielilor;

e) orice alte măsuri care ar putea fi luate, potrivit legii, de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat în cursul unei administrări obișnuite.

(3) Administratorul special trebuie să ia cel puțin măsurile necesare pentru:

a) reducerea pierderilor;

b) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natura ale persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

d) păstrarea în siguranța a activelor și a documentelor instituției de credit;

e) sesizarea organelor competente, în cazul în care exista indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.

Articolul 247

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Prin excepție de la prevederile art. 246, dacă instituirea administrarii speciale a fost dispusa potrivit art. 240 alin. (1) lit. d), atributia principala a administratorului special este luarea masurilor necesare pentru numirea membrilor consiliului de administratie și a directorilor institutiei de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere și ai directoratului. În cursul acestei administrari, administratorul special poate lua orice alte măsuri care ar putea fi luate, potrivit legii, de către consiliul de administratie și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat în cursul unei administrari obisnuite.

Articolul 248

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Dacă situațiile financiare aferente perioadei încheiate înainte de instituirea administrării speciale nu au fost aprobate conform legii sau administratorul special consideră că ele nu reflectă situația patrimonială reală a instituției de credit, acesta procedează la întocmirea unei noi situații financiare și ia măsuri pentru aprobarea, publicarea și depunerea acesteia la organele competente, conform legii.

Articolul 249

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În vederea adoptarii unor hotărâri privind situația institutiei de credit în domenii care sunt de competența adunarii generale a acționarilor/membrilor, inclusiv în ceea ce priveste preluarea institutiei de credit în cauza, prin fuziune/divizare, administratorul special poate convoca adunarea generală a acționarilor/membrilor institutiei de credit. Ordinea de zi a adunarii este stabilita de către administratorul special cu aprobarea Băncii Naționale a României și nu poate fi schimbata de către persoanele convocate.

(2) După instituirea administrarii speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocarii adunarii generale la cererea acționarilor/membrilor nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Actionarii/membrii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot inainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a institutiei de credit, acesta urmand sa decida asupra propunerilor formulate.

Articolul 250

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În cazul în care adunarea generală a acționarilor hotărăște majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate să ridice acționarilor dreptul de subscriere de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

(2) Prin hotărârea de majorare a capitalului social trebuie să se asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile.

(3) În cazul reducerii capitalului social, aceasta poate fi făcută numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Articolul 251

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În termen de 2 luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris cu privire la măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora, la poziția financiară a instituției de credit și posibilitatea redresării situației acesteia din punct de vedere al siguranței financiare, prezentând în acest sens, recomandările sale, inclusiv în ceea ce privește o potențială preluare a instituției de credit, prin fuziune/divizare, de către o altă sau alte instituții de credit. La raport se anexează documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația lichidării pasivelor.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator.

(3) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1), la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 1 lună.

Articolul 252

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naționala a României hotărăște cu privire la oportunitatea menținerii măsurii de administrare specială și se pronunța asupra recomandărilor făcute de administratorul special.

(2) Dacă pe baza raportului administratorului special se constată că nu sunt condiții pentru îmbunătățirea situației financiare a instituției de credit, astfel încât aceasta să respecte cerințele prudentiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia sau, după caz, nu au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate, în funcție de situația concretă, sa decidă următoarele:

a) stabilirea unui termen în care administratorul special sa întreprindă demersuri pentru identificarea eventualelor instituții de credit interesate în preluarea, prin fuziune/divizare, a instituției de credit aflată în administrare specială;

b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în Secțiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3) În cazul continuării administrării speciale, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situația financiară a instituției de credit.

(4) Pe baza rapoartelor administratorului special, Banca Naționala a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (2) lit. b).

Articolul 253

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Dacă Banca Naționala a României constata, pe baza rapoartelor administratorului special, ca instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudentiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile sau, după caz, au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate hotărî încetarea administrării speciale și reluarea activității instituției de credit, sub controlul organelor sale statutare.

(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240 alin. (2).

(3) Administratorul special trebuie să ia măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit.

(4) Până la numirea și aprobarea persoanelor prevăzute la alin. (3), administratorul special asigura administrarea și conducerea instituției de credit.

Articolul 254

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 26/2010

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

In cazul în care Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente în vederea declanșării procedurii falimentului potrivit Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , până la desemnarea de către judecătorul-sindic a lichidatorului, administrarea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul special.

Secțiunea a 3-a — Lichidarea instituțiilor de credit

Articolul 255

Odată cu retragerea autorizației, Banca Națională a României dispune dizolvarea urmată de lichidare a instituției de credit potrivit prezentei secțiuni sau, dacă instituția de credit se afla în vreuna din situațiile de insolvență prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit, sesizează instanța competenta în vederea deschiderii procedurii.

Articolul 256

(1) Lichidarea instituției de credit care nu se afla în situație de insolvență, inclusiv a sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terțe, se realizează cu respectarea legislației românești aplicabile în cazul dizolvării și lichidării societăților comerciale pe acțiuni și a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Îndeplinirea atribuțiilor privind lichidarea instituției de credit este asigurată de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă conform art. 255 , cât și în cazul în care lichidarea are loc la inițiativa acționarilor/membrilor.

Articolul 257

Lichidarea instituției de credit conform dispozițiilor art. 255 sau la inițiativa acționarilor/membrilor nu împiedica declanșarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare instituția de credit ajunge în una dintre situațiile de insolvență prevăzute de legislația specială privind falimentul instituțiilor de credit.

Articolul 258

(1) Dispozițiile cuprinse în legislația privind falimentul instituțiilor de credit referitoare la atribuțiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanțelor, se aplica în mod corespunzător și în cazul lichidării instituției de credit potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni.

(2) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de lichidare.

Articolul 259

(1) În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Națională a României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din statele membre gazda asupra hotărârii adoptate, a consecințelor legale și a efectelor pe care le implica aceasta.

(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Națională a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.

Articolul 260

(1) Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un stat terț, care mai are sucursale cel puțin într-un alt stat membru, Banca Națională a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autoritățile competente din statele membre gazda în care instituția de credit desfășoară activitate, cu privire la aceasta și a efectelor pe care le implica.

(2) Dacă, din considerente de asigurare a protecției deponenților sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Națională a României asigura informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii.

(3) Banca Națională a României asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale autorităților competente din celelalte state membre gazda. Lichidatorul asigura coordonarea acțiunilor sale cu cele ale lichidatorilor desemnați în statele membre respective.

Articolul 261

(1) În cazul retragerii autorizației unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate și pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind lichidarea instituției de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în doua ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazda, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României produce efecte în toate statele membre gazda, fără alta formalitate și devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau de la o data ulterioară specificată în hotărâre.

(3) Dacă considera necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naționale a României în registrul imobiliar, registrul comerțului sau în orice alt registru public ținut în statele membre gazda. Dacă legislația unui stat membru gazda prevede obligativitatea unei asemenea formalități, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării.

Articolul 262

(1) Lichidatorul poate acționa pe teritoriul statelor membre gazda, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naționale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără alta formalitate.

(2) Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistență creditorilor instituției de credit pe parcursul lichidării.

(3) În exercitarea competentelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislația statului membru pe teritoriul căreia acționează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor și la furnizarea de informații angajaților instituției de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu are dreptul de a utiliza forța pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și nici dreptul de a soluționa litigii ori dispute.

Articolul 263

În cazul lichidării unei instituții de credit, persoana juridică română, care desfășoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplica legislația românească, cu excepțiile prevăzute la art. 266 - 274 .

Articolul 264

(1) Orice creditor al instituției de credit aflate în lichidare, inclusiv autoritățile publice, cu domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are dreptul de a înainta o declarație de creanțe sau de a formula observații scrise în legătura cu creanțele sale asupra instituției de credit, care se adresează lichidatorului. Declarația de creanțe sau, după caz, observațiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de domiciliu/reședința, după caz, unde are situat sediul social și trebuie să poarte mențiunea "declarație de creanțe", respectiv, "observații privind creanțele", în limba română.

(2) Creanțele creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social în afară teritoriului României beneficiază de același tratament și au același rang de preferința ca și creanțele de aceeași natura ale creditorilor având domiciliul/reședința sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.

(3) Creditorii care își exercita dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele care atesta creanțele lor, dacă exista, și trebuie să indice natura fiecărei creanțe, data la care a luat naștere și valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garanții reale și alte asemenea drepturi în legătura cu creanțele respective și să indice care sunt creanțele garantate astfel.

(4) La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze și traducerea în limba română a declarației de creanțe sau, după caz, a observațiilor formulate și a documentelor prezentate.

Articolul 265

(1) Lichidatorul asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituției de credit.

(2) Lichidatorul este ținut de obligația de păstrare a secretului profesional, conform, dispozițiilor cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I .

Articolul 266

Efectele lichidării instituției de credit asupra anumitor contracte și drepturi sunt reglementate astfel:

a) contractele și relațiile de muncă sunt guvernate de legislația statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă;

b) contractele prin care se dobândește dreptul de folosința sau dreptul de achiziționare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determina și natura bunului: mobil sau imobil;

c) drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor și a aeronavelor, care sunt supuse obligației de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ținut registrul respectiv.

Articolul 267

(1) Deschiderea procedurii de lichidare a instituției de credit nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terțelor părți asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea instituției de credit, care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la:

a) dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun și dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipoteca;

b) dreptul de preferința la executarea bunurilor afectate unei garanții, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului;

c) dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta;

d) dreptul de uzufruct asupra bunului.

(3) Dreptul, înregistrat într-un registru public și opozabil terților, în temeiul căruia poate fi obținut un drept real în sensul alin. (1) , este considerat un drept real.

Articolul 268

(1) Deschiderea procedurii de lichidare, în situația în care instituția de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauza prin care acesta și-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiții, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru.

(2) Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care instituția de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desființarea contractului și nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului și dacă, la acea data, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru.

Articolul 269

(1) Deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, atunci când legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare.

(2) În cazul acordurilor de compensare (netting), legea aplicabilă este legea care guvernează contractul, dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și a rezoluției și la competențele autorității de rezoluție de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

Articolul 270

Dispozițiile art. 267 , 268 și 269 alin. (1) nu împiedica exercitarea de acțiuni în constatarea sau declararea nulității ori în constatarea inopozabilității actelor juridice, potrivit legii române.

Articolul 271

(1) Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenta ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ținut ori localizat într-un stat membru este guvernată de legea statului membru respectiv.

(2) Contractele de report și contractele care stau la baza tranzacțiilor desfășurate pe o piață reglementată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispozițiile alin. (1) și dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenției timpurii și a rezoluției și la competențele autorității de rezoluție de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

Articolul 272

Legislația românească cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dăuna creditorilor nu este aplicabilă în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedește că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru și că legea respectiva nu permite nici o modalitate de contestare a actului în speță.

Articolul 273

Validitatea actelor încheiate după deschiderea procedurii lichidării, prin care instituția de credit înstrăinează bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a căror existenta sau transfer este supusă obligației de înregistrare într-un registru, un cont ori un sistem centralizat de depozitare ținut sau localizat într-un alt stat membru, este guvernată de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea căruia este ținut acel registru, cont sau sistem centralizat de depozitare.

Articolul 274

Acțiunile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect bunuri sau drepturi de care instituția de credit a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfășoară procesul.

Capitolul IX — Cai de contestare

Articolul 275

(1) Actele adoptate de Banca Națională a României conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituție de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) , la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituției de credit, și la acționarii acesteia, cu privire la auditorul financiar al instituției de credit, ori cu privire la o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, inclusiv cele cu privire la persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere și la acționarii acestora pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

(3) Banca Națională a României este singura autoritate în măsura să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(4) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se pronunța asupra legalității acestor acte.

Articolul 276

Dispozițiile art. 275 se aplică în mod corespunzător și în cazul refuzului nejustificat al Băncii Naționale a României de a se pronunța, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere de autorizare sau de aprobare, după caz, care cuprinde toate datele și informațiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare.

Articolul 277

Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiași articol , executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspenda.

Capitolul X — Abrogat.

Articolul 278

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Următoarele dispoziții ale prezentei ordonanțe de urgență se aplică în mod corespunzător societăților de servicii de investiții financiare și societăților de administrare a activelor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiții în condițiile prevăzute în articolele care urmează:

a) secțiunea a 2-a a cap. I din titlul I partea I ;

b) art. 24 și art. 24¹ titlul I, cap. II, secțiunea a 2-a pct. 2.1 ;

c) art. 106 din titlul II, cap. I ;

d) art. 121 , secțiunile 1-8 și art. 150 alin. (1) lit. b) și c) din secțiunea a 9-a a cap. III din titlul II partea I ;

e) art. 152¹ , art. 163-169¹ , art. 171 , 173 , 173² , 173⁴ , 174 și cap. II și V din titlul III partea I ;

f) art. 210, art. 211 , art. 214-216 , art. 217 alin. (1) și (2) , art. 218-226⁶ , art. 228 , art. 229 alin. (1)-(3) , art. 233 alin. (4) , art. 234 , 234¹ și 234² din titlul III partea I.

(2) Autorității de Supraveghere Financiară îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile cap. VI din titlul III partea I .

(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări atribuțiile consiliului de administrație și ale directorilor sau, după caz, ale consiliului de supraveghere și ale directoratului unei societăți de servicii de investiții financiare, în vederea respectării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

Articolul 279

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În aplicarea dispozițiilor art. 278 se au în vedere următoarele:

a) orice referire la o instituție de credit, persoană juridică română, la o instituție de credit-mamă la nivelul României sau la o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene se consideră a fi făcută la o societate de servicii de investiții financiare, la o firmă de investiții-mamă la nivelul României și, respectiv, la o firmă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu excepția art. 177 la care numai prima referire a textului la instituții de credit, persoane juridice române, se consideră a fi făcută la societăți de servicii de investiții financiare. Orice referire la Banca Națională a României se consideră a fi făcută la Autoritatea de Supraveghere Financiară;

b) în scopul aplicării dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență în cazul grupurilor din care face parte o societate de servicii de investiții financiare, dar care nu includ o instituție de credit, expresiile "autoritate competentă", "societate financiară holding", "societate financiară holding mixtă", "societate holding cu activitate mixtă" au următoarele semnificații:

1. autoritate competentă - autoritatea competentă, așa cum este aceasta definită la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, împuternicită cu supravegherea prudențială a firmelor de investiții;

2. societate financiară holding - o instituție financiară ale cărei filiale sunt în exclusivitate sau în principal firme de investiții sau alte instituții financiare, cel puțin una dintre ele fiind o firmă de investiții, și care nu este o societate financiară holding mixtă;

3. societate holding cu activitate mixtă - o întreprindere-mamă, alta decât o societate financiară holding, o firmă de investiții sau o societate financiară holding mixtă, ale cărei filiale includ cel puțin o firmă de investiții;

4. societate financiară holding mixtă - o societate definită conform prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

c) în aplicarea dispozițiilor art. 168 alin. (2) , trimiterea la prezenta ordonanță de urgență se consideră a fi făcută la Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, și la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , cu modificările și completările ulterioare;

d) în aplicarea dispozițiilor art. 202 alin. (2) și art. 226 alin. (9) , trimiterea la cap. V din titlul III partea I se consideră a fi făcută la art. 7¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile cap. V din titlul VIII din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare;

e) abrogată.

Articolul 280

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, orice referință la instituțiile de credit se consideră a fi făcută la instituții de credit sau la firme de investiții, după caz.

Articolul 281

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

În cazul în care o societate financiară holding mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene are ca filiale atât o instituție de credit, cât și o firmă de investiții, prevederile titlului III partea I se aplică atât supravegherii instituțiilor de credit, cât și, după caz, supravegherii societăților de servicii de investiții financiare.

Articolul 282

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Abrogat.

(2) În cazul în care o societate de servicii de investiții financiare are ca întreprindere-mamă o instituție de credit-mamă la nivelul României, doar instituția de credit este supravegheată pe bază consolidată de către Banca Națională a României, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(3) În cazul în care o societate financiară holding are ca filiale cel puțin o instituție de credit, persoană juridică română, și o societate de servicii de investiții financiare, este supusă supravegherii pe bază consolidată de către Banca Națională a României doar instituția de credit, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia.

Articolul 283

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară asigură cooperarea cu autoritățile competente ale statelor membre pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din prezenta ordonanță de urgență, din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și din reglementările emise în aplicarea acestora, în special atunci când serviciile și activitățile de investiții sunt furnizate în baza liberei circulații a serviciilor sau prin înființarea de sucursale.

(2) Supravegherea prudențială a unei firme de investiții din alte state membre este responsabilitatea autorităților competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere competențelor Autorității de Supraveghere Financiară prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(3) Dispozițiile alin. (2) nu împiedică exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(4) Măsurile luate de Autoritatea de Supraveghere Financiară față de firmele de investiții din alte state membre care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminatoriu sau restrictiv pe considerente legate de faptul că firmele de investiții respective sunt autorizate în alte state membre.

(5) Autoritatea de Supraveghere Financiară emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(6) În activitatea lor, societățile de servicii de investiții financiare se supun reglementărilor și măsurilor adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și a reglementărilor emise în aplicarea acestora.

Articolul 284

Abrogat la 1 august 2022 · de Legea nr. 236/2022

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară este competentă să dispună față de o societate de servicii de investiții financiare sau față de persoanele responsabile, care încalcă dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau nu se conformează recomandărilor formulate, măsurile necesare și/sau să aplice sancțiuni, în scopul înlăturării deficiențelor și a cauzelor acestora.

(2) Măsurile ce pot fi dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru a asigura redresarea, în cel mai scurt timp, a situației entităților prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute la art. 226 , cu aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor art. 227 .

(3) În cazurile în care cerințele prudențiale prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și în reglementările emise în aplicarea acestora nu sunt respectate sau nu s-a dat curs recomandărilor formulate, Autoritatea de Supraveghere Financiară aplică sancțiuni în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cu prevederile titlului X din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile titlului I cap. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 10/2015 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Sancțiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) lit. a) , b), d), e) și f) și măsura sancționatorie prevăzută la art. 229 alin. (2) lit. a) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor stabilite conform legislației aplicabile societăților, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență și cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privința cărora Autoritatea de Supraveghere Financiară constată că acestea nu își desfășoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici prudente și sănătoase și/sau că nu mai corespund cerințelor de reputație și competență adecvată naturii, extinderii și complexității activității societății de servicii de investiții financiare și responsabilităților încredințate.