(1) În cazul în care o instituție de credit filială, persoană juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României poate solicita întreprinderii-mamă informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit.
(2) În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții de credit, persoană juridică română, nu este inclusă o instituție de credit sau o firmă de investiții filială dintr-un alt stat membru, instituția de credit-mamă la nivelul României, societatea financiară holding-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informații care pot facilita supravegherea respectivei instituții de credit sau a firmei de investiții filială, la solicitarea autorităților competente din acel stat membru.
(3) Banca Națională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate solicita filialelor unei instituții de credit, ale unei societăți financiare holding sau ale unei societăți financiare holding mixte, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, informații de natura celor prevăzute la art. 194 . În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea și verificarea informațiilor prevăzute la art. 194 și 195 .
(4) Filialele, persoane juridice române, ale unei instituții de credit sau ale unei societății financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale, trebuie să furnizeze informații de natura celor prevăzute la art. 194 , la solicitarea autorității responsabile cu supravegherea pe baza consolidată, inclusiv în situația în care aceasta este o autoritate competenta dintr-un alt stat membru.