(1) În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituții de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă și, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1) .
(2) Prevederile art. 210¹ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1) , decizia luată de autoritățile competente din statul membru gazdă este definitivă și opozabilă Băncii Naționale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător.
(4) Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor și responsabilităților autorităților competente implicate.