(1) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Națională a României hotărăște cu privire la oportunitatea și perioada menținerii administrării speciale și cu privire la recomandările formulate de administratorul special și, după caz, aprobă, cu sau fără amendamente, ori respinge planul de acțiune propus.
(2) Dacă Banca Națională a României consideră că nu sunt condiții favorabile pentru redresarea instituției de credit, astfel încât aceasta să fie în măsură să îndeplinească cerințele prudențiale prevăzute de lege și de reglementările emise în aplicarea acesteia, Banca Națională a României poate, în funcție de circumstanțele concrete, să hotărască următoarele:
a) implementarea măsurilor de restructurare, conform planului de acțiune aprobat sau, în absența acestuia, pe baza evaluărilor prevăzute la art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b) și stabilirea unui termen în care administratorul special să întreprindă demersuri pentru restructurarea activității instituției de credit;
b) retragerea autorizației instituției de credit și sesizarea instanței competente pentru declanșarea procedurii falimentului sau, după caz, retragerea autorizației urmată de dizolvarea și lichidarea instituției de credit, potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a din prezentul capitol.
(3) Banca Națională a României poate solicita modificarea unui plan de acțiune aprobat sau poate aproba modificarea planului propusă de administratorul special, oricând consideră necesar, înainte sau pe parcursul implementării sale.
(4) La analiza costurilor și beneficiilor diferitelor alternative avute în vedere în raportul administratorului special, potrivit art. 240¹⁵ alin. (1) lit. b), și la adoptarea hotărârii potrivit alin. (1), Banca Națională a României trebuie să urmărească, cu prioritate, obiectivul de menținere a stabilității financiare și protecția intereselor deponenților, luând în considerare alegerea variantei celei mai puțin costisitoare în acest sens.
(5) Dacă prin adoptarea măsurilor de restructurare creditorii instituției de credit se află într-o situație mai puțin favorabilă decât cea în care s-ar fi aflat dacă aceste măsuri nu ar fi fost implementate și instituția de credit ar fi intrat direct în lichidare, luând în considerare valoarea estimativă care s-ar fi obținut de către aceștia prin distribuire în caz de faliment, pe baza estimărilor făcute potrivit art. 240¹⁵ alin. (3), sunt aplicabile prevederile art. 240²¹.