Secțiunea a 2¹-a

(1) Banca Națională a României poate hotărî, în condițiile dispozițiilor prezentei secțiuni, adoptarea uneia dintre următoarele măsuri de stabilizare, dacă o instituție de credit se află în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 240 și/sau s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective și, în oricare dintre aceste situații, există o amenințare la adresa stabilității financiare, inclusiv din perspectiva protecției deponenților și/sau menținerii încrederii populației în sistemul bancar:

a) transferul total sau parțial de active și pasive ale unei instituții de credit către una ori mai multe instituții eligibile;

b) implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de administrator delegat și, după caz, de acționar, dacă anterior s-a dispus măsura suspendării drepturilor de vot în privința acționariatului care deține controlul asupra instituției de credit respective;

c) transferul de active și pasive de la o instituție de credit către o bancă-punte care se constituie în acest scop.

a) asigurarea continuității activităților a căror întrerupere ar putea afecta semnificativ funcționarea economiei ori a pieței financiare;

b) menținerea stabilității financiare și a disciplinei de piață;

c) protejarea deponenților garantați.

(2) Anterior adoptării unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1), Banca Națională a României decide care dintre măsurile de stabilizare prevăzute la același alineat este oportun să fie aplicată.

(3) În cazul în care s-a luat o hotărâre potrivit prevederilor alin. (1), mandatul persoanelor care asigură administrarea și/sau conducerea instituției de credit supuse măsurii de stabilizare încetează de la data la care hotărârea Băncii Naționale a României este comunicată instituției de credit, atribuțiile de administrare și de conducere a acesteia fiind preluate de administratorul delegat desemnat prin hotărârea Băncii Naționale a României de adoptare a unei măsuri de stabilizare. Prevederile art. 240⁵ alin. (5), art. 240⁶ și ale art. 240⁹ alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) Administratorul delegat este abilitat să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării în bune condiții a hotărârii Băncii Naționale a României adoptate potrivit prevederilor alin. (1).

(5) Funcționarea adunării generale a acționarilor instituției de credit cu privire la care s-a luat măsura de stabilizare este suspendată pe perioada aplicării măsurilor de stabilizare prevăzute la alin. (1) lit. a) și c).

(6) Banca Națională a României notifică, de îndată, Ministerului Finanțelor Publice adoptarea unei hotărâri potrivit prevederilor alin. (1).

(7) În cazul implementării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor alin. (1), prevederile art. 240²¹ și 240²² se aplică în mod corespunzător.

(8) Operațiunile efectuate ca urmare a adoptării măsurilor de stabilizare se vor realiza cu respectarea normelor de concurență relevante în domeniu.

(1) Banca Națională a României poate hotărî implementarea măsurii de stabilizare prevăzute la art. 240²³ alin. (1) lit. a) cu respectarea prevederilor art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și a următoarelor cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) transferul de active și pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unui transfer de active și pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite;

e) sumele care pot rezulta din operațiunea de transfer de active și pasive, cu deducerea cheltuielilor aferente operațiunii, sunt incluse în averea instituției de credit de la care se efectuează transferul și sunt afectate pentru plata creditorilor, conform ordinii de stingere a creanțelor, în procedura de lichidare/faliment.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Poate fi realizat atât transferul tuturor depozitelor garantate, cât și transferul unei părți dintre acestea, în cazul transferului parțial operațiunea urmând a fi efectuată astfel încât să fie minimizat riscul, dacă acesta există, ca Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, după finanțarea transferului, să rămână obligat și pentru plata compensației aferente depozitelor aceluiași deponent la instituția de credit de la care s-a realizat transferul parțial.

(3) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul;

b) dacă este cazul, nivelul finanțării inițiale care trebuie asigurată de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

c) persoana desemnată ca administrator delegat;

d) instituția beneficiară a operațiunii de transfer de active și pasive.

(1) În cazul instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, prevederile art. 240¹⁸ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(2) Până la desemnarea lichidatorului, administrarea și conducerea instituției de credit se asigură în continuare de către administratorul delegat.

(1) În cazul adoptării unei măsuri de stabilizare potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), implicarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în calitate de acționar se realizează prin majorarea capitalului social al instituției de credit și subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise.

(2) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor alin. (1) cuprinde cel puțin următoarele:

a) persoana/persoanele aprobate să exercite atribuțiile administratorului delegat în numele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

b) nivelul participației Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar la capitalul social al instituției de credit, după caz.

(1) Administratorul delegat convoacă adunarea generală a acționarilor pentru a decide cu privire la:

a) reducerea capitalului social pentru acoperirea pierderilor;

b) majorarea capitalului social și ridicarea drepturilor de preferință ale acționarilor existenți pentru subscrierea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a noilor acțiuni emise. Prevederile art. 240⁸ alin. (4), art. 240¹² alin. (4)-(6) și art. 240¹³ lit. b) și d) se aplică în mod corespunzător.

(2) Vânzarea acțiunilor dobândite de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar potrivit prevederilor alin. (1) se realizează în cel mult 2 ani de la data dobândirii, deținerea respectivelor acțiuni putând fi prelungită, pentru motive temeinice, prin hotărâre a Băncii Naționale a României.

(3) În cazul în care este vândută o deținere calificată al cărei nivel permite exercitarea controlului asupra instituției de credit, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar are dreptul de a-și exercita opțiunea de vânzare a acțiunilor sale către același achizitor potențial, în aceiași termeni, preț și condiții în care se realizează vânzarea deținerii calificate respective. Intenția de vânzare se notifică potrivit prevederilor art. 27 și Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care trebuie să își manifeste opțiunea de vânzare în termen de 48 de ore de la notificare, caz în care deținerea calificată poate fi vândută numai împreună cu acțiunile Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în termenii, cu prețul și în condițiile convenite.

(4) Mandatul de administrator delegat al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, acordat prin hotărârea Băncii Naționale a României luată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. b), încetează prin revocarea acestuia de către Banca Națională a României sau la data vânzării acțiunilor potrivit prevederilor alin. (2).

(1) Banca-punte reprezintă o instituție de credit care se constituie și funcționează ca bancă, potrivit prevederilor art. 3 lit. a), în scopul preluării de active și pasive ale unei instituții de credit, în vederea asigurării continuării prestării serviciilor bancare aferente activelor și pasivelor preluate, urmând să fie vândută ulterior către o terță parte eligibilă. Banca-punte se constituie și funcționează pe o durată de până la 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade, prin hotărâre a Băncii Naționale a României, în situațiile în care persistă riscul unei amenințări la adresa stabilității financiare și/sau negocierile cu potențialul achizitor al băncii-punte nu au fost finalizate.

(2) Banca-punte trebuie să asigure menținerea unui grad de risc scăzut în desfășurarea activității, iar eventuala extindere a activității se efectuează în mod prudent.

(3) Banca-punte este autorizată și își desfășoară activitatea cu respectarea prevederilor legislației aplicabile instituțiilor de credit și este supuse supravegherii prudențiale a Băncii Naționale a României.

(4) Banca Națională a României poate hotărî constituirea băncii-punte cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut la art. 11, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 1 milion de euro. În aplicarea prevederilor art. 36, Banca Națională a României notifică, în acest caz, autorizarea băncii-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.

(5) Capitalul social va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la data înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, banca-punte se constituie ca societate pe acțiuni cu acționar unic Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Îndeplinirea de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a criteriilor prevăzute la art. 26 alin. (1) este prezumată.

(2) Administrarea băncii-punte se organizează în sistem dualist, exercitarea responsabilităților consiliului de supraveghere fiind asigurată de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, reprezentat de cel puțin 3 persoane fizice, care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 108 alin. (1).

(3) În aplicarea prevederilor alin. (1) și (2), Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar exercită drepturile și își asumă obligațiile decurgând din calitatea sa de acționar și din atribuțiile consiliului de supraveghere, așa cum rezultă acestea potrivit legii și reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(4) Denumirea băncii-punte se constituie din denumirea instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, urmată de inițialele "BP - S.A."

(5) Sediul social al băncii-punte se stabilește la aceeași adresă cu cel al instituției de credit de la care se efectuează transferul.

(6) Dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 111 alin. (2) lit. b¹), art. 153⁹ alin. (1) lit. b) și art. 153¹³ alin. (2) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în cazul băncii-punte.

(1) Hotărârea Băncii Naționale a României adoptată potrivit prevederilor art. 240²³ alin. (1) lit. c) cuprinde cel puțin următoarele:

a) activele și pasivele care urmează să fie transferate, determinate potrivit evidențelor contabile ale instituției de credit de la care se efectuează transferul, și autorizarea constituirii și funcționării băncii-punte;

b) nivelul capitalului social inițial subscris al băncii-punte și nivelul provizoriu al finanțării pentru transferul de active și pasive;

c) persoanele aprobate să exercite responsabilitățile de conducere a băncii-punte, cu respectarea cerințelor prevăzute la cap. I din titlul II al părții I;

d) aprobarea reprezentanților Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în consiliul de supraveghere al băncii-punte;

e) obiectul de activitate al băncii-punte;

f) auditorul financiar aprobat pentru banca-punte;

g) persoana desemnată ca administrator delegat la instituția de credit de la care se efectuează transferul de active și pasive.

(2) Ca urmare a hotărârii prevăzute la alin. (1), Banca Națională a României emite autorizația de funcționare a băncii-punte.

(3) Înmatricularea băncii-punte în registrul comerțului se face în regim de urgență, pe baza autorizației emise de Banca Națională a României și a actului constitutiv, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul băncii-punte.

(4) În termen de maximum 30 de zile sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți comerciale.

(5) Nerespectarea prevederilor alin.(4) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Transferul de active și pasive către banca-punte se face la valoarea la care acestea sunt evidențiate în contabilitatea instituției de credit de la care se efectuează transferul, la momentul transferului.

(2) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), este mai mare decât valoarea justă a pasivelor transferate, banca-punte datorează respectiva diferență instituției de credit de la care s-a efectuat transferul, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra băncii-punte.

(3) Dacă din evaluarea prevăzută la art. 240³⁴ alin. (4) rezultă că valoarea justă a pasivelor transferate este mai mare decât valoarea justă a activelor transferate, luând în considerare și eventuala restituire realizată potrivit prevederilor art. 240³⁴ alin. (5), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul datorează băncii-punte respectiva diferență, datorie care se plătește de către Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar, în cel mult 4 luni de la data transferului, și se evidențiază de către acesta din urmă ca o creanță asupra instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

(1) Transferul de active și pasive, precum și începerea desfășurării activității de către banca-punte au loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării băncii-punte în registrul comerțului.

(2) În cadrul operațiunii de transfer de active și pasive către banca-punte se acordă prioritate la transfer depozitelor garantate, astfel cum acestea sunt definite în Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pot face obiectul transferului către banca-punte pasivele instituției de credit, cu excepția capitalurilor proprii și a împrumuturilor subordonate, precum și activele acesteia, cu excepția activelor de natura imobilizărilor corporale care nu sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare pentru desfășurarea activității băncii-punte. Drepturile și obligațiile aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere pot face obiectul transferului dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

(4) După realizarea transferului, banca-punte numește un evaluator autorizat, potrivit legii, cu experiență în evaluarea activelor financiare, agreat de Banca Națională a României conform reglementărilor emise în acest scop de aceasta, care să evalueze activele preluate de banca-punte și să determine valoarea justă, la data transferului, a activelor și pasivelor transferate, inclusiv, după caz, a fondului comercial aferent, așa cum această valoare este definită în reglementările contabile aplicabile.

(5) Activele sau portofoliul de active care nu corespund calitativ pentru asigurarea desfășurării activității în condițiile prevăzute la art. 240²⁹ alin. (2) pot fi restituite instituției de credit de la care au fost transferate, în termen de 4 luni de la data transferului, împreună cu sumele aferente acestor active, încasate până la data restituirii.

(6) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (8) și (9) se aplică în mod corespunzător.

(7) Transferul de active și pasive către banca-punte sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate.

(1) La momentul transferului, banca-punte se subrogă prin efectul legii în drepturile și obligațiile decurgând din acordurile încheiate de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul în legătură cu:

a) participarea la sistemele de plăți, sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare și schemele de plăți și aranjamente de plăți;

b) accesul pe piața primară a titlurilor de stat în calitate de dealer primar, după caz;

c) accesul în calitate de participant eligibil la operațiunile de piață monetară efectuate de Banca Națională a României și la facilitățile permanente acordate de aceasta;

d) accesul în calitate de intermediar pe piața valutară interbancară;

e) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință ROBID/ROBOR;

f) accesul în calitate de participant la stabilirea ratelor de referință pentru titluri de stat.

(2) Banca-punte notifică părților interesate subrogarea sa în drepturi și obligații potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Potrivit prevederilor alin. (1), banca-punte preia sumele existente în conturile de corespondent și în conturile deschise în cadrul sistemelor de plăți pentru instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, precum și deținerile de instrumente financiare ale acesteia, atât în nume propriu, cât și în numele clienților, evidențiate în sistemele de depozitare și decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.

(1) Banca-punte se subrogă în toate drepturile și obligațiile decurgând din relațiile contractuale aferente activelor și pasivelor transferate și notifică de îndată aceasta deponenților, altor creditori și debitorilor preluați în urma transferului.

(2) Pentru efectuarea transferului de active și pasive către banca-punte nu este necesar acordul deponenților sau al altor creditori ori al debitorilor instituției de credit de la care se face transferul.

(3) Prevederile art. 240¹⁴ alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 44 alin. (2), instituția de credit de la care s-a efectuat transferul este obligată să presteze în beneficiul băncii-punte, pe bază de contract și contra unui comision agreat, serviciile aferente activităților și operațiunilor pe care le derula anterior transferului și care sunt necesare derulării de către banca-punte a activităților desfășurate.

(2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1):

a) niciun furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii de telefonie, precum și alte servicii necesare funcționării băncii-punte - nu are dreptul să schimbe, în defavoarea instituției de credit, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, dacă instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

b) nicio parte contractantă dintr-un contract de închiriere, inclusiv leasing, încheiat de instituția de credit de la care s-a efectuat transferul, prin care bunuri mobile și imobile sunt date în folosința acesteia, nu poate cere încetarea contractului, dacă bunul este necesar desfășurării activității băncii-punte, iar instituția de credit continuă să își îndeplinească obligațiile contractuale;

c) administratorul delegat și, după caz, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor membrilor directoratului băncii-punte cu personalul existent al instituției de credit de la care s-a efectuat transferul.

(1) La data transferului, valabilitatea autorizației instituției de credit de la care s-a efectuat transferul de active și pasive, precum și mandatul administratorului delegat desemnat în condițiile prevăzute la art. 240²³ alin. (3) încetează de drept.

(2) Prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 10/2004 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 , cu modificările și completările ulterioare, instituția de credit de la care s-a efectuat transferul intră în lichidare, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a a cap. VIII din titlul III al părții I, exceptând prevederile art. 255 și 257.

(3) Lichidatorul notifică, de îndată, creditorilor și debitorilor instituției de credit în lichidare această situație.

(4) De la data deschiderii procedurii de lichidare prevăzute la alin. (2) se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra instituției de credit debitoare ori a bunurilor sale.

(5) Până la vânzarea băncii-punte, lichidatorul va lua toate măsurile necesare în vederea îndeplinirii de către instituția de credit în lichidare a obligațiilor prevăzute la art. 240³⁷.

(6) În scopul îndeplinirii obiectivelor măsurii de stabilizare hotărâte potrivit prevederilor art. 240³², Banca Națională a României va urmări ducerea la îndeplinire de către lichidator a obligației prevăzute la alin. (5).

(7) Până la vânzarea băncii-punte, îndeplinirea de către lichidator a atribuțiilor în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile prevăzute la alin. (2) se realizează în măsura în care nu impietează asupra îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (5).

(1) Vânzarea băncii-punte se hotărăște de Banca Națională a României.

(2) Vânzarea băncii-punte se face prin una din următoarele metode:

a) vânzarea de acțiuni, prevederile art. 25-31 și art. 240¹⁴ alin. (3) lit. b) fiind aplicabile în mod corespunzător;

b) operațiuni de vânzare de active cu asumare de pasive.

(3) La realizarea operațiunii de vânzare de active cu asumare de pasive, prevăzută la alin. (2) lit. b), trebuie să fie respectate prevederile art. 240¹⁴ alin. (1), (4), (5) și (7)-(9), care se aplică în mod corespunzător, precum și următoarele cerințe:

a) să fie asigurat tratamentul echitabil și concurența loială dintre instituțiile care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1) și își manifestă intenția de preluare; în acest sens, se asigură punerea la dispoziția instituțiilor interesate, în mod nediscriminatoriu și numai după semnarea de către acestea a unui acord de confidențialitate, a pachetului de informații relevante, precum și facilitarea realizării evaluării activelor și/sau, după caz, a pasivelor ce urmează să fie preluate, dacă această evaluare are loc înainte de transfer;

b) dacă există oferte din partea mai multor instituții care îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 240¹⁴ alin. (1), desemnarea instituției sau, după caz, a instituțiilor câștigătoare, denumită/denumite în continuare instituție beneficiară/instituții beneficiare, se face pe baza celei mai avantajoase oferte, considerată astfel de Banca Națională a României, din perspectiva obiectivelor urmărite;

c) vânzarea de active cu asumare de pasive către instituția beneficiară sau, după caz, restituirea de active de la aceasta către instituția de credit de la care s-a efectuat transferul trebuie să asigure că drepturile și obligațiile care fac obiectul unui acord de compensare ori care sunt aferente unei operațiuni de securitizare sunt fie transferate, fie păstrate în totalitate, iar cele aferente contractelor de garantare urmează activele transferate;

d) în cadrul unei vânzări de active cu asumare de pasive, pot face obiectul operațiunii inclusiv drepturi și obligații aferente elementelor ce nu sunt evidențiate ca active sau pasive bilanțiere, dacă sunt calificate de Banca Națională a României ca fiind necesare atingerii obiectivelor urmărite.

(1) Sumele obținute din vânzarea băncii-punte se distribuie în următoarea ordine:

a) acoperirea cheltuielilor aferente vânzării;

b) plata obligațiilor decurgând din raporturi de muncă datorate și neachitate până la data vânzării;

c) recuperarea creanțelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din finanțarea acordată potrivit prevederilor art. 240³¹;

d) stingerea creanțelor bugetare;

e) acoperirea altor cheltuieli ale băncii-punte înregistrate până la data vânzării.

(2) Eventualele sume rămase după aplicarea prevederilor alin. (1) revin Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

(1) Administrarea specială se instituie pe o perioadă de 1 an de la data hotărârii Băncii Naționale a României, cu excepția cazului în care prin hotărâre se stabilește o perioadă mai scurtă sau când Banca Națională a României hotărăște încetarea administrării speciale, potrivit art. 252 alin. (4).

(2) În situații excepționale Banca Națională a României poate prelungi, în condițiile prevăzute pentru instituirea administrării speciale, perioada prevăzută la alin.(1), cu maxim 6 luni.

(1) Administrarea specială se exercită de către un administrator special, desemnat de Banca Națională a României prin hotărârea de instituire a acestei măsuri. Administrator special poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, care dispune de experiență adecvată, precum și Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.

(2) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate înlocui administratorul special.

(3) Toate cheltuielile legate de administrarea specială se suportă de instituția de credit supusă acestei măsuri.

(4) Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfășurarea activității de administrare specială sunt considerate în sensul alin. (3) cheltuieli legate de administrarea specială.

(1) După preluarea instituției de credit, administratorul special înștiințează de îndată compartimentele din cadrul instituției de credit, sucursalele acesteia, instituțiile de credit corespondente, oficiul registrului comerțului și, după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei măsuri.

(2) Comunicarea se face în scris și cuprinde specimenul de semnătură al administratorului special. Comunicarea făcută instituțiilor de credit corespondente cuprinde și mențiunea asupra faptului că toate operațiunile viitoare prin contul instituției de credit se autorizează numai de către administratorul special sau de persoanele împuternicite în mod expres de către acesta.

(1) Atribuția principala a administratorului special consta în stabilirea condițiilor optime pentru conservarea valorii activelor instituției de credit, eliminarea deficiențelor existente în administrarea patrimoniului, încasarea creanțelor și stabilirea posibilității de redresare a situației financiare a instituției de credit; în acest sens, administratorul special poate lua toate măsurile pe care le considera necesare, în limita competentelor sale prevăzute de lege.

(2) Măsurile care pot fi luate au în vedere:

a) negocierea creanțelor instituției de credit și/sau stabilirea unei noi scadente acestora;

b) suspendarea atragerii de depozite și/sau a acordării de credite;

c) închiderea sucursalelor neprofitabile sau a căror activitate nu se justifica;

d) redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activității, în scopul reducerii cheltuielilor;

e) orice alte măsuri care ar putea fi luate, potrivit legii, de către consiliul de administrație și directori, respectiv de către consiliul de supraveghere și directorat în cursul unei administrări obișnuite.

(3) Administratorul special trebuie să ia cel puțin măsurile necesare pentru:

a) reducerea pierderilor;

b) încetarea activităților frauduloase și a abuzurilor de orice natura ale persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase, încheiate anterior de către instituția de credit, inclusiv a acelor contracte în care obligațiile asumate de către instituția de credit sunt disproporționate în raport cu prestația la care s-a obligat cealaltă parte contractantă;

d) păstrarea în siguranța a activelor și a documentelor instituției de credit;

e) sesizarea organelor competente, în cazul în care exista indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.

(1) În vederea adoptarii unor hotărâri privind situația institutiei de credit în domenii care sunt de competența adunarii generale a acționarilor/membrilor, inclusiv în ceea ce priveste preluarea institutiei de credit în cauza, prin fuziune/divizare, administratorul special poate convoca adunarea generală a acționarilor/membrilor institutiei de credit. Ordinea de zi a adunarii este stabilita de către administratorul special cu aprobarea Băncii Naționale a României și nu poate fi schimbata de către persoanele convocate.

(2) După instituirea administrarii speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocarii adunarii generale la cererea acționarilor/membrilor nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Actionarii/membrii care dețin cel puțin 50% din drepturile de vot pot inainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a institutiei de credit, acesta urmand sa decida asupra propunerilor formulate.

(1) În cazul în care adunarea generală a acționarilor hotărăște majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existența unei intenții serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul instituției de credit, administratorul special poate să ridice acționarilor dreptul de subscriere de noi acțiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naționale a României.

(2) Prin hotărârea de majorare a capitalului social trebuie să se asigure cel puțin un nivel al fondurilor proprii care să permită încadrarea instituției de credit în cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările aplicabile.

(3) În cazul reducerii capitalului social, aceasta poate fi făcută numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

(1) În termen de 2 luni de la numire, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României un raport scris cu privire la măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale și efectele acestora, la poziția financiară a instituției de credit și posibilitatea redresării situației acesteia din punct de vedere al siguranței financiare, prezentând în acest sens, recomandările sale, inclusiv în ceea ce privește o potențială preluare a instituției de credit, prin fuziune/divizare, de către o altă sau alte instituții de credit. La raport se anexează documente referitoare la evaluarea activelor și pasivelor instituției de credit, situația recuperării creanțelor, costul menținerii activelor și situația lichidării pasivelor.

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandările făcute de administrator.

(3) Pentru motive întemeiate, Banca Națională a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. (1), la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 1 lună.

(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naționala a României hotărăște cu privire la oportunitatea menținerii măsurii de administrare specială și se pronunța asupra recomandărilor făcute de administratorul special.

(2) Dacă pe baza raportului administratorului special se constată că nu sunt condiții pentru îmbunătățirea situației financiare a instituției de credit, astfel încât aceasta să respecte cerințele prudentiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia sau, după caz, nu au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate, în funcție de situația concretă, sa decidă următoarele:

a) stabilirea unui termen în care administratorul special sa întreprindă demersuri pentru identificarea eventualelor instituții de credit interesate în preluarea, prin fuziune/divizare, a instituției de credit aflată în administrare specială;

b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în Secțiunea a 3-a din prezentul capitol.

(3) În cazul continuării administrării speciale, administratorul special trebuie să prezinte Băncii Naționale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situația financiară a instituției de credit.

(4) Pe baza rapoartelor administratorului special, Banca Naționala a României poate hotărî în orice moment încetarea administrării speciale, cu reluarea activității instituției de credit sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizația instituției de credit, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor alin. (2) lit. b).

(1) Dacă Banca Naționala a României constata, pe baza rapoartelor administratorului special, ca instituția de credit față de care s-a instituit administrarea specială s-a redresat din punct de vedere financiar și se încadrează în cerințele prudentiale stabilite de prezenta ordonanță de urgență și de reglementările aplicabile sau, după caz, au fost numite și aprobate noile persoane care să exercite responsabilitățile de administrare și/sau conducere a instituției de credit, Banca Naționala a României poate hotărî încetarea administrării speciale și reluarea activității instituției de credit, sub controlul organelor sale statutare.

(2) Un anunț privind încetarea administrării speciale se publică potrivit prevederilor art. 240 alin. (2).

(3) Administratorul special trebuie să ia măsurile necesare pentru desemnarea noilor persoane care să exercite responsabilități de administrare și/sau conducere a instituției de credit.

(4) Până la numirea și aprobarea persoanelor prevăzute la alin. (3), administratorul special asigura administrarea și conducerea instituției de credit.