LexistoriaDreptul la drept.

Domeniul de aplicare și definiții

Azi

Instituțiile de credit · 11 articole

Secțiunea 1 — Domeniul de aplicare

Articolul 1

(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează:

a) condițiile de acces la activitate pentru instituțiile de credit și de desfășurare a acesteia pe teritoriul României;

b) competențele și instrumentele pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit;

c) supravegherea prudențială a instituțiilor de credit într-o manieră care să corespundă cu regulile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare;

d) cerințele de publicare în domeniul reglementării și supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit;

e) abrogată;

f) supravegherea sistemelor de plăți și a sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare.

(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora și instituțiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terțe, în ceea ce privește activitatea acestora desfășurată în România.

(3) Abrogat.

(4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăți, sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, participanților la aceste sisteme și administratorilor sistemelor și ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme.

(5) Nu intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență băncile centrale din statele membre. Alte instituții permanent excluse de la aplicarea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la art. 2 paragraful 5 pct. 3-24 din această directivă, nu beneficiază de regimul instituțiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Pentru scopurile dispozițiilor cuprinse în cap. II din titlul III partea I, instituțiile prevăzute la art. 2 paragraful 5 din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituții financiare.

(6) Abrogat.

Articolul 2

În scopul realizării supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplica și altor categorii de persoane, după cum urmează:

a) Capitolul II din Titlul III, Partea I , se aplică societăților financiare holding, societăților financiare holding mixte și societăților holding cu activitate mixtă;

b) art. 54 - 58 se aplica instituțiilor financiare cu sediul în alte state membre, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 :

c) art. 89 - 90 se aplica instituțiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 89 ;

d) Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplica auditorilor financiari și instituției de credit și, potrivit art. 197 , auditorilor financiari ai societăților financiare holding.

Articolul 3

Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa, cu respectarea dispozițiilor generale aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanțe de urgență, în una din următoarele categorii:

a) bănci;

b) organizații cooperatiste de credit;

c) bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;

d) bănci de credit ipotecar;

e) abrogată.

Articolul 4

(1) Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1¹) Potrivit art. 197³-197¹³ , Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la aprobarea și supravegherea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, care sunt responsabile de îndeplinirea, pe bază consolidată, a cerințelor prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora, fără a face obiectul unor cerințe prudențiale la nivel individual.

(2) Banca Națională a României monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Banca Națională a României colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, Băncii Naționale a României îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Banca Națională a României trebuie să dispună de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale generale de supraveghere prudențială, Banca Națională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(5¹) În aplicarea dispozițiilor art. 124 alin. (1a) și art. 164 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României exercită atribuțiile în calitate de autoritate responsabilă cu aplicarea prevederilor art. 124 alin. (2) , respectiv ale art. 164 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește instituțiile de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(5²) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate reduce pragul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 145 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prin reglementările emise în baza prezentei ordonanțe de urgență.

(6) În exercitarea competențelor sale, Banca Națională a României se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(7) Banca Națională a României informează Comisia și Autoritatea Bancară Europeană cu privire la orice delimitare a atribuțiilor prevăzute la alin. (6) .

Articolul 4¹

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă cu privire la autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Autoritatea de Supraveghere Financiară colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, Autorității de Supraveghere Financiară îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere prudențială, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(6) În exercitarea competențelor sale, Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

Articolul 4²

Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară cooperează în mod strâns în aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora și fac schimb de orice informații esențiale pentru exercitarea funcțiilor și sarcinilor lor, cu respectarea cerințelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214 din prezenta ordonanță de urgență sau a unor cerințe similare celor prevăzute la art. 214 .

Articolul 5

(1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora.

(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:

a) de către un stat membru ori de către administrațiile regionale sau autoritățile administrației publice locale ale unui stat membru;

b) de către organisme publice internaționale la care participă unul sau mai multe state membre;

c) în cazurile expres prevăzute de legislația românească sau de legislația Uniunii, cu condiția ca aceste activități să fie supuse unor reglementări și supravegheri aplicabile acestor cazuri în scopul protejării deponenților și investitorilor.

(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (2) , o emisiune de obligațiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:

a) constituie activitatea exclusiva sau principala a emitentului;

b) emitentul desfășoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c) - l) .

(4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificați, în înțelesul legislației privind piața de capital.

(5) Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activității, exprimată de Banca Națională a României, este obligatorie pentru părțile interesate.

(6) Prin noțiunea de public se înțelege orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică ce nu are cunoștințele și experiența necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în categoria de public: statul, autoritățile administrației publice centrale, regionale și locale, agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit, instituțiile financiare, alte instituții similare.

(7) Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană sunt notificate cu privire la legislația românească ce permite entităților care nu sunt instituții de credit să desfășoare activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.

(8) Instituțiile de credit nu pot fi exceptate, în temeiul prezentului articol, de la aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și a reglementărilor emise în aplicarea acestora.

Articolul 6

(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizație cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități bancare.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1) , entitățile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituție de credit pot utiliza în denumirea acestora inițialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.

Secțiunea a 2-a — Definiții

Articolul 7

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu;

1¹. achizitor potențial - orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acționează concertat în legătură cu o achiziție propusă;

1². achiziție propusă - decizia luată de un achizitor potențial de a achiziționa, direct sau indirect, o deținere calificată într-o instituție de credit, persoană juridică română, ori de a-și majora deținere calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot sau a deținerii la capitalul social să atingă ori să depășească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituția de credit să devină o filială a sa;

1³. a achiziționa - în sensul prevederilor pct. 12 , a dobândi prin orice modalitate o deținere calificată într-o instituție de credit;

1⁴. instituție de importanță sistemică - o instituție-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană sau o instituție al cărei faliment sau a cărei funcționare defectuoasă ar putea declanșa riscul sistemic;

2. abrogat.

2¹. abrogat.

3. abrogat.

4. abrogat.

5. abrogat.

6. abrogat.

7. abrogat.

8. abrogat.

9. abrogat.

10. abrogat.

11. abrogat.

12. abrogat.

13. abrogat.

14. abrogat.

14¹. abrogat.

15. abrogat.

16. abrogat.

17. abrogat.

18. abrogat.

19. abrogat.

20. abrogat.

21. abrogat.

22. abrogat.

23. abrogat.

24. abrogat.

24¹. abrogat.

24². abrogat.

24³. abrogat.

25. abrogat.

26. abrogat.

27. stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum și un stat aparținând Spațiului Economic European;

28. abrogat.

29. abrogat.

30. stat terț - orice stat care nu este stat membru;

30¹. risc sistemic - riscul de perturbare a sistemului financiar care poate genera consecințe negative grave pentru sistemul financiar și economia reală;

30². Abrogat.

30³. măsuri de reorganizare - măsurile prevăzute la art. 320 alin. (3)-(3¹) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență ;

30⁴. grup dintr-un stat terț - un grup a cărui întreprindere-mamă este situată într-un stat terț.

31. abrogat.

(1¹) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: instituție de credit, firmă de investiții, instituție, întreprindere de asigurare, întreprindere de reasigurare, întreprindere-mamă, filială, sucursală, întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, societate de administrare a activelor, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, instituție financiară, instituție-mamă dintr-un stat membru, instituție-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding-mamă dintrun stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, participație, deținere calificată, control, legături strânse, autoritate competentă, supraveghetor consolidant, autorizație, stat membru de origine, stat membru gazdă, bănci centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale, bănci centrale, instituție globală de importanță sistemică din afara Uniunii Europene, grup și instrument financiar au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1²) O societate de servicii de investiții financiare este o firmă de investiții, persoană juridică română, în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1³) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: rezoluție, autoritate de rezoluție, întreprindere-mamă din Uniunea Europeană și drept de încetare au înțelesul prevăzut de legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(1⁴) În scopul aplicării pe bază consolidată sau subconsolidată a cerințelor sau a exercitării competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în reglementările emise în aplicarea acesteia sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, termenii: instituție de credit, instituție de credit-mamă dintr-un stat membru, instituție de credit-mamă din Uniunea Europeană și întreprindere-mamă includ de asemenea:

a) societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, persoane juridice române, care au primit aprobare potrivit art. 197³ -197¹³;

b) instituțiile desemnate, persoane juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, de o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, de o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru sau de o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, în cazul cărora întreprinderea-mamă relevantă nu face obiectul aprobării potrivit art. 197⁶ din prezenta ordonanță de urgență sau prevederilor care transpun art. 21 a alin. (4) din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, în legislația altor state membre; și

c) societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte sau instituțiile desemnate în temeiul art. 197⁹ alin. (3) lit. c) , persoane juridice române.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

Articolul 8

Abrogat cel târziu la 1 ianuarie 2014 · de OUG nr. 113/2013

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În vederea determinării situațiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 19 lit. a), b) și d), drepturile de vot și drepturile de numire sau de revocare din funcție deținute de orice filială a societății-mamă, precum și de persoane care acționează în nume propriu, dar pe contul societății-mamă sau al unei filiale a acesteia, se adaugă drepturilor deținute de societatea-mamă.

(2) Din drepturile prevăzute la alin. (1) se exclud următoarele drepturi de vot:

a) drepturile deținute în numele unei persoane, alta decât societatea-mamă sau o filială a acesteia;

b) drepturile aferente titlurilor de capital deținute în garanție, cu condiția ca drepturile respective să fie exercitate în conformitate cu instrucțiunile primite, sau ca deținerea titlurilor să reprezinte pentru persoana care le deține o operațiune curentă în cadrul activității sale de creditare, cu condiția ca drepturile de vot să fie exercitate în interesul persoanei care furnizează garanția.

(3) În vederea determinării situațiilor în care o entitate este societate-mamă potrivit prevederilor art. 7 pct. 19 lit. a) și d), din totalul drepturilor de vot aferente titlurilor de capital deținute de acționarii/asociații sau membrii într-o filială se exclud drepturile de vot deținute de filiala însăși, de o filială a acesteia sau de o persoană care acționează în nume propriu, dar pe contul acestor filiale.

Articolul 9

Abrogat cel târziu la 13 decembrie 2010 · de OUG nr. 25/2009

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) În aplicarea dispozițiilor art. 15 și a celor cuprinse în Secțiunea 2.2 a Capitolului II din prezentul titlu, persoana care deține o participație calificată este considerată orice persoană fizică sau juridică sau grupul de persoane fizice și/sau juridice care acționează în mod concertat pentru dobândirea participației calificate și/sau pentru înfăptuirea unei politici comune față de instituția de credit.

(2) Fără a se aduce atingere obligațiilor care revin, potrivit dispozițiilor la care se face referire la alin. (1), persoanelor care, acționând în mod individual sau în mod concertat, intenționează să dobândească o participație calificată la o instituție de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României poate determina că un grup de persoane acționează în mod concertat luând în considerare circumstanțele specifice fiecărui caz în parte.