Supravegherea pe baza consolidată

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Națională a României în următoarele situații:

(1¹) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a¹) , lit. c) subpct. (ii) și lit. e) , supravegherea pe bază consolidată se realizează de către Banca Națională a României atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe instituții de credit, filiale în cadrul unui grup, și suma totalurilor activului bilanțier al acestora este mai mare decât cel al altor filiale, instituții de credit, supravegheate la nivel individual de către altă autoritate competentă din România sau din alt stat membru.

(1²) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară este firmă de investiții-mamă la nivelul României sau firmă de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene și nu are ca filială o instituție de credit.

(1³) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care respectiva societate de servicii de investiții financiare are ca societatemamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru sau o societate financiară holding mixtămamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene și care este societate-mamă, după caz, pentru cel puțin încă o firmă de investiții autorizată într-un alt stat membru, societatea de servicii de investiții financiare respectivă are cel mai mare total al bilanțului, iar grupul nu include instituții de credit.

(1⁴) Prin excepție de la prevederile alin. (1³) , supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total agregat al bilanțului.

(2) În anumite cazuri, Banca Națională a României poate să nu aplice, de comun acord cu autoritățile competente din România sau din alte state membre, criteriile prevăzute la alin. (1) lit. a) , a¹) , c) și e) și să desemneze o altă autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată dacă aplicarea acestor criterii ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituțiile de credit respective și importanța activității desfășurate de acestea în România sau în alte state membre sau nevoia de a asigura continuitatea exercitării supravegherii pe bază consolidată de către aceeași autoritate competentă. În aceste cazuri, instituția de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene ori instituția de credit cu cel mai mare total al activului bilanțier, după caz, are dreptul de a-și exprima opinia înainte de luarea unei astfel de decizii de către autoritățile competente. În termen de 15 zile calendaristice după încheierea oricărui acord potrivit prevederilor prezentului alineat, Banca Națională a României notifică Comisia și Autoritatea Bancară Europeană.

(1) Supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară atunci când aceasta supraveghează la nivel individual una sau mai multe societăți de servicii de investiții financiare din cadrul grupului cu cel mai mare total al activului bilanțier.

(2) Supravegherea pe bază consolidată a unei societăți de servicii de investiții financiare este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară în situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată la nivel individual de Autoritatea de Supraveghere Financiară are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(3) În situația în care societatea de servicii de investiții financiare supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară face parte dintr-un grup supus supravegherii consolidate potrivit art. 18 alin. (3) sau (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și are cel mai mare total al activului bilanțier, supravegherea pe bază consolidată este exercitată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în cazul în care grupul nu include instituții de credit.

(1) În cazul în care o instituție de credit filială, persoană juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României poate solicita întreprinderii-mamă informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit.

(2) În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit, persoană juridică română, nu este inclusă o instituție de credit sau o firmă de investiții filială dintr-un alt stat membru, instituția de credit-mamă la nivelul României, societatea financiară holding-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit sau a firmei de investiții filială, la solicitarea autorităților competente din acel stat membru.

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate solicita filialelor unei instituții de credit, ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, informații de natura celor prevăzute la art. 194 . În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea și verificarea informațiilor prevăzute la art. 194 și 195 .

(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 194 , la solicitarea autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidată, inclusiv în situația în care aceasta este o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

(1) Pe lângă obligațiile care îi revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îndeplinește următoarele atribuții:

(1¹) În cazul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu își îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) sau dacă autoritățile competente nu colaborează cu aceasta în măsura necesară îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României și oricare dintre celelalte autorități competente implicate pot supune cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2) Planificarea și coordonarea activităților de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepționale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b) , pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgență și comunicările adresate publicului.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește:

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene.

(1) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) trebuie să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autoritățile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 , 166 și art. 226²-226⁵ și trebuie luată:

(2) Decizia comună prevăzută la art. 182¹ alin. (1) lit. a) și b) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și este transmisă instituției de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(3) În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorități competente implicate, va consulta Autoritatea Bancară Europeană. Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate consulta Autoritatea Bancară Europeană din propria inițiativă.

(1) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună a autorităților competente în termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) , decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante.

(2) Dacă, până la împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) , oricare dintre autoritățile competente implicate a supus cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene, potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, amână luarea unei decizii în așteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor art. 19 alin. (3) din respectivul regulament. Banca Națională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene, aceasta din urmă fiind luată în termen de o lună de la data la care a fost primit cazul spre soluționare. Termenele prevăzute la art. 182² alin. (1) se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Cazul nu poate fi supus spre soluționare Autorității Bancare Europene după împlinirea termenelor prevăzute la art. 182² alin. (1) sau după luarea unei decizii comune de către autoritățile competente implicate.

(1) Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148 , 166 , 166⁶ , art. 226 alin. (3) lit. a) , art. 226⁵ și ale art. 226 alin. (6) și (7) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere și a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant.

(2) Prevederile art. 182³ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care consultă Autoritatea Bancară Europeană potrivit prevederilor art. 182² alin. (3) , Banca Națională a României ține seama de opinia acestuia și explică orice abatere semnificativă de la aceasta.

(2) Banca Națională a României ține seama de opiniile Autoritatea Bancară Europeană și explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant.

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ sunt definitive.

(2) În cazul în care Banca Națională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182¹ , precum și deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorități responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit sau a firmelor de investiții, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.

(1) Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ și deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 182³ și 182⁴ trebuie să fie actualizate anual sau în mod excepțional, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris și motivat Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (3) lit. a) și alin. (6) și (7) și ale art. 226⁵ .

(2) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris și motivat supraveghetorului consolidant, în mod excepțional, actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182¹ , precum și a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182³ și 182⁴ la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant și, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene.

(3) În cazul solicitărilor de actualizare formulate în mod excepțional, potrivit prevederilor alin. (1) și (2) , acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Națională a României și autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții de credit sau firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Națională a României și supraveghetorul consolidant, după caz.

(1) În cazul apariției unei situații de urgență, inclusiv a unei situații ca cea descrisă la art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, ori în cazul unor evoluții nefavorabile ale piețelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entitățile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înființate sucursale semnificative, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, Autoritatea Bancară Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic și autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și art. 222¹ alin. (1) și le comunică toate informațiile esențiale îndeplinirii atribuțiilor acestora.

(1¹) Dacă Banca Națională a României, în exercitarea atribuțiilor acesteia de bancă centrală, constată existența unei situații descrise la alin. (1) , alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituțiilor de credit și Autoritatea Bancară Europeană.

(1²) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (1¹) , dacă este posibil, se utilizează canalele de comunicare existente.

(2) În situația în care informații care au fost furnizate deja altei autorități competente sunt necesare Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a evita duplicarea raportărilor către diversele autorități implicate în procesul de supraveghere.

(1) Pentru a pune bazele și a facilita o supraveghere eficientă, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare cu autoritățile competente din alte state membre.

(2) Aceste acorduri pot prevedea că Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate reține în sarcina sa atribuții suplimentare și pot include proceduri privind procesul decizional și cooperarea cu celelalte autorități competente.

(3) Atunci când întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă situată într-un alt stat membru și care a obținut aprobarea potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență, precum și prevederilor care transpun art. 21a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant al grupului respectiv, încheie acordurile de coordonare și cooperare prevăzute la alin. (1) inclusiv cu autoritatea competentă a statului membru în care este situată întreprinderea-mamă respectivă.

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituții de credit, persoană juridică română, filială a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, potrivit prevederilor art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, să delege responsabilitatea de supraveghere autorității competente care a autorizat și supraveghează întreprinderea-mamă, astfel încât responsabilitățile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanțe de urgență să revină acesteia din urmă.

(2) Banca Națională a României notifică Autorității Bancare Europene existența și conținutul acestor acorduri.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabilește colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 181 și art. 183 alin. (1)-(1²) și, cu respectarea cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional și a legislației Uniunii Europene, pentru a asigura coordonarea și cooperarea corespunzătoare cu autoritățile competente din state terțe, dacă este cazul.

(2) Autoritățile competente din state terțe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autoritățile competente implicate.

(2¹) Pentru a contribui la promovarea și monitorizarea funcționării efective, eficiente și coerente a colegiilor de supraveghetori, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană poate participa în colegiile de supraveghetori și va fi considerată, în acest scop, autoritate competentă.

(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naționale a României, Autorității Bancare Europene și celorlalte autorități competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuții:

(3¹) În situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant, pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 181 alin. (1) , art. 183 alin. (1)-(1²) și art. 184 , aceasta instituie colegii de supraveghetori și atunci când toate filialele transfrontaliere ale unei instituții-mamă din Uniunea Europeană, ale unei societăți financiare holding-mamă din Uniunea Europeană sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană își au sediul central în state terțe, cu condiția ca autoritățile de supraveghere din statele terțe respective să facă obiectul unor cerințe de confidențialitate echivalente cu cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional din legislația Uniunii Europene.

(4) În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Națională a României colaborează în mod strâns cu celelalte autorități competente participante și cu Autoritatea Bancară Europeană. Cerințele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Națională a României să schimbe informații cu celelalte autorități competente în cadrul colegiilor de supraveghetori.

(5) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor și responsabilităților Băncii Naționale a României în domeniul supravegherii prudențiale, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 și 185 , stabilite în urma consultării autorităților competente implicate de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant.

(2) Stabilirea modului de funcționare operațională a colegiilor de supraveghetori are în vedere și ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori și decide autoritățile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului.

(2) Decizia Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorități și, în special, impactul potențial asupra stabilității financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (2¹) , precum și obligațiile prevăzute la art. 173² .

(3) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet și în prealabil pe toți membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat și activitățile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Națională a României îi informează complet și la timp pe toți membrii colegiului în legătură cu măsurile și acțiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni.

(1) Banca Națională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit sau ale unei firme de investiții-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăți financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituții de credit sau ale unor firme de investiții din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 210¹ , precum și în calitatea acesteia de bancă centrală, membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, poate participa în colegii de supraveghetori.

(2) Prevederile art. 185¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă a unui grup este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată în România și aprobată potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori aferent grupului din care face parte întreprinderea-mamă respectivă.

(4) În cazul în care Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, situată într-un alt stat membru și aprobată potrivit art. 197³ -197¹³ din prezenta ordonanță de urgență și prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația statului membru respectiv, autoritatea competentă din statul membru în care este situată întreprinderea-mamă poate participa în cadrul colegiului de supraveghetori instituit de Banca Națională a României.

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorități competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere pe bază individuală și/sau consolidată ale respectivelor autorități în sensul prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, sunt furnizate la cerere toate informațiile relevante potrivit acordurilor de cooperare dintre autoritățile competente, precum și din oficiu toate informațiile esențiale.

(1¹) Pentru scopurile aplicării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Națională a României cooperează în mod strâns cu Autoritatea Bancară Europeană, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României furnizează Autorității Bancare Europene, la cerere, potrivit prevederilor art. 35 din regulamentul menționat, toate informațiile necesare acesteia pentru îndeplinirea atribuțiilor acestei autorități stabilite de Directiva 2013/35/UE, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esențiale dacă pot influenta în mod semnificativ evaluarea stabilității financiare a unei instituții de credit sau a unei instituții financiare dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care Banca Națională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituții de credit controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităților competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor întreprinderi-mamă, toate informațiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere a informațiilor relevante este luată în considerare importanța acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre.

(4) Informațiile esențiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente:

(5) Banca Națională a României poate notifica Autorității Bancare Europene situațiile în care:

(1) Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități responsabile cu supravegherea pe: baza individuală și/sau consolidată a instituțiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) , supraveghetorul consolidant trebuie să fie consultat în toate cazurile.

(3) Banca Națională a României poate decide să nu consulte celelalte autorități în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor, în acest caz, Banca Națională a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorități competente.

(1) Banca Națională a României cooperează în mod strâns, în limitele competențelor sale, cu toate autoritățile competente, unitatea de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare, stabilite la nivel național potrivit Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu alte autorități competente din alte state membre, unitățile de informații financiare și autoritățile responsabile cu supravegherea entităților raportoare prevăzute la art. 2 paragraful (1) pct. 1 și 2 din Directiva 2015/849/UE privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului. În acest sens, Banca Națională a României și respectivele autorități fac schimb de informații relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și reglementărilor emise în aplicarea acestora, Legii nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2013/36/UE și ale Directivei 2015/849/UE.

(2) Cooperarea și schimbul de informații prevăzute la alin. (1) nu trebuie să afecteze o anchetă, o investigație sau o procedură aflată în curs de desfășurare în conformitate cu legislația românească penală sau administrativă sau cu legislația penală sau administrativă din statele membre unde sunt situate celelalte autorități competente sau unități de informații financiare.

(3) Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din propria inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în cazul unui dezacord între autorități în legătură cu coordonarea activităților de supraveghere desfășurate în conformitate cu prezentul articol.

(1) Pentru a pune bazele și pentru a facilita o supraveghere eficientă la nivel național a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.

(2) Aceste acorduri pot prevedea atribuții suplimentare în sarcina supraveghetorului consolidant și pot include proceduri privind procesul decizional.

(3) Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorități responsabile cu autorizarea unei instituții de credit, respectiv a unei firme de investiții, care sunt filiale ale unei instituții de credit, persoană juridică română, sau ale unei firme de investiții persoană juridică română, pot să își delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilității se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidată.

(1) Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare se consulta reciproc, înaintea luării unei decizii care este importanta pentru exercitarea atribuțiilor lor de supraveghere pe baza individuală și/sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele elemente:

(2) Banca Națională a României sau Comisia Națională a Valorilor Mobiliare poate să nu îndeplinească cerința referitoare la consultarea prealabilă, prevăzută la alin. (1) , în cazuri de urgență sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienta deciziilor în acest caz, se procedează la informarea fără întârziere a celeilalte autorități asupra deciziilor luate.

Pe lângă obligațiile care le revin în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit-mamă la nivelul României și a instituțiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăți financiare holding-mamă la nivelul României sau de societăți financiare holding mixte-mamă la nivelul României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a firmelor de investiții-mamă la nivelul României îndeplinesc următoarele atribuții:

(1) Dacă întreprinderea-mamă a uneia sau a mai multor instituții de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Națională a României solicita societății holding cu activitate mixtă și filialelor acesteia, inclusiv în situația în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituțiilor de credit filiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societății holding cu activitate mixtă.

(2) O societate holding cu activitate mixtă, persoana juridică română, și filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la alin. (1) , atât la solicitarea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit, persoana juridică română, filiala a societății holding cu activitate mixtă, cât și la solicitarea autorității responsabilă cu autorizarea și supravegherea unei instituții de credit dintr-un alt stat membru, filiala a societății holding cu activitate mixtă.

(1) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acțiuni, în conformitate cu legislația aplicabilă societăților și cu respectarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Responsabilitățile de conducere și/sau administrare a activității unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte pot fi exercitate numai de persoane fizice, dispozițiile art. 107 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(3) Persoanele cărora le sunt încredințate responsabilități de administrare și/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputație adecvată și să dispună de cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru exercitarea responsabilităților încredințate, cu luarea în considerare a rolului specific al unei societăți financiare holding sau al unei societăți financiare holding mixte.

(4) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate pentru a fi în măsură să înțeleagă activitățile desfășurate de societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, inclusiv principalele riscuri ale acesteia. Componența respectivelor organe ale societății financiare holding sau societății financiare holding mixte trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experiențe profesionale relevante.

(5) Membrii consiliului de administrație și directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului trebuie să aloce timp suficient pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, dispozițiile art. 108¹ alin. (2) , (2¹) , (2²) , (2³) și (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

(6) Fiecare membru al consiliului de administrație și director sau, după caz, fiecare membru al consiliului de supraveghere și al directoratului unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte trebuie să își exercite responsabilitățile cu onestitate, integritate și pe baza unei gândiri independente, pentru a putea evalua și pune în discuție în mod eficient deciziile luate de către directori sau de către membrii directoratului, după caz, atunci când este necesar, și pentru a controla și monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii.

(7) Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, prevăzute la alin. (1) , au obligația de a evalua și/sau reevalua persoanele prevăzute la alin. (3) , în condițiile stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.

(8) Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilitățile de administrare și/sau de conducere ce le revin. Prevederile art. 110 se aplică în mod corespunzător.

(9) Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (3) trebuie să fie aprobate de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților, potrivit reglementărilor emise în acest sens.

(10) Banca Națională a României urmărește în permanență îndeplinirea cerințelor din prezentul articol și dispune în caz de nerespectare a acestora măsurile sau sancțiunile care se impun prevăzute la art. 204 .

(1) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, după consultarea celorlalte autorități competente responsabile cu supravegherea filialelor societății financiare holding mixte.

(2) În cazul în care unei societăți financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanțe de urgență, cât și prevederile similare din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformată), în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerințelor prudențiale, Banca Națională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate, în acord cu autoritatea de supraveghere a grupului din sectorul de asigurări, să aplice respectivei societăți financiare holding mixte doar prevederile referitoare la sectorul financiar cel mai important, identificat potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

(1) În scopul asigurării conformității cu cerințele prudențiale pe bază consolidată, societățile financiare holding-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, persoane juridice române, societățile financiare holding-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, și societățile financiare holding mixte-mamă din Uniunea Europeană, persoane juridice române, au obligația de a solicita aprobarea Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, în conformitate cu prezenta secțiune și cu reglementările emise de Banca Națională a României.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și societăților financiare holding-mamă sau societăților financiare holding mixte-mamă situate în alte state membre pentru care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant.

(3) În situația în care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 176 , calitatea de supraveghetor consolidant a entităților prevăzute la alin. (1) o are o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, acestea au obligația de a solicita aprobarea respectivei autorități în conformitate cu dispozițiile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE.

(4) Entitățile prevăzute la alin. (1)-(3) au obligația de a transmite Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant sau de autoritate competentă a societăților financiare holding sau societăților financiare holding mixte situate în România, informații și documente stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu.

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate acorda aprobarea entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, exceptează de la obligația de aprobare o entitate prevăzută la art. 197³ alin. (1) și (2) , atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 197³ , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, evaluează îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ și, după caz, la art. 197⁴ , pe baza informațiilor stabilite prin reglementările Băncii Naționale a României în domeniu, astfel cum prevede art. 197³ alin. (4) , în vederea aprobării sau exceptării de la obligația de aprobare a entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) .

(2) În sensul alin. (1) , evaluarea de către Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, se realizează astfel:

(3) În urma evaluării prevăzute la alin. (2) lit. b) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre următoarele decizii:

(4) Entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) exceptate de la aprobare, potrivit alin. (2) lit. a) , nu sunt excluse din perimetrul de consolidare astfel cum este stabilit în prezenta ordonanță de urgență sau în prevederile care transpun Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, precum și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, notifică entităților prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) oricare dintre deciziile adoptate potrivit art. 197⁶ alin. (2) și (3) , împreună cu motivele care au stat la baza deciziei de refuz, dacă este cazul, în termen de 4 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) , sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de 4 luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru adoptarea deciziei.

(2) Termenul în care Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate adopta una dintre deciziile prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) nu trebuie să depășească 6 luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

(1) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, monitorizează în permanență îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁴ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit art. 197⁶ alin. (3) lit. a) , precum și îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 197⁵ de către entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la aprobare potrivit art. 197⁶ alin. (2) lit. a) .

(2) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) , entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) furnizează Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informațiile necesare pentru a monitoriza permanent structura grupului și respectarea condițiilor prevăzute la art. 197⁴ și 197⁵ , după caz. Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația aferentă informațiilor care trebuie transmise potrivit prezentului articol.

(3) În situația entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite informațiile prevăzute la alin. (2) autorității competente din statul membru în care este situată respectiva entitate.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, atunci când este notificată de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru cu evaluarea unei entități prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , în calitate de achizitor potențial, care este aprobată sau exceptată potrivit prezentei secțiuni, transmite acestei autorități, în sensul art. 26¹ , o opinie documentată privind impactul achiziției propuse asupra îndeplinirii condițiilor de aprobare, prevăzute la art. 197⁴ , sau a condițiilor de exceptare, prevăzute la art. 197⁵ , după consultarea, după caz, cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate.

(1) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, determină, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , aprobate potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (3) lit. a) nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de aprobare prevăzute la art. 197⁴ , societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă este supusă unor măsuri și/sau sancțiuni și măsuri sancționatoare adecvate pentru asigurarea sau restabilirea, după caz, a continuității și integrității supravegherii pe bază consolidată și pentru asigurarea respectării, pe bază consolidată, a cerințelor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora.

(2) În cazul unei societăți financiare holding mixte, măsurile și/sau sancțiunile și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (1) iau în considerare, în special, efectele asupra conglomeratului financiar, astfel cum acesta este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit prevederilor care transpun Directiva 2002/87/CE privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și a societăților de servicii de investiții financiare dintr-un conglomerat financiar în legislația altor state membre.

(3) În sensul alin. (1) și (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele:

(4) Atunci când Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, hotărăște, pe baza unei evaluări realizate în cadrul monitorizării prevăzute la art. 197⁸ alin. (1) , că entitățile prevăzute la art. 197³ alin. (1) și (2) , exceptate de la obligația de aprobare, potrivit deciziei prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) , nu mai îndeplinesc cumulativ condițiile de exceptare prevăzute la art. 197⁵ , Banca Națională a României notifică entitățile respective în termen de 20 de zile de la data constatării neîndeplinirii cumulative a condițiilor de exceptare. În această situație, entitățile respective au obligația de a solicita aprobarea potrivit prevederilor art. 197³ , în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării.

(1) În cazul entităților prevăzute la art. 197³ alin. (2) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, colaborează pe deplin cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată respectiva entitate, în scopul adoptării de comun acord a deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) și (3) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor și/sau aplicării sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) .

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, realizează evaluarea prevăzută la art. 197⁶ alin. (1) în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) sau, în cazul în care solicitarea este incompletă, în termen de cel mult două luni de la primirea tuturor informațiilor necesare pentru efectuarea evaluării și transmite de îndată respectiva evaluare autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(3) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, transmite de îndată evaluările prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) și (4) , realizate în cadrul monitorizării, autorității competente din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă.

(4) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, depune toate diligențele necesare, potrivit competențelor deținute, pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, în termen de două luni de la data primirii de către respectiva autoritate a evaluării transmise de către Banca Națională a României potrivit alin. (2) și (3) , după caz.

(5) În cazul evaluării prevăzute la art. 197⁶ alin. (1) , termenul în care se adoptă decizia comună prevăzută la alin. (4) nu trebuie să depășească 6 luni de la data primirii solicitării prevăzute la art. 197³ alin. (1) .

(6) Decizia comună prevăzută la alin. (4) trebuie să fie documentată și justificată în mod corespunzător.

(7) Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, comunică de îndată decizia comună societății financiare holding sau societății financiare holding mixte situate în alt stat membru.

(8) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător și în situațiile în care Banca Națională a României are calitatea de autoritate competentă din statul membru în care sunt situate societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant.

(9) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună, Banca Națională a României, în calitatea prevăzută la alin. (1) sau la alin. (8) , se abține de la adoptarea unei decizii și sesizează Autoritatea Bancară Europeană potrivit procedurii de soluționare a dezacordurilor, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.

(10) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , adoptă o decizie în conformitate cu decizia Autorității Bancare Europene.

(11) Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau alin. (8) , nu poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană după expirarea perioadei de două luni prevăzute la alin. (4) sau după ce s-a adoptat o decizie comună.

(1) În cazul societăților financiare holding mixte, pentru care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă, dar nu are și rolul de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României trebuie să obțină acordul coordonatorului desemnat potrivit respectivelor prevederi sau potrivit legislației care transpune Directiva 2002/87/CE în alte state membre, în scopul luării deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) și alin. (3) , a deciziei comune prevăzute la art. 197¹⁰ alin. (4) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor de supraveghere și/sau sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) , după caz.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și atunci când Banca Națională a României are calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă.

(3) Atunci când acordul coordonatorului este obligatoriu potrivit alin. (1) , Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau (2), supune dezacordurile între autoritățile implicate în atenția autorității europene de supraveghere relevante, și anume Autoritatea Bancară Europeană sau Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, care adoptă o decizie în termen de o lună de la primirea sesizării. Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) și (2) , ține seama de decizia adoptată potrivit prezentului alineat.

(4) Orice decizie adoptată potrivit prezentului articol nu trebuie să aducă atingere obligațiilor ce decurg din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În aplicarea dispozițiilor alin. (3) și (4) Banca Națională a României se consultă cu Autoritatea de Supraveghere Financiară.

(1) Atunci când solicitarea de aprobare a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte are loc în același timp cu evaluarea, realizată de Banca Națională a României potrivit art. 25 , a respectivei entități, în calitate de achizitor potențial al unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României se coordonează, după caz, cu supraveghetorul consolidant și cu autoritatea competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, dacă aceasta este diferită de supraveghetorul consolidant.

(2) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă cu evaluarea achizitorului potențial, informează de îndată autoritățile competente prevăzute la respectivul alineat, dacă acestea sunt diferite de Banca Națională a României, cu privire la notificarea primită potrivit art. 25 și suspendă termenul de evaluare a achizitorului potențial, prevăzut la art. 25 alin. (4) , până la primirea de la respectivele autorități a deciziei privind soluționarea solicitării de aprobare a societății financiare holding sau societății financiare holding mixte potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altor state membre, fără ca perioada de suspendare să poată fi mai scurtă de 20 de zile lucrătoare.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situația în care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă și este diferită de autoritatea competentă cu evaluarea achizitorului potențial. În acest sens, în vederea asigurării coordonării între autoritățile competente, Banca Națională a României are obligația de a transmite de îndată autorității competente cu evaluarea achizitorului potențial decizia adoptată potrivit art. 197⁶ sau decizia comună adoptată potrivit art. 197¹⁰ .

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată, solicita entităților incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe baza consolidată a instituțiilor de credit, persoane juridice române.

(2) Entitățile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale a unei instituții de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată exercitate de Banca Națională a României sau de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.

(3) În cazul în care întreprinderea-mamă și oricare dintre filialele acesteia, instituții de credit sau firme de investiții, sunt situate în state membre diferite, iar cel puțin una este o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României comunică, în condiții de reciprocitate, autorităților competente din celelalte state membre toate informațiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată.

(4) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Națională a României exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta poate cere autorității competente din respectivul stat membru să solicite întreprinderii-mamă orice informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și să le transmită Băncii Naționale a României.

(5) În cazul în care întreprinderea-mamă are sediul în România, iar Banca Națională a României nu exercita supravegherea pe baza consolidată, aceasta din urma la cererea autorității competente responsabile cu, exercitarea supravegherii pe baza consolidată solicita întreprinderii-mamă orice, informații care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe baza consolidată și le transmite respectivei autorități.

(6) Colectarea și deținerea de informații potrivit dispozițiilor alin. (1) , (4) și (5) nu implică în niciun fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăților financiare holding, a societăților financiare holding mixte, a instituțiilor financiare sau a întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare.

(1) Banca Națională a României comunica autorităților competente din celelalte state membre, în condiții de reciprocitate, informațiile prevăzute la art. 194 .

(2) Colectarea și deținerea de informații potrivit alin. (1) nu implica în nici un fel obligația pentru Banca Națională a României de a exercita un rol de supraveghere pe baza individuală a societăților holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituții de credit sau a filialelor prevăzute la art. 180 alin. (3) .

(1) În cazul în care o instituție de credit, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt întreprinderi de asigurare sau alte entități care furnizează servicii de investiții financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Națională a României cooperează cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum și cu autoritățile din alte state membre, responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a altor entități care furnizează servicii de investiții financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităților Băncii Naționale a României, aceasta furnizează celorlalte autorități menționate orice informație care ar facilita îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și care ar permite supravegherea activității și a situației financiare generale a entităților pe care le supraveghează.

(1¹) Atunci când, în baza prevederilor art. 176 , Banca Națională a României are calitate de supraveghetor consolidant pentru un grup a cărui întreprindere-mamă este o societate financiară holding mixtă-mamă, dar nu și calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, în scopul aplicării pe bază consolidată a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României cooperează cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator. În vederea facilitării și instituirii unei cooperări eficace, Banca Națională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, încheie acorduri scrise de cooperare și coordonare cu autoritatea competentă ce are rol de coordonator.

(2) Informațiile primite de Banca Națională a României în cadrul supravegherii pe baza consolidată precum și orice schimb de informații la care aceasta participa, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, sunt supuse obligației de păstrare a secretului profesional conform dispozițiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I .

(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe bază consolidată, întocmește liste cuprinzând societățile financiare holding-mamă la nivelul României și societățile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, la care se referă prevederile art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care sunt transmise autorităților competente din celelalte state membre, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

(1) Dacă, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum și a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României dorește, în anumite cazuri, să verifice informațiile privitoare la o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituție financiară, o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor prevăzute la art. 194 sau o filială de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3) , situate într-un alt stat membru, aceasta solicită autorităților competente din respectivul stat membru efectuarea verificării.

(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competenta din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Națională a României. Banca Națională a României poate efectua verificarea în mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop.

(3) Când efectuează verificarea ea însăși, Banca Națională a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competenta din respectivul stat membru.

(4) În cazul în care Banca Națională a României primește o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informațiilor privind entitățile prevăzute la alin. (1) , situate în România, aceasta, în limitele competentelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorității competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze verificarea. Autoritatea competenta solicitantă poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăși, să participe la verificarea efectuată de Banca Națională a României.

(1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilități de administrare și/sau conducere a acestora nu se conformează dispozițiilor art. 166-166⁶ , ale art. 176-203 și ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate dispune, în ceea ce privește respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a)-c) , sau sancțiuni, prevăzute la lit. d)-h):

(2) Prevederile art. 225 alin. (2)-(6) , art. 234 și art. 234¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) Pe perioada suspendării din funcție, dispusă de Banca Națională a României, în baza alin. (1) lit. e) , se asigură de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar responsabilități de administrare și/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196 .

(1) În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, care are drept întreprindere-mamă o instituție de credit, o firmă de investiții, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul într-un stat terț, nu face obiectul supravegherii pe bază consolidată exercitate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Națională a României verifică dacă instituția de credit respectivă este supusă unei supravegheri pe bază consolidată exercitată de autoritatea competentă din statul terț, echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(2) Verificarea este efectuată la solicitarea întreprinderii-mamă sau a oricărei entități reglementate și autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Națională a României, dacă, potrivit dispozițiilor art. 207 , aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe baza consolidată. Banca Națională a României se consulta cu celelalte autorități competente implicate.

(3) Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalenței supravegherii pe bază consolidată exercitate de autoritățile competente din state terțe asupra instituțiilor de credit având întreprinderea-mamă într-un stat terț, principii elaborate de Comitetul Bancar European la solicitarea Comisiei Europene. Banca Națională a României consultă Autoritatea Bancară Europeană înaintea luării unei decizii.

(1) În absența unei supravegheri echivalente potrivit art. 206 , prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată cuprinse în prezenta ordonanță de urgență, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în reglementările emise în aplicarea acestora se aplică, prin analogie, instituției de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Națională a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată a instituției de credit.

(2) Banca Națională a României, în situația în care ar fi autoritate competenta cu supravegherea pe baza consolidată decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1) , după consultarea cu celelalte autorități competente implicate.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) , Banca Națională a României poate solicita constituirea unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte, cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru, și, în situația în care, după constituirea acesteia, rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată, aplică prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată poziției consolidate a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte respective.

(4) Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum și potrivit reglementărilor emise în aplicarea acestora, și trebuie să fie comunicate celorlalte autorități competente implicate, Autorității Bancare Europene și Comisiei Europene.

Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate permite instituțiilor de credit prevăzute la art. 207¹ să facă parte dintr-un grup care are două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare numai în cazul în care autoritățile competente ale celor două întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare au decis că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din Uniunea Europeană intermediare:

(1) O întreprindere-mamă din Uniunea Europeană - întreprindere intermediară este o instituție de credit autorizată potrivit art. 10 , art. 32-38 din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 8 din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru ori o societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, căreia i s-a acordat aprobare potrivit art. 197³-197¹³ din prezenta ordonanță de urgență sau potrivit prevederilor care transpun art. 21 a din Directiva 2013/36/UE în legislația altui stat membru.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în cazul în care niciuna dintre instituțiile care fac parte din grupul prevăzut la art. 207¹ nu este o instituție de credit sau în cazul în care a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară trebuie să fie înființată în legătură cu activitățile de investiții pentru a respecta o cerință obligatorie, astfel cum se prevede la art. 207² , întreprinderea-mamă din Uniunea Europeană intermediară sau a doua întreprindere-mamă din Uniunea Europeană intermediară poate fi o firmă de investiții autorizată potrivit art. 10 alin. (1) , (4) și (5) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, sau prevederilor care transpun art. 5 alin. (1) din Directiva 2014/65/UE în legislația altor state membre și căreia i se aplică prevederile Legii nr. 312/2015 , cu modificările ulterioare, sau prevederilor care transpun Directiva 2014/59/UE în legislația altor state membre.

(1) Prevederile art. 207¹-207³ nu se aplică atunci când valoarea totală a activelor din Uniunea Europeană ale grupului dintr-un stat terț este mai mică de 40 de miliarde EUR.

(2) Pentru scopurile prezentului articol, precum și pentru cele ale art. 207¹-207³ , respectiv art. 207⁵-207⁷ :

Banca Națională a României transmite Autorității Bancare Europene următoarele informații cu privire la fiecare grup dintr-un stat terț care desfășoară activitatea în România:

Banca Națională a României se asigură că fiecare instituție de credit, persoană juridică română, care face parte dintr-un grup dintr-un stat terț îndeplinește una dintre următoarele condiții: