(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește:
a) aplicarea prevederilor art. 148 și 166 , pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deținute de grup, raportat la situația financiară și profilul de risc ale acestuia, precum și la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (3) lit. a), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar și la nivel consolidat;
b) măsurile privind soluționarea oricăror probleme și constatări semnificative referitoare la supravegherea lichidității, inclusiv cu privire la adecvarea organizării și tratamentului riscurilor, potrivit prevederilor art. 166⁶ și dispozițiilor referitoare la riscul de lichiditate prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, precum și cu privire la necesitatea stabilirii unor cerințe specifice de lichiditate, în conformitate cu prevederile art. 226 alin. (6)-(7) .
c) orice orientări privind fondurile proprii suplimentare, prevăzute la art. 226⁵ alin. (4) și (5) .
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene.