(1) În cazul în care administrarea specială se instituie cu privire la o instituție de credit, persoană juridică română, care are deschise sucursale în alte state membre, Banca Națională a României notifică fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autoritățile competente din toate statele membre gazdă cu privire la hotărârea de instituire a administrării speciale și la efectele pe care le poate avea aceasta, dacă este posibil înainte de adoptarea hotărârii sau imediat după.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), procedura administrării speciale este guvernată de legea română, cu excepțiile prevăzute la art. 266-274, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Administrarea specială se instituie cu privire la toate sucursalele instituției de credit, persoană juridică română, deschise în alte state membre de la data hotărârii Băncii Naționale a României sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. Măsurile adoptate în cursul administrării speciale produc efecte conform legii române, fără altă formalitate, în toate statele membre în care instituția de credit are deschise sucursale, inclusiv în acele state membre în care legislația aplicabilă nu prevede astfel de măsuri ori condiționează implementarea lor de îndeplinirea anumitor cerințe.