(1) Banca Națională a României comunică autorităților competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înființată o sucursală semnificativă de către o instituție de credit, persoană juridică română, informațiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) și d) și îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c) , în cooperare cu autoritățile competente din statul membru gazdă.
(2) În cazul în care Banca Națională a României constată prezența unei situații de urgență la nivelul unei instituții de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) , aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autoritățile prevăzute la art. 222 alin. (6) și la art. 222¹ alin. (1) .
(3) Banca Națională a României comunică autorităților competente din statele membre gazdă pe teritoriul cărora funcționează sucursale semnificative ale unor instituții de credit, persoane juridice române, rezultatele evaluării riscurilor, realizate potrivit prevederilor art. 166 și, dacă este cazul, ale art. 182¹ și 182² . Banca Națională a României comunică, de asemenea, deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 225 alin. (1) și art. 226 alin. (3)-(6) , în măsura în care evaluările și deciziile respective sunt relevante pentru acele sucursale.
(4) Banca Națională a României se consultă cu autoritățile competente din statele membre gazdă în care sunt deschise sucursale semnificative de către instituții de credit, persoane juridice române, în legătură cu etapele operaționale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României, dacă aceasta este relevantă din perspectiva riscurilor de lichiditate în moneda națională a statului membru gazdă.