(1) Atribuția principala a administratorului special consta în stabilirea condițiilor optime pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea patrimoniului, încasarea creanțelor și stabilirea posibilității de redresare a situației financiare a instituției de credit; în acest sens, administratorul special poate lua toate măsurile pe care le considera necesare, în limita competentelor sale prevăzute de lege.
(2) Măsurile care pot fi luate au în vedere:
a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadente acestora;
b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;
c) închiderea sucursalelor neprofitabile sau a căror activitate nu se justifica;
d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activității, în scopul reducerii cheltuielilor;
e) orice alte măsuri care ar putea fi luate, potrivit legii, de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat în cursul unei administrări obișnuite.
(3) Administratorul special trebuie să ia cel puțin măsurile necesare pentru:
a) reducerea pierderilor;
b) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natura ale persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit;
c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;
d) păstrarea în siguranța a activelor și a documentelor instituției de credit;
e) sesizarea organelor competente, în cazul în care exista indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.