SUPRAVEGHEREA ȘI CERINȚE DE PUBLICARE PENTRU BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

(1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene și filialele acesteia sau depuse împreună de filialele unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care din grup face parte cel puțîn o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României și autoritățile competente cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și, dacă este cazul, termenii și condițiile în care se acordă aprobarea.

(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.

(3) Banca Naționala a României trebuie să depună diligente pentru a ajunge la o decizie comuna cu celelalte autorități competente într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către Banca Naționala a României, dacă aceasta este autoritatea competentă în sensul art. 181.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la data primirii de către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, a cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Banca Națională a României transmite fără întârziere respectiva cerere și documentația aferentă celorlalte autorități competente.

(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna între autoritățile competente în termen de 6 luni. Banca Naționala a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 181, trebuie să decidă singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctele de vedere și rezervele exprimate de celelalte autorități competente pe parcursul perioadei de 6 luni. Decizia este definitivă și se comunică solicitantului și celorlalte autorități competente de către Banca Naționala a României.

(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3), precum și cele luate de autoritățile competente cu supravegherea pe bază consolidată, în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

(1) În cazul cererilor pentru obținerea aprobării în vederea utilizării modelelor interne pentru calculul cerințelor de capital, depuse de o instituție de credit-mamă la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțîn o societate de servicii de investiții financiare, respectiv depuse de o firmă de investiții-mamă la nivelul României și filialele acesteia, dintre care cel puțîn o instituție de credit persoană juridică română, sau depuse împreună de filialele, instituții de credit și firme de investiții, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul României sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul României, atunci când entitățile de mai sus sunt exclusiv persoane juridice române, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară cooperează pentru a decide sau nu aprobarea, precum și termenii și condițiile în care aceasta se acordă, dacă este cazul.

(2) Orice cerere formulată în condițiile prevăzute la alin. (1) trebuie depusa doar la Banca Naționala a României sau doar la Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, după caz, în calitatea acestora de autoritate responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.

(3) Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare trebuie să depună diligențele necesare pentru a ajunge la o decizie comuna într-un termen de 6 luni. Decizia comuna trebuie motivată în scris și comunicată solicitantului de către autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata.

(4) Termenul de 6 luni prevăzut la alin. (3) începe să curgă de la momentul primirii cererii de aprobare, însoțită de documentația aferentă, completă din perspectiva reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată transmite, fără întârziere, cererea primită potrivit alin. (2) și documentația aferentă autorității competente cu supravegherea la nivel individual.

(5) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comuna în privința cererii depuse potrivit alin. (3), autoritatea competentă cu supravegherea pe baza consolidata decide singura cu privire la cererea depusa. Decizia adoptată este definitivă și trebuie motivată în scris, luând în considerare și punctul de vedere și rezervele exprimate de cealaltă autoritate competentă din România pe parcursul perioadei de 6 luni și trebuie comunicată solicitantului și acestei autorități de către autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidata.

(6) Deciziile luate în conformitate cu prevederile alin. (3) și cele luate de autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată în situația în care nu s-a ajuns la o decizie comună sunt definitive și opozabile celeilalte autorități și trebuie aplicate în mod corespunzător de către aceasta.

(1) Banca Națională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la fața locului și/sau a analizării raportărilor transmise de instituția de credit, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăște instituirea administrării speciale.

(2) Supravegherea specială se asigura printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul asigura îndeplinirea funcției de președinte al comisiei și unul, pe cea de vicepreședinte al acesteia.

(1) Atribuțiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naționala a României și se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Naționala a României, potrivit prezentei ordonanțe de urgență;

b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuții de administrare și/sau de conducere a instituției de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente și sănătoase, cerințelor legii și reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situației financiare a instituției de credit;

c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituția de credit;

d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni pe o anumită perioada;

e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situației instituției de credit;

f) formularea de propuneri către Banca Naționala a României pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în situația în care consiliul de administrație sau directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu respecta măsurile dispuse de comisie.

(2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit, în ceea ce privește conducerea activității și competența de a angaja instituția de credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea și oportunitatea operațiunilor efectuate și a documentelor întocmite de instituția de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit și/sau persoanelor care întocmesc și semnează documentele în cauza, potrivit atribuțiilor și competentelor acestora.

(3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

(4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele instituției de credit, fiind obligați sa păstreze secretul profesional privind operațiunile acesteia.

(1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naționale a României asupra situației instituției de credit.

(2) În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Națională a României decide cu privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă de 3 luni de la data instituirii măsurii de supraveghere specială.

(3) În cazul în care în activitatea instituției de credit se constată în continuare deficiențe grave, Banca Națională a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a instituției de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizației.

(1) Banca Națională a României poate să hotărască instituirea administrării speciale asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, în cazurile în care:

a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate într-o perioadă de până la 3 luni;

b) se constată sau este previzibilă o deteriorare semnificativă a indicatorilor prudențiali și de performanță financiară, de natură să pericliteze capacitatea instituției de credit de a respecta cerințele prudențiale, și acționarii nu au întreprins și/sau nu demonstrează că sunt în măsură să întreprindă, în timp util, demersurile necesare pentru remedierea situației;

c) se constată deficiențe grave în administrarea și/sau conducerea instituției de credit sau încălcări grave și repetate ale dispozițiilor legii și/sau ale reglementărilor ori ale altor acte emise în aplicarea acesteia, care periclitează în mod grav interesele deponenților;

d) instituția de credit nu a asigurat implementarea în totalitate și în termenele stabilite a unora sau a mai multora dintre măsurile dispuse față de aceasta, potrivit art. 226 alin. (3) lit. a)-h) și j), situație care este de natură să pună în pericol lichiditatea instituției de credit și/sau nivelul adecvat al fondurilor proprii;

e) operațiunile instituției de credit pun în pericol stabilitatea ori nivelul fondurilor proprii ale acesteia sau instituția de credit înregistrează o criză de lichiditate care e de natură să pericliteze interesele deponenților săi sau ale altor creditori;

f) instituția de credit nu a prezentat, în termenul indicat de Banca Națională a României, un plan de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere, potrivit art. 226 alin. (3) lit. k), sau Banca Națională a României constată că planul prezentat nu este fezabil ori că instituția de credit nu și-a îndeplinit, în termenele stabilite, angajamentele asumate printr-un asemenea plan ori că deficiențele constatate legate de lichiditatea sau de nivelul fondurilor proprii ale instituției de credit nu pot fi înlăturate printr-un plan de restabilire;

g) instituirea administrării speciale este solicitată în mod justificat de consiliul de administrație sau, după caz, de consiliul de supraveghere ori de către adunarea generală a acționarilor;

h) Banca Națională a României a declarat indisponibile depozitele instituției de credit, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Deosebit de situațiile prevăzute la alin. (1), dacă fondurile proprii ale unei instituții de credit se situează la un nivel care nu depășește 75% din nivelul minim al cerințelor de fonduri proprii calculate potrivit reglementărilor emise în aplicarea art. 126, Banca Națională a României este obligată să instituie administrarea specială, cu excepția cazurilor în care hotărăște fie adoptarea unor măsuri de stabilizare, conform prevederilor cuprinse în secțiunea a 2¹-a a cap. VIII din prezentul titlu, fie retragerea autorizației, cu sesizarea instanței competente pentru deschiderea procedurii falimentului, după caz.

(3) În cazul instituirii administrării speciale, potrivit alin. (1) și (2), și ținând seama de circumstanțele concrete care au determinat adoptarea acestei măsuri, Banca Națională a României decide, după caz, și cu privire la următoarele:

a) retragerea aprobărilor acordate persoanelor care exercită responsabilități de administrare și/sau de conducere în instituția de credit, potrivit prevederilor art. 228 coroborate cu cele ale art. 229;

b) retragerea aprobării auditorului financiar al instituției de credit, potrivit art. 157;

c) suspendarea drepturilor de vot ale acționarilor care dețin dețineri calificate în instituția de credit.

(4) La adoptarea măsurii prevăzute la alin. (3) lit. c), Banca Națională a României are în vedere influența exercitată de persoanele în cauză asupra instituției de credit, de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituției de credit, ținând seama, în special, de receptivitatea la recomandările făcute potrivit art. 168, la măsurile dispuse potrivit art. 226 sau, după caz, art. 230¹.

(1) Măsura administrării speciale vizează inclusiv activitatea sucursalelor din străinătate ale instituției de credit.

(2) Cu excepția situației prevăzute la art. 240² alin. (1), un anunț privind instituirea administrării speciale se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și se notifică celorlalte autorități de supraveghere din România.

(1) Administrarea specială se poate institui și în cazul și pe perioada în care la nivelul instituției de credit nu mai este asigurată exercitarea responsabilităților de administrare și/sau de conducere.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), atribuția principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea consiliului de administrație și a directorilor instituției de credit sau, după caz, a membrilor consiliului de supraveghere și ai directoratului. În cursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii.

(1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituție de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Națională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale și la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepțiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător.

(3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituției de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naționale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituția de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislația aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiționează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerințe.

(1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 4 luni de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă.

(2) Banca Națională a României poate prelungi perioada prevăzută la alin. (1), dacă o astfel de prelungire este necesară pentru finalizarea măsurilor de restructurare a instituției de credit.

(1) Pentru exercitarea atribuțiilor administratorului special, Banca Națională a României poate desemna una sau mai multe persoane fizice ori o persoană juridică, care poate fi Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale cuprinde nominalizarea persoanelor desemnate în calitate de administrator special, obiectivele și atribuțiile specifice, care se stabilesc în conformitate cu dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, remunerația administratorului special, nivelul permis al cheltuielilor ce pot fi angajate în îndeplinirea atribuțiilor și orice alte condiții considerate importante de către Banca Națională a României.

(3) La desemnarea persoanelor potrivit alin. (2), Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere următoarele:

a) persoana fizică în cauză sau, în cazul persoanei juridice, persoanele fizice care sunt împuternicite să asigure reprezentarea acesteia nu trebuie să se afle în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 110, nu trebuie să fie debitor sau creditor al instituției de credit sau persoană aflată în legături strânse cu aceasta;

b) persoanele fizice prevăzute la lit. a), precum și persoanele care asistă administratorul special în îndeplinirea atribuțiilor sale trebuie să aibă o bună reputație, calificare și experiență profesională corespunzătoare și să fie independente, sens în care sunt avute în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru desemnarea administratorului independent.

(4) Dacă mai multe persoane fizice sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, hotărârea Băncii Naționale a României trebuie să prevadă repartizarea competențelor între aceste persoane și modalitatea de coordonare și subordonare a acestora.

(5) Banca Națională a României poate înlocui persoanele desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, dacă acestea nu acționează în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile ori cu instrucțiunile și dispozițiile date de Banca Națională a României sau în cazul în care nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (3).

(6) Toate cheltuielile legate de administrarea specială, inclusiv cele efectuate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în desfășurarea activității de administrare specială, se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri. Dacă una sau mai multe persoane din rândul salariaților Băncii Naționale a României sunt desemnate să exercite atribuțiile administratorului special, cheltuielile cu retribuirea acestora se suportă de Banca Națională a României.

(1) Administratorul special își exercită atribuțiile în conformitate cu prevederile legii și cu reglementările aplicabile, precum și cu respectarea instrucțiunilor și dispozițiilor date de Banca Națională a României pe parcursul administrării speciale și răspunde numai față de aceasta pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt conferite în această calitate. Administratorul special poate angaja alte persoane, cum ar fi auditori, avocați, evaluatori, alți experți autorizați independenți, care să îl sprijine în îndeplinirea atribuțiilor sale, și poate delega în acest sens sarcini specifice în conformitate cu instrucțiunile date de Banca Națională a României.

(2) Administratorul special și orice persoană care poate fi angajată să sprijine activitatea acestuia nu răspund personal pentru eventualele prejudicii cauzate de îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor conferite, cu excepția cazului în care se dovedește că a acționat cu rea-credință sau cu neglijență gravă.

(3) Cheltuielile de apărare efectuate în caz de litigiu de către persoanele prevăzute la alin. (2) se suportă de Banca Națională a României în toate cazurile în care exercitarea atribuțiilor s-a făcut cu bună-credință și fără neglijență.

(4) Persoanele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să păstreze secretul profesional, conform dispozițiilor cuprinse în cap. V titlul III partea I.

(1) Pe perioada administrării speciale, mandatul consiliului de administrație și al directorilor sau, după caz, al consiliului de supraveghere și al directoratului încetează, administratorul special preluând integral atribuțiile de administrare și de conducere a instituției de credit.

(2) Funcționarea adunării generale a acționarilor este suspendată pe perioada administrării speciale, cu excepția cazurilor în care aceasta este convocată de administratorul special, fiind necesară o hotărâre a acesteia, potrivit art. 240¹² alin. (3). În astfel de cazuri, ordinea de zi a adunării este stabilită de către administratorul special, cu consultarea prealabilă a Băncii Naționale a României, și nu poate fi schimbată de către persoanele convocate, fără a aduce atingere dreptului acționarilor care dețin cel puțin 5% din capitalul social de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, dacă instituția de credit este cotată pe o piață reglementată.

(3) Acționarii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot înainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a instituției de credit, care pot fi luate în considerare la elaborarea planului de acțiune sau la formularea unor propuneri de modificare a acestuia, potrivit prevederilor art. 240¹⁵ alin. (1) și (3).

(4) În cazul în care Banca Națională a României a hotărât suspendarea drepturilor de vot ale unora sau mai multor acționari care dețin dețineri calificate la instituția de credit, potrivit art. 230 alin. (1), art. 230¹ alin. (2) sau, după caz, art. 240 alin. (3) lit. c), pentru ținerea adunării generale se convoacă acționarii al căror exercițiu al drepturilor de vot nu este suspendat, majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv pentru adoptarea hotărârilor fiind raportată, în acest caz, la totalul capitalului social deținut de acționarii respectivi.

(1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

(3) Administratorul special are acces nerestricționat, pe întreaga perioadă de derulare a administrării speciale, în toate sediile și locațiile instituției de credit și la toate activele, evidențele, conturile și alte înregistrări și deține controlul asupra acestora. În caz de împiedicare fizică, administratorul special poate apela la organele de poliție, care, la solicitarea sa, sunt obligate să îi acorde tot sprijinul pentru asigurarea accesului, controlului și siguranței unor asemenea proprietăți, active, registre ori evidențe.

(1) În cazul instituțiilor de credit care au deschise sucursale în alte state membre, administratorul special trebuie să ia măsuri pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naționale a României privind instituirea administrării speciale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prin transmiterea acestuia, de îndată, prin mijloacele cele mai adecvate, către Oficiul pentru Publicații Oficiale al Uniunii Europene, și în două ziare de circulație națională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă. Dacă este cazul, prevederile art. 261 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(2) Extrasul din hotărâre trebuie să specifice, în limba sau limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre în cauză, în special obiectul și temeiul legal ale instituirii administrării speciale, termenul de contestare și autoritatea la care hotărârea poate fi contestată, cu indicarea adresei acesteia.

(3) Implementarea măsurilor adoptate în cursul administrării speciale nu este condiționată de îndeplinirea formalităților de publicare prevăzute la alin. (1) și (2).

(4) Administratorul special își exercită atribuțiile pe teritoriul statelor membre gazdă în condițiile prevăzute la art. 262, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Atribuțiile administratorului special, stabilite prin hotărârea Băncii Naționale a României, pot include luarea oricăror măsuri de redresare în interesul deponenților instituției de credit care sunt necesare pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea sa, încasarea creanțelor, precum și a oricăror măsuri necesare pentru restructurarea activității acesteia, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(2) În cel mai scurt timp posibil după numirea sa, administratorul special trebuie să evalueze perspectivele de realizare, costurile și beneficiile aproximative ale următoarelor alternative:

a) redresarea instituției de credit;

b) restructurarea activității instituției de credit prin implementarea măsurilor prevăzute la art. 240¹² alin. (1);

c) introducerea cererii pentru declanșarea procedurii falimentului instituției de credit.

(3) Evaluarea realizată de administratorul special potrivit alin. (2) trebuie să fie fundamentată în cuprinsul raportului prevăzut la art. 240¹⁵ și susținută de documente.

(4) De la preluarea instituției de credit, administratorul special ia măsuri pentru a asigura păstrarea în siguranță a activelor și documentelor acesteia. În termen de maximum o lună de la numirea sa, administratorul special realizează inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit și întocmește situațiile financiare, care se transmit Băncii Naționale a României, împreună cu raportul prevăzut la art. 240¹⁵.

(5) Măsurile de redresare care pot fi luate de administratorul special pot include următoarele:

a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadențe a acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) reducerea sau restructurarea activităților neprofitabile, inclusiv prin închiderea de sucursale;

d) reducerea cheltuielilor, inclusiv prin redimensionarea schemei de personal;

e) îmbunătățirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate în cadrul instituției de credit;

f) reevaluarea necesarului de provizioane sau a tratamentului expunerilor instituției de credit în raport cu riscurile asumate;

g) reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor și/sau ale sistemelor instituției de credit;

h) orice alte măsuri care pot fi luate de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat, potrivit legii;

i) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natură ale persoanelor afiliate cu instituția de credit;

j) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

k) abrogată.

(1) Administratorul special poate fi împuternicit de Banca Națională a României să implementeze măsuri de restructurare a activității instituției de credit, care pot include:

a) majorarea capitalului social;

b) reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor;

c) operațiuni de vânzare de active;

d) operațiuni de transfer de depozite;

e) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive, prin care o altă instituție de credit sau instituție financiară dobândește active ale instituției de credit aflate în administrare specială și își asumă pasive ale acesteia în contraprestație;

f) fuziunea cu alte instituții de credit;

g) divizarea totală sau parțială.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), administratorul special acționează conform instrucțiunilor primite de la Banca Națională a României, care pot indica în mod specific sau în termeni generali modalitatea de implementare.

(3) Administratorul special trebuie să convoace adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la implementarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), f) și g) și pentru limitarea sau ridicarea dreptului de preferință al acționarilor la subscrierea de noi acțiuni în cazul majorării capitalului social. Implementarea măsurilor de restructurare prevăzute la alin. (1) lit. c), d) și e), prin derogare de la prevederile art. 153²² din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a măsurilor de redresare prevăzute la art. 240¹¹ alin. (5) nu necesită aprobarea adunării generale a acționarilor.

(4) Termenul de întrunire a adunării generale a acționarilor, cu excepția celei convocate pentru a hotărî fuziunea sau divizarea, este, pentru prima convocare, de maxim o săptămână de la data publicării convocării conform legii sau a notificării făcute prin scrisoare recomandată sau transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă. Formalitățile de convocare nu trebuie respectate dacă toți acționarii care pot să își exercite dreptul de vot sunt de acord să țină o adunare generală.

(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care instituția de credit aflată în administrare specială este cotată pe o piață reglementată, caz în care convocarea se face potrivit legislației aplicabile pieței de capital.

(6) Dacă adunarea generală a acționarilor nu adoptă hotărârile necesare în cazurile prevăzute la alin. (3), în absența altor soluții viabile de redresare, Banca Națională a României hotărăște retragerea autorizației instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a art. 240¹⁶ alin. (2) lit. b).

a) în cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate cere adunării generale să ridice acționarilor dreptul de preferință la subscrierea de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României; în toate celelalte cazuri, dreptul de preferință se poate exercita în termen de 14 zile de la data publicării hotărârii adunării generale potrivit legii;

b) orice majorare de capital nu va putea fi realizată mai înainte ca pierderile să fie absorbite prin reducerea capitalului social sau de către elementele de fonduri proprii corespunzătoare;

c) majorarea capitalului social trebuie să asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile;

d) hotărârea privind reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor produce efecte de la data publicării acesteia conform legii, administratorul special fiind obligat să ia măsuri pentru publicarea sa în regim de urgență. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990

(1) Operațiunile de vânzare de active, transfer de depozite, vânzare de active cu asumare de pasive și fuziunea/divizarea unei instituții de credit în administrare specială se pot efectua către instituții de credit sau, după caz, instituții financiare care, în opinia Băncii Naționale a României, au o situație financiară adecvată din perspectiva volumului și riscurilor aferente activităților ce urmează a fi preluate, dispun de capacitate operațională și pot asigura, în mod adecvat continuarea serviciilor bancare aferente activelor și, după caz, pasivelor transferate, iar operațiunea preconizată nu pune în pericol siguranța și viabilitatea activității acestora sau, dacă este cazul, capacitatea lor de a respecta cerințele prudențiale, în special cele privind nivelul minim al fondurilor proprii.

(2) Pentru facilitarea implementării unei măsuri de restructurare constând în operațiuni care implică transferul de depozite garantate în accepțiunea Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi utilizate resursele administrate de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru finanțarea operațiunii, inclusiv prin emiterea de garanții, cu respectarea prevederilor ordonanței mai sus menționate. Finanțarea este propusă de administratorul special și fundamentată în cadrul raportului prevăzut la art. 240¹⁵ alin. (1) sau, după caz, al solicitării formulate conform art. 240¹⁵ alin. (4), pe baza analizei referitoare la valoarea estimată a compensațiilor aferente depozitelor din evidența instituției de credit aflate în administrare specială, transmisă de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar administratorului special. Finanțarea se solicită Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar de către administratorul special, pe baza aprobării Băncii Naționale a României.

(3) La realizarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) trebuie să fie respectate următoarele cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1) și care își manifestă intenția de preluare; în acest sens, administratorul special asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante din perspectiva măsurilor de restructurare vizate, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de semnarea contractului care stă la baza operațiunii;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) în cazul unei operațiuni de transfer parțial de depozite ori de vânzare parțială de active cu asumare de pasive, să se acorde prioritate transferului depozitelor garantate, cu respectarea principiului costului minim, respectiv că suma aferentă finanțării de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a acestei operațiuni să fie mai mică decât cea a compensațiilor de plătit pentru respectivele depozite;

d) poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât și transferul unei părți dintre acestea, în cazul transferului parțial operațiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanțarea transferului, să rămână obligat și pentru plata compensației aferente depozitelor aceluiași deponent la instituția de credit de la care s-a realizat transferul parțial;

e) abrogată;

f) sumele care pot rezulta din operațiuni de natura celor prevăzute la alin. (1), cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt incluse în averea instituției de credit aflate în situația prevăzută la art. 240¹⁸ alin. (2) și sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanțelor, în procedura de lichidare/faliment.

(4) Pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurare prevăzute la art. 240¹² alin. (1) lit. c), d) și e) nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit. Pentru notificarea acestora, administratorul special publică un anunț general în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în unul sau mai multe ziare de circulație națională și, după caz, asigură publicitatea potrivit art. 240¹⁰, imediat după implementarea măsurii. Persoanele interesate pot obține informațiile necesare privind situația creanțelor sau a obligațiilor lor de la instituția de credit aflată în administrare specială, administratorul special fiind obligat să ia măsurile necesare în acest sens.

(5) În cazul măsurilor de restructurare care implică transfer de depozite, în termenul comunicat de instituția de credit care a preluat depozitele, deponenții transferați trebuie să opteze pentru menținerea depozitelor la instituția de credit respectivă, în condițiile agreate cu aceasta, sau pot să își retragă depozitele, dacă acestea nu sunt grevate de alte sarcini ori interdicții, fără suportarea vreunei forme de penalizare pentru retragere anticipată.

(6) Instituția care preia pasive ale instituției de credit aflate în administrare specială este răspunzătoare doar pentru obligațiile aferente pasivelor care fac obiectul transferului conform termenilor contractuali și care sunt evidențiate în situația financiară întocmită de administratorul special.

(7) Instituția beneficiară se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din relațiile contractuale aferente activelor și pasivelor preluate, precum și în cele decurgând din elementele preluate care nu sunt evidențiate ca active și pasive bilanțiere.

(8) Pasivele transferate nu pot face obiectul unei restituiri.

(9) Implementarea măsurii de vânzare de active cu asumare de pasive nu va fi considerată cauză de încetare a contractelor în care instituția beneficiară s-a subrogat potrivit prevederilor alin. (7).

(1) În termen de maximum două luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris care să cuprindă:

a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora;

b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor și beneficiilor aproximative ale alternativelor de redresare, restructurare sau, după caz, de inițiere a procedurii falimentului instituției de credit, inclusiv o determinare a valorii estimative care ar putea fi realizată în cazul lichidării;

c) recomandările administratorului special privind măsurile pe care le consideră adecvate în funcție de evaluările făcute, care pot include un plan de acțiune supus aprobării Băncii Naționale a României, constând în implementarea oricărora dintre măsurile de restructurare prevăzute la art. 240¹² alin. (1) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării măsurilor de redresare prevăzute la art. 240¹¹ alin. (2).

(2) La raportul prevăzut la alin. (1) se anexează documente referitoare la inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația plății pasivelor, precum și situația financiară întocmită potrivit art. 240¹¹ alin. (4).

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator. Valoarea estimativă care ar putea fi realizată în cazul lichidării se determină de un evaluator autorizat, potrivit legii, pe cheltuiala instituției de credit, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare la data evaluării.

(4) Administratorul special poate să solicite Băncii Naționale a României aprobarea pentru implementarea unora dintre măsurile prevăzute la art. 240¹² alin. (1) lit. c), d) și e), în special pentru transferul depozitelor garantate, înainte de prezentarea raportului prevăzut la alin. (1), în situații de urgență și având în vedere posibilitățile concrete de realizare a măsurilor respective.

(5) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi cu maxim o lună termenul prevăzut la alin.(1) pentru prezentarea raportului, la propunerea administratorului special.

(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Națională a României hotărăște cu privire la oportunitatea și perioada menținerii administrării speciale și cu privire la recomandările formulate de administratorul special și, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acțiune propus.

(2) Dacă Banca Națională a României consideră că nu sunt condiții favorabile pentru redresarea instituției de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Națională a României poate, în funcție de circumstanțele concrete, să hotărască următoarele:

a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acțiune aprobat sau, în absența acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b) și stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activității instituției de credit;

b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3) Banca Națională a României poate solicita modificarea unui plan de acțiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale.

(4) La analiza costurilor și beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b), și la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Națională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menținere a stabilității financiare și protecția intereselor deponenților, luând în considerare alegerea variantei celei mai puțin costisitoare în acest sens.

(5) Dacă prin adoptarea măsurilor de restructurare creditorii instituției de credit se află într-o situație mai puțin favorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă aceste măsuri nu ar fi fost implementate și instituția de credit ar fi intrat direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care s-ar fi obținut de către aceștia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 240¹⁵ alin. (3), sunt aplicabile prevederile art. 240²¹.

(1) Pe întreaga perioadă a administrării speciale, administratorul special trebuie să raporteze Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, în legătură cu situația financiară a instituției de credit și stadiul măsurilor implementate.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului administratorului special de a raporta Băncii Națională a României orice impedimente în implementarea măsurilor aprobate și de a propune modificarea acestor măsuri. În cazurile în care aceste impedimente se datorează opoziției adunării generale a acționarilor de a adopta hotărârile necesare sau unor circumstanțe obiective care nu permit implementarea în termen util a măsurilor aprobate, în absența altor soluții viabile, administratorul special propune Băncii Naționale a României retragerea autorizației instituției de credit.

(1) Pe baza raportărilor făcute de administratorul special, Banca Națională a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 240¹⁶ alin. (2) lit. b).

(2) În cazul implementării unor măsuri de restructurare constând în operațiuni care implică transferul depozitelor plasate la instituția de credit aflată în administrare specială, Banca Națională a României retrage autorizația acesteia începând cu data la care contractul care stă la baza operațiunii de transfer de depozite sau de vânzare de active cu asumare de pasive produce efecte și, după caz, sesizează instanța competentă pentru declanșarea procedurii falimentului. Retragerea autorizației nu împiedică finalizarea măsurilor de restructurare aprobate de Banca Națională a României.

(1) Banca Națională a României, dacă constată pe baza rapoartelor administratorului special că instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudențiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile, hotărăște încetarea administrării speciale cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare. În acest sens, administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau de conducere a instituției de credit.

(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240¹ alin. (2) și, dacă este cazul, potrivit prevederilor art. 240¹⁰.

(3) Până la numirea și aprobarea de către Banca Națională a României a persoanelor prevăzute la alin. (1), administratorul special asigură administrarea și conducerea instituției de credit.

(1) Orice persoană prejudiciată prin măsurile dispuse și implementate în cursul administrării speciale, cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se poate adresa instanței competente pentru acoperirea prejudiciului cauzat, în termen de 15 zile de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască producerea acestuia.

(2) Dacă instanța consideră întemeiate pretențiile reclamantului, poate acorda despăgubiri al căror cuantum se stabilește ca diferență între valoarea estimativă care ar fi putut fi primită de acesta prin distribuire în caz de faliment și sumele efectiv încasate în urma distribuirii produsului lichidării tuturor bunurilor și activelor instituției de credit, care se realizează conform ordinii de stingere a creanțelor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 . Valoarea estimativă se calculează pentru data instituirii administrării speciale.

(3) Despăgubirile se suportă dintr-un fond special constituit în acest sens și administrat de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(1) Măsurile implementate în cursul administrării speciale nu pot fi suspendate sau desființate pe cale judecătorească, inclusiv în procedura falimentului instituțiilor de credit. Dacă prin hotărârea pronunțată, instanța judecătorească constată ilegalitatea măsurilor implementate, partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea este îndreptățită să introducă acțiune în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, cu excepția cazurilor care presupun atragerea răspunderii penale.

(2) În cadrul unui litigiu în legătură cu aceste măsuri, instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestora, Banca Națională a României fiind singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și a analizelor calitative care au fundamentat măsurile respective.

(1) Banca Națională a României poate hotărî, în condițiile dispozițiilor prezentei secțiuni, adoptarea uneia dintre următoarele măsuri de stabilizare, dacă o instituție de credit se află în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 240 și/sau s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective și, în oricare dintre aceste situații, există o amenințare la adresa stabilității financiare, inclusiv din perspectiva protecției deponenților și/sau menținerii încrederii populației în sistemul bancar:

a) transferul total sau parțial de active și pasive ale unei instituții de credit către una ori mai multe instituții eligibile;

b) implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de administrator delegat și, după caz, de acționar, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective;

c) transferul de active și pasive de la o instituție de credit către o bancă-punte care se constituie în acest scop.

a) asigurarea continuității activităților a căror întrerupere ar putea afecta semnificativ funcționarea economiei ori a pieței financiare;

b) menținerea stabilității financiare și a disciplinei de piață;

c) protejarea deponenților garantați.

(2) Anterior adoptării unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1), Banca Națională a României decide care dintre măsurile de stabilizare prevăzute la același alineat este oportun să fie aplicată.

(3) În cazul în care s-a luat o hotărâre potrivit prevederilor alin. (1), mandatul persoanelor care asigură administrarea și/sau conducerea instituției de credit supuse măsurii de stabilizare încetează de la data la care hotărârea Băncii Naționale a României este comunicată instituției de credit, atribuțiile de administrare și de conducere a acesteia fiind preluate de administratorul delegat desemnat prin hotărârea Băncii Naționale a României de adoptare a unei măsuri de stabilizare. Prevederile art. 240⁵ alin. (5), art. 240⁶ și ale art. 240⁹ alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) Administratorul delegat este abilitat să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării în bune condiții a hotărârii Băncii Naționale a României adoptate potrivit prevederilor alin. (1).

(5) Funcționarea adunării generale a acționarilor instituției de credit cu privire la care s-a luat măsura de stabilizare este suspendată pe perioada aplicării măsurilor de stabilizare prevăzute la alin. (1) lit. a) și c).

(6) Banca Națională a României notifică, de îndată, Ministerului Finanțelor Publice adoptarea unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1).

(7) În cazul implementării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor alin. (1), prevederile art. 240²¹ și 240²² se aplică în mod corespunzător.

(8) Operațiunile efectuate ca urmare a adoptării măsurilor de stabilizare se vor realiza cu respectarea normelor de concurență relevante în domeniu.

(1) Banca Națională a României poate hotărî implementarea măsurii de stabilizare prevăzute la art. 240²³ alin. (1) lit. a) cu respectarea prevederilor art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și a următoarelor cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) transferul de active și pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unui transfer de active și pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;

e) sumele care pot rezulta din operațiunea de transfer de active și pasive, cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt incluse în averea instituției de credit de la care se efectuează transferul și sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanțelor, în procedura de lichidare/faliment.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât și transferul unei părți dintre acestea, în cazul transferului parțial operațiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanțarea transferului, să rămână obligat și pentru plata compensației aferente depozitelor aceluiași deponent la instituția de credit de la care s-a realizat transferul parțial.

(3) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul;

b) dacă este cazul, nivelul finanțării inițiale care trebuie asigurată de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

c) persoana desemnată ca administrator delegat;

d) instituția beneficiară a operațiunii de transfer de active și pasive.

(1) În cazul instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, prevederile art. 240¹⁸ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Până la desemnarea lichidatorului, administrarea și conducerea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul delegat.

(1) În cazul adoptării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de acționar se realizează prin majorarea capitalului social al instituției de credit și subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) persoana/persoanele aprobate să exercite atribuțiile administratorului delegat în numele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

b) nivelul participației Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar la capitalul social al instituției de credit, după caz.

(1) Administratorul delegat convoacă adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la:

a) reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor;

b) majorarea capitalului social și ridicarea drepturilor de preferință ale acționarilor existenți pentru subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise. Prevederile art. 240⁸ alin. (4), art. 240¹² alin. (4)-(6) și art. 240¹³ lit. b) și d) se aplică în mod corespunzător.

(2) Vânzarea acțiunilor dobândite de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar potrivit prevederilor alin. (1) se realizează în cel mult 2 ani de la data dobândirii, deținerea respectivelor acțiuni putând fi prelungită, pentru motive temeinice, prin hotărâre a Băncii Naționale a României.

(3) În cazul în care este vândută o deținere calificată al cărei nivel permite exercitarea controlului asupra instituției de credit, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar are dreptul de a-și exercita opțiunea de vânzare a acțiunilor sale către același achizitor potențial, în aceiași termeni, preț și condiții în care se realizează vânzarea deținerii calificate respective. Intenția de vânzare se notifică potrivit prevederilor art. 27 și Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care trebuie să își manifeste opțiunea de vânzare în termen de 48 de ore de la notificare, caz în care deținerea calificată poate fi vândută numai împreună cu acțiunile Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în termenii, cu prețul și în condițiile convenite.

(4) Mandatul de administrator delegat al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, acordat prin hotărârea Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), încetează prin revocarea acestuia de către Banca Națională a României sau la data vânzării acțiunilor potrivit prevederilor alin. (2).

(1) Banca-punte reprezintă o instituție de credit care se constituie și funcționează ca bancă, potrivit prevederilor art. 3 lit. a), în scopul preluării de active și pasive ale unei instituții de credit, în vederea asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor și pasivelor preluate, urmând să fie vândută ulterior către o terță parte eligibilă. Banca-punte se constituie și funcționează pe o durată de până la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade, prin hotărâre a Băncii Naționale a României, în situațiile în care persistă riscul unei amenințări la adresa stabilității financiare și/sau negocierile cu potențialul achizitor al băncii-punte nu au fost finalizate.

(2) Banca-punte trebuie să asigure menținerea unui grad de risc scăzut în desfășurarea activității, iar eventuala extindere a activității se efectuează în mod prudent.

(3) Banca-punte este autorizată și își desfășoară activitatea cu respectarea prevederilor legislației aplicabile instituțiilor de credit și este supuse supravegherii prudențiale a Băncii Naționale a României.

(4) Banca Națională a României poate hotărî constituirea băncii-punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1 milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36, Banca Națională a României notifică, în acest caz, autorizarea băncii-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.

(5) Capitalul social va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la data înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, banca-punte se constituie ca societate pe acțiuni cu acționar unic Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Îndeplinirea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) este prezumată.

(2) Administrarea băncii-punte se organizează în sistem dualist, exercitarea responsabilităților consiliului de supraveghere fiind asigurată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, reprezentat de cel puțin 3 persoane fizice, care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 108 alin. (1).

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (2), Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar exercită drepturile și își asumă obligațiile decurgând din calitatea sa de acționar și din atribuțiile consiliului de supraveghere, așa cum rezultă acestea potrivit legii și reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(4) Denumirea băncii-punte se constituie din denumirea instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, urmată de inițialele "BP - S.A."

(5) Sediul social al băncii-punte se stabilește la aceeași adresă cu cel al instituției de credit de la care se efectuează transferul.

(6) Dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 111 alin. (2) lit. b¹), art. 153⁹ alin. (1) lit. b) și art. 153¹³ alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul băncii-punte.

(1) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. c) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, determinate potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul, și autorizarea constituirii și funcționării băncii-punte;

b) nivelul capitalului social inițial subscris al băncii-punte și nivelul provizoriu al finanțării pentru transferul de active și pasive;

c) persoanele aprobate să exercite responsabilitățile de conducere a băncii-punte, cu respectarea cerințelor prevăzute la cap. I din titlul II al părții I;

d) aprobarea reprezentanților Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în consiliul de supraveghere al băncii-punte;

e) obiectul de activitate al băncii-punte;

f) auditorul financiar aprobat pentru banca-punte;

g) persoana desemnată ca administrator delegat la instituția de credit de la care se efectuează transferul de active și pasive.

(2) Ca urmare a hotărârii prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României emite autorizația de funcționare a băncii-punte.

(3) Înmatricularea băncii-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, pe baza autorizației emise de Banca Națională a României și a actului constitutiv, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul băncii-punte.

(4) În termen de maximum 30 de zile sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți comerciale.

(5) Nerespectarea prevederilor alin.(4) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Transferul de active și pasive către banca-punte se face la valoarea la care acestea sunt evidențiate în contabilitatea instituției de credit de la care se efectuează transferul, la momentul transferului.

(2) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), este mai mare decât valoarea justă a pasivelor transferate, banca-punte datorează respectiva diferență instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra băncii-punte.

(3) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a pasivelor transferate este mai mare decât valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul datorează băncii-punte respectiva diferență, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

(1) Transferul de active și pasive, precum și începerea desfășurării activității de către banca-punte au loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive către banca-punte se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pot face obiectul transferului către banca-punte pasivele instituției de credit, cu excepția capitalurilor proprii și a împrumuturilor subordonate, precum și activele acesteia, cu excepția activelor de natura imobilizărilor corporale care nu sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare pentru desfășurarea activității băncii-punte. Drepturile și obligațiile aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere pot face obiectul transferului dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

(4) După realizarea transferului, banca-punte numește un evaluator autorizat, potrivit legii, cu experiență în evaluarea activelor financiare, agreat de Banca Națională a României conform reglementărilor emise în acest scop de aceasta, care să evalueze activele preluate de banca-punte și să determine valoarea justă, la data transferului, a activelor și pasivelor transferate, inclusiv, după caz, a fondului comercial aferent, așa cum această valoare este definită în reglementările contabile aplicabile.

(5) Activele sau portofoliul de active care nu corespund calitativ pentru asigurarea desfășurării activității în condițiile prevăzute la art. 240²⁹ alin. (2) pot fi restituite instituției de credit de la care au fost transferate, în termen de 4 luni de la data transferului, împreună cu sumele aferente acestor active, încasate până la data restituirii.

(6) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (8) și (9) se aplică în mod corespunzător.

(7) Transferul de active și pasive către banca-punte sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate.

(1) La momentul transferului, banca-punte se subrogă prin efectul legii în drepturile și obligațiile decurgând din acordurile încheiate de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul în legătură cu:

a) participarea la sistemele de plăți, sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare și schemele de plăți și aranjamente de plăți;

b) accesul pe piața primară a titlurilor de stat în calitate de dealer primar, după caz;

c) accesul în calitate de participant eligibil la operațiunile de piață monetară efectuate de Banca Națională a României și la facilitățile permanente acordate de aceasta;

d) accesul în calitate de intermediar pe piața valutară interbancară;

e) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință ROBID/ROBOR;

f) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință pentru titluri de stat.

(2) Banca-punte notifică părților interesate subrogarea sa în drepturi și obligații potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Potrivit prevederilor alin. (1), banca-punte preia sumele existente în conturile de corespondent și în conturile deschise în cadrul sistemelor de plăți pentru instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, precum și deținerile de instrumente financiare ale acesteia, atât în nume propriu, cât și în numele clienților, evidențiate în sistemele de depozitare și decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.

(1) Banca-punte se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din relațiile contractuale aferente activelor și pasivelor transferate și notifică de îndată aceasta deponenților, altor creditori și debitorilor preluați în urma transferului.

(2) Pentru efectuarea transferului de active și pasive către banca-punte nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit de la care se face transferul.

(3) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 44 alin. (2), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul este obligată să presteze în beneficiul băncii-punte, pe bază de contract și contra unui comision agreat, serviciile aferente activităților și operațiunilor pe care le derula anterior transferului și care sunt necesare derulării de către banca-punte a activităților desfășurate.

(2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1):

a) niciun furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii de telefonie, precum și alte servicii necesare funcționării băncii-punte - nu are dreptul să schimbe, în defavoarea instituției de credit, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, dacă instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

b) nicio parte contractantă dintr-un contract de închiriere, inclusiv leasing, încheiat de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, prin care bunuri mobile și imobile sunt date în folosința acesteia, nu poate cere încetarea contractului, dacă bunul este necesar desfășurării activității băncii-punte, iar instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

c) administratorul delegat și, după caz, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor membrilor directoratului băncii-punte cu personalul existent al instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

(1) La data transferului, valabilitatea autorizației instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, precum și mandatul administratorului delegat desemnat în condițiile prevăzute la art. 240²³ alin. (3) încetează de drept.

(2) Prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , cu modificările și completările ulterioare, instituția de credit de la care s-a efectuat transferul intră în lichidare, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a a cap. VIII din titlul III al părții I, exceptând prevederile art. 255 și 257.

(3) Lichidatorul notifică, de îndată, creditorilor și debitorilor instituției de credit în lichidare această situație.

(4) De la data deschiderii procedurii de lichidare prevăzute la alin. (2) se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare ori a bunurilor sale.

(5) Până la vânzarea băncii-punte, lichidatorul va lua toate măsurile necesare în vederea îndeplinirii de către instituția de credit în lichidare a obligațiilor prevăzute la art. 240³⁷.

(6) În scopul îndeplinirii obiectivelor măsurii de stabilizare hotărâte potrivit prevederilor art. 240³², Banca Națională a României va urmări ducerea la îndeplinire de către lichidator a obligației prevăzute la alin. (5).

(7) Până la vânzarea băncii-punte, îndeplinirea de către lichidator a atribuțiilor în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile prevăzute la alin. (2) se realizează în măsura în care nu impietează asupra îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (5).

(1) Vânzarea băncii-punte se hotărăște de Banca Națională a României.

(2) Vânzarea băncii-punte se face prin una din următoarele metode:

a) vânzarea de acțiuni, prevederile art. 25-31 și art. 240¹⁴ alin. (3) lit. b) fiind aplicabile în mod corespunzător;

b) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive.

(3) La realizarea operațiunii de vânzare de active cu asumare de pasive, prevăzută la alin. (2) lit. b), trebuie să fie respectate prevederile art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și următoarele cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

(1) Sumele obținute din vânzarea băncii-punte se distribuie în următoarea ordine:

a) acoperirea cheltuielilor aferente vânzării;

b) plata obligațiilor decurgând din raporturi de muncă datorate și neachitate până la data vânzării;

c) recuperarea creanțelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din finanțarea acordată potrivit prevederilor art. 240³¹;

d) stingerea creanțelor bugetare;

e) acoperirea altor cheltuieli ale băncii-punte înregistrate până la data vânzării.

(2) Eventualele sume rămase după aplicarea prevederilor alin. (1) revin Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 1 an de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă sau când Banca Națională a României hotărăște încetarea administrării speciale, potrivit art. 252 alin. (4).

(2) În situații excepționale Banca Națională a României poate prelungi, în condițiile prevăzute pentru instituirea administrării speciale, perioada prevăzută la alin.(1), cu maxim 6 luni.

(1) Administrarea specială se exercită de către un administrator special, desemnat de Banca Națională a României prin hotărârea de instituire a acestei măsuri. Administrator special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, care dispune de experiență adecvată, precum și Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

(2) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate înlocui administratorul special.

(3) Toate cheltuielile legate de administrarea specială se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri.

(4) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de administrare specială sunt considerate în sensul alin. (3) cheltuieli legate de administrarea specială.

(1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

(1) Atribuția principala a administratorului special consta în stabilirea condițiilor optime pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea patrimoniului, încasarea creanțelor și stabilirea posibilității de redresare a situației financiare a instituției de credit; în acest sens, administratorul special poate lua toate măsurile pe care le considera necesare, în limita competentelor sale prevăzute de lege.

(2) Măsurile care pot fi luate au în vedere:

a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadente acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) închiderea sucursalelor neprofitabile sau a căror activitate nu se justifica;

d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activității, în scopul reducerii cheltuielilor;

e) orice alte măsuri care ar putea fi luate, potrivit legii, de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat în cursul unei administrări obișnuite.

(3) Administratorul special trebuie să ia cel puțin măsurile necesare pentru:

a) reducerea pierderilor;

b) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natura ale persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

d) păstrarea în siguranța a activelor și a documentelor instituției de credit;

e) sesizarea organelor competente, în cazul în care exista indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.

(1) În vederea adoptarii unor hotărâri privind situația institutiei de credit în domenii care sunt de competența adunarii generale a acționarilor/membrilor, inclusiv în ceea ce priveste preluarea institutiei de credit în cauza, prin fuziune/divizare, administratorul special poate convoca adunarea generală a acționarilor/membrilor institutiei de credit. Ordinea de zi a adunarii este stabilita de către administratorul special cu aprobarea Băncii Naționale a României și nu poate fi schimbata de către persoanele convocate.

(2) După instituirea administrarii speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocarii adunarii generale la cererea acționarilor/membrilor nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Actionarii/membrii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot inainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a institutiei de credit, acesta urmand sa decida asupra propunerilor formulate.

(1) În cazul în care adunarea generală a acționarilor hotărăște majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate să ridice acționarilor dreptul de subscriere de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

(2) Prin hotărârea de majorare a capitalului social trebuie să se asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile.

(3) În cazul reducerii capitalului social, aceasta poate fi făcută numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(1) În termen de 2 luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris cu privire la măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora, la poziția financiară a instituției de credit și posibilitatea redresării situației acesteia din punct de vedere al siguranței financiare, prezentând în acest sens, recomandările sale, inclusiv în ceea ce privește o potențială preluare a instituției de credit, prin fuziune/divizare, de către o altă sau alte instituții de credit. La raport se anexează documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația lichidării pasivelor.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator.

(3) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1), la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 1 lună.

(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naționala a României hotărăște cu privire la oportunitatea menținerii măsurii de administrare specială și se pronunța asupra recomandărilor făcute de administratorul special.

(2) Dacă pe baza raportului administratorului special se constată că nu sunt condiții pentru îmbunătățirea situației financiare a instituției de credit, astfel încât aceasta să respecte cerințele prudentiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia sau, după caz, nu au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate, în funcție de situația concretă, sa decidă următoarele:

a) stabilirea unui termen în care administratorul special sa întreprindă demersuri pentru identificarea eventualelor instituții de credit interesate în preluarea, prin fuziune/divizare, a instituției de credit aflată în administrare specială;

b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în Secțiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3) În cazul continuării administrării speciale, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situația financiară a instituției de credit.

(4) Pe baza rapoartelor administratorului special, Banca Naționala a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (2) lit. b).

(1) Dacă Banca Naționala a României constata, pe baza rapoartelor administratorului special, ca instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudentiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile sau, după caz, au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate hotărî încetarea administrării speciale și reluarea activității instituției de credit, sub controlul organelor sale statutare.

(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240 alin. (2).

(3) Administratorul special trebuie să ia măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit.

(4) Până la numirea și aprobarea persoanelor prevăzute la alin. (3), administratorul special asigura administrarea și conducerea instituției de credit.