(1) În cazul societăților financiare holding mixte, pentru care Banca Națională a României are calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă, dar nu are și rolul de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României trebuie să obțină acordul coordonatorului desemnat potrivit respectivelor prevederi sau potrivit legislației care transpune Directiva 2002/87/CE în alte state membre, în scopul luării deciziilor prevăzute la art. 197⁶ alin. (2) lit. a) și alin. (3) , a deciziei comune prevăzute la art. 197¹⁰ alin. (4) , a hotărârii prevăzute la art. 197⁹ alin. (4) , precum și pentru dispunerea măsurilor de supraveghere și/sau sancțiunilor și măsurilor sancționatoare prevăzute la art. 197⁹ alin. (1) , după caz.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și atunci când Banca Națională a României are calitatea de coordonator potrivit art. 25 și 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, fără a avea calitatea de supraveghetor consolidant și/sau de autoritate competentă din statul membru în care este situată societatea financiară holding mixtă.
(3) Atunci când acordul coordonatorului este obligatoriu potrivit alin. (1) , Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) sau (2), supune dezacordurile între autoritățile implicate în atenția autorității europene de supraveghere relevante, și anume Autoritatea Bancară Europeană sau Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, care adoptă o decizie în termen de o lună de la primirea sesizării. Banca Națională a României, în oricare dintre calitățile prevăzute la alin. (1) și (2) , ține seama de decizia adoptată potrivit prezentului alineat.
(4) Orice decizie adoptată potrivit prezentului articol nu trebuie să aducă atingere obligațiilor ce decurg din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , cu modificările și completările ulterioare, sau Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, cu modificările și completările ulterioare.
(5) În aplicarea dispozițiilor alin. (3) și (4) Banca Națională a României se consultă cu Autoritatea de Supraveghere Financiară.