DISPOZIȚII GENERALE

(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează:

(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora și instituțiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terțe, în ceea ce privește activitatea acestora desfășurată în România.

(3) Abrogat.

(4) Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăți, sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, participanților la aceste sisteme și administratorilor sistemelor și ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme.

(5) Nu intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență băncile centrale din statele membre. Alte instituții permanent excluse de la aplicarea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, cu modificările și completările ulterioare, prevăzute la art. 2 paragraful 5 pct. 3-24 din această directivă, nu beneficiază de regimul instituțiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanțe de urgență. Pentru scopurile dispozițiilor cuprinse în cap. II din titlul III partea I, instituțiile prevăzute la art. 2 paragraful 5 din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituții financiare.

(6) Abrogat.

În scopul realizării supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplica și altor categorii de persoane, după cum urmează:

Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și funcționa, cu respectarea dispozițiilor generale aplicabile instituțiilor de credit și a cerințelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanțe de urgență, în una din următoarele categorii:

(1) Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1¹) Potrivit art. 197³-197¹³ , Banca Națională a României este autoritatea competentă cu privire la aprobarea și supravegherea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, care sunt responsabile de îndeplinirea, pe bază consolidată, a cerințelor prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora, fără a face obiectul unor cerințe prudențiale la nivel individual.

(2) Banca Națională a României monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Banca Națională a României colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de reglementările emise în aplicarea acestora, Băncii Naționale a României îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Banca Națională a României trebuie să dispună de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale generale de supraveghere prudențială, Banca Națională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(5¹) În aplicarea dispozițiilor art. 124 alin. (1a) și art. 164 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, Banca Națională a României exercită atribuțiile în calitate de autoritate responsabilă cu aplicarea prevederilor art. 124 alin. (2) , respectiv ale art. 164 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește instituțiile de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(5²) Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, poate reduce pragul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. 145 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, prin reglementările emise în baza prezentei ordonanțe de urgență.

(6) În exercitarea competențelor sale, Banca Națională a României se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament.

(7) Banca Națională a României informează Comisia și Autoritatea Bancară Europeană cu privire la orice delimitare a atribuțiilor prevăzute la alin. (6) .

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă cu privire la autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară monitorizează activitățile instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activitățile societăților financiare holding și ale societăților financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(3) În exercitarea competențelor sale prevăzute de lege, Autoritatea de Supraveghere Financiară colectează și procesează orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte, la cerințele prudențiale prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, și pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerințe.

(4) În îndeplinirea funcțiilor cu privire la supravegherea prudențială, investigațiile și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, Autorității de Supraveghere Financiară îi sunt conferite competențele necesare și acționează în mod independent. În acest sens, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispune de cunoștințele de specialitate, resursele și capacitatea operațională necesare.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere prudențială, Autoritatea de Supraveghere Financiară are în vedere, în mod corespunzător, impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.

(6) În exercitarea competențelor sale, Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că atribuțiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanță de urgență și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și orice alte atribuții conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct și independent de atribuțiile privind rezoluția instituțiilor de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entități fără personalitate juridică, ce nu este instituție de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora.

(2) Interdicția prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile:

(3) În aplicarea dispozițiilor alin. (1) și (2) , o emisiune de obligațiuni sau alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puțin una din următoarele condiții:

(4) Dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificați, în înțelesul legislației privind piața de capital.

(5) Banca Națională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere și/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuțiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective și acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziționarea de bunuri și/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activității, exprimată de Banca Națională a României, este obligatorie pentru părțile interesate.

(6) Prin noțiunea de public se înțelege orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică ce nu are cunoștințele și experiența necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în categoria de public: statul, autoritățile administrației publice centrale, regionale și locale, agențiile guvernamentale, băncile centrale, instituțiile de credit, instituțiile financiare, alte instituții similare.

(7) Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană sunt notificate cu privire la legislația românească ce permite entităților care nu sunt instituții de credit să desfășoare activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public.

(8) Instituțiile de credit nu pot fi exceptate, în temeiul prezentului articol, de la aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și a reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituție de credit autorizată, să utilizeze denumirea de «bancă» sau «organizație cooperatistă de credit», «cooperativă de credit», «casa centrală a cooperativelor de credit», «bancă cooperatistă», «bancă centrală cooperatistă», «bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar», «bancă de economisire și creditare în domeniul locativ» sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internațional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfășurarea unei activități bancare.

(2) Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1) , entitățile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituție de credit pot utiliza în denumirea acestora inițialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup.

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(1¹) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: instituție de credit, firmă de investiții, instituție, întreprindere de asigurare, întreprindere de reasigurare, întreprindere-mamă, filială, sucursală, întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, societate de administrare a activelor, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, instituție financiară, instituție-mamă dintr-un stat membru, instituție-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding-mamă dintrun stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană, participație, deținere calificată, control, legături strânse, autoritate competentă, supraveghetor consolidant, autorizație, stat membru de origine, stat membru gazdă, bănci centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale, bănci centrale, instituție globală de importanță sistemică din afara Uniunii Europene, grup și instrument financiar au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1²) O societate de servicii de investiții financiare este o firmă de investiții, persoană juridică română, în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1³) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile: rezoluție, autoritate de rezoluție, întreprindere-mamă din Uniunea Europeană și drept de încetare au înțelesul prevăzut de legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(1⁴) În scopul aplicării pe bază consolidată sau subconsolidată a cerințelor sau a exercitării competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale a României, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, în reglementările emise în aplicarea acesteia sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, termenii: instituție de credit, instituție de credit-mamă dintr-un stat membru, instituție de credit-mamă din Uniunea Europeană și întreprindere-mamă includ de asemenea:

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(1) În vederea desfășurării activității în România, fiecare instituție de credit trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, Banca Națională a României stabilește prin reglementări și notifică Autorității Bancare Europene, înființată prin Regulamentul nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, condițiile în care poate acorda autorizație și documentația care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației.

(1) La constituirea unei instituții de credit, persoană juridică română, capitalul inițial este reprezentat de capitalul social, cu excepția cazurilor în care instituția de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare.

(2) Capitalul social al unei instituții de credit, persoana juridică română, trebuie vărsat integral și în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării acestuia, aporturile în natura nefiind permise. Acțiunile/părțile sociale ale unei instituții de credit, persoana juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituțiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepții de la principiul potrivit căruia o acțiune da dreptul la un singur vot.

(3) La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituție de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituției de credit, persoana juridică română, în registrul comerțului.

(1) Sediul social și, după caz, sediul real, al instituției de credit, persoana juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locația în care se situează centrul de conducere și de gestiune a activității statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social.

(2) Instituția de credit - trebuie să desfășoare efectiv și cu preponderență pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizată.

(1) În vederea autorizării unei instituții de credit, persoană juridică română, Banca Națională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acționarilor sau a membrilor, persoane fizice ori juridice, care urmează să dețină direct sau indirect dețineri calificate la instituția de credit, și cu privire la valoarea acestor dețineri. În cazul în care nu există dețineri calificate, Banca Națională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acționari sau membri și la valoarea participațiilor deținute de aceștia. Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată.

(1¹) La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2) , art. 26 alin. (1)-(3) , art. 26¹ și cele ale art. 26² .

(2) Dacă între instituția de credit, persoana juridică română, și alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse, Banca Națională a României acorda autorizație numai dacă aceste legături ori dispozițiile legale, măsurile de natura administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituția de credit are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor sau măsurilor respective nu împiedica exercitarea eficienta a funcțiilor sale de supraveghere.

Orice cerere de autorizare a unei instituții de credit trebuie să fie însoțită de:

(1) Instituțiile de credit pot desfășura, în limita autorizației acordate, următoarele activități:

(2) Sfera activităților prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă serviciile și activitățile de investiții prevăzute în secțiunea A și secțiunea B din anexa nr. 1 la Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute la secțiunea C din anexa nr. 1 din aceeași lege.

(3) Dispozițiile alin. (1) se interpretează și se aplica astfel încât activitățile enumerate la alin. (1) să acopere orice operațiuni, tranzacții, produse și servicii care se înscriu în sfera acestor activități sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activități.

(4) Activitățile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizări, aprobări sau avize specifice, pot fi desfășurate de instituția de credit numai după obținerea acestora.

(1) Instituțiilor de credit autorizate de Banca Națională a României le este interzis să atragă depozite dacă nu participă la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial pe teritoriul României potrivit legislației în domeniu. Ele sunt obligate să participe la schema de garantare pentru depozitele pe care le acceptă, inclusiv pentru cele atrase de sucursalele acestora din străinătate.

(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1) , instituțiile de credit persoane juridice române nu participă la schema de garantare a depozitelor menționată la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terțe care impun obligația participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terț.

(1) Activitatea de acordare de credite ipotecare finanțate prin emisiune de obligațiuni ipotecare poate fi desfășurata cu respectarea legislației speciale în materie.

(2) Activitatea de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfășurata cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul III al Părții a II-a .

(1) Instituțiile de credit pot desfășura și alte activități, permise potrivit autorizației acordate de Banca Națională a României, după cum urmează:

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerințele activității bancare, în special cu cele referitoare la menținerea bunei reputații a instituției de credit și protejarea intereselor deponenților.

(3) Nivelul total al veniturilor obținute din activitățile prevăzute la alin. (1) , nu poate depăși 10% din veniturile obținute de o instituție de credit din activitățile prevăzute la art. 18 .

În afară de operațiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b) , instituțiile de credit se pot angaja în operațiuni cu bunuri mobile și imobile dacă:

(1) Instituțiile de credit nu pot desfășura alte activități în afară celor permise potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Instituțiile de credit nu se pot angaja în operațiuni cum ar fi:

(1) Fiecare instituție de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activității riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase, rețele și sisteme informatice instituite și gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2.554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1.011, precum și politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie în concordanță cu o administrare sănătoasă și eficace a riscurilor.

(2) Cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare și adaptate la natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților desfășurate de instituția de credit. Principiile, criteriile tehnice și alte cerințe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puțin organizarea funcțiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a conformității și de audit intern.

(2¹) În sensul alin. (1) , sunt avute în vedere riscuri precum: riscul de credit și al contrapartidei, riscul rezidual, riscul de concentrare, riscul de securitizare, riscul de piață, riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare, riscul operațional, riscul de lichiditate și riscul efectului de levier excesiv.

(2²) Banca Națională a României stabilește, prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență, cerințele privind politica de remunerare a unei instituții de credit, inclusiv principiile de acordare și ajustare a remunerației, precum și principiile de remunerare aplicabile instituțiilor de credit care beneficiază de asistență guvernamentală excepțională.

(2³) Politicile și practicile de remunerare ale unei instituții de credit prevăzute la alin. (1) trebuie să fie neutre din punctul de vedere al genului.

(3) Banca Națională a României colectează informații cu privire la numărul persoanelor pe instituție de credit care sunt remunerate cu cel puțin 1 milion de euro sau echivalent într-un exercițiu financiar, defalcate pe intervale valorice de 1 milion de euro, inclusiv informații cu privire la responsabilitățile și domeniul de activitate în care sunt implicate aceste persoane și la principalele elemente ale remunerației, incluzând, fără a se limita la: salarii, bonusuri, compensații pe termen lung, contribuții la pensii, și comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(4) Banca Națională a României colectează informațiile cantitative agregate cu privire la remunerare, publicate potrivit criteriilor de transparență și de publicare prevăzute la art. 450 alin. (1) lit. g)-i) și k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, precum și informațiile furnizate de instituțiile de credit privind diferențele de remunerație între membrii personalului de gen masculin și membrii personalului de gen feminin și le utilizează pentru a determina tendințele și practicile în materie de remunerare. Banca Națională a României comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(5) Banca Națională a României colectează informațiile publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și le utilizează pentru a compara practicile în materie de diversitate a selecției membrilor consiliilor de administrație și directorilor, respectiv ai consiliilor de supraveghere și ai directoratelor instituțiilor de credit. Banca Națională a României comunică aceste informații Autorității Bancare Europene.

(1) Orice achizitor potențial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naționale a României în legătură cu orice achiziție propusă, cu indicarea valorii participației vizate și furnizarea informațiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4) .

(1¹) Dacă, din motive obiective, notificarea nu poate fi făcută în prealabil, obligația de notificare incumbă de la data achiziționării.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , condițiile în care se consideră că mai multe persoane acționează concertat în calitate de achizitor potențial se stabilesc prin reglementări emise de Banca Națională a României.

(3) Banca Națională a României confirmă în scris achizitorului potențial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării și, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informații suplimentare solicitate în condițiile alin. (5) și comunică achizitorului potențial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.

(4) Banca Națională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării și a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informațiilor la care se face referire la art. 26 alin. (4) . Dacă notificarea nu este însoțită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Națională a României a primirii tuturor documentelor respective.

(5) Dacă este necesar, Banca Națională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) , orice informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informațiilor cerute.

(6) Achizitorul potențial trebuie să transmită informațiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2) . Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naționale a României de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.

(7) Banca Națională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului, prevăzută la alin. (6) , până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potențial este:

(8) Dacă la finalizarea evaluării Banca Națională a României hotărăște să se opună achiziției propuse, comunică în scris achizitorului potențial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia și fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potențial, poate fi făcută publică o motivație corespunzătoare a hotărârii.

(9) Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Națională a României nu se opune în scris achiziției propuse, aceasta se consideră aprobată.

(10) În cazul aprobării achiziției propuse, Banca Națională a României poate stabili un termen maxim pentru finalizarea acesteia și poate prelungi acest termen dacă este necesar.

(1) La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) și a informațiilor suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5) , în vederea asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de credit vizate de achiziția propusă și luând în considerare posibila influență a achizitorului potențial asupra instituției de credit, Banca Națională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potențial este adecvată, precum și soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziția propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ:

(2) Banca Națională a României se poate opune achiziției propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) , sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete.

(3) Banca Națională a României nu poate impune nicio condiție prealabilă privind nivelul participației care trebuie să fie achiziționată și nici nu poate evalua achiziția propusă pe criteriul necesităților economice ale pieței.

(4) Banca Națională a României face publică o listă cuprinzând informațiile necesare pentru realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) . Informațiile solicitate trebuie să fie proporționale și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse și să prezinte relevanță din perspectiva unei evaluări prudențiale.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (1) , lista de informații prevăzută la alin. (4) pentru realizarea evaluării și documentația aferentă se detaliază de Banca Națională a României prin reglementări.

(6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7) , în cazul în care Banca Națională a României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenții de achiziție a unor dețineri calificate sau de majorare a unor astfel de participații în aceeași instituție de credit, aceasta asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potențiali.

(1) În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1) , Banca Națională a României colaborează prin consultare reciprocă în toate privințele cu alte autorități de supraveghere naționale sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potențial este:

(2) În sensul prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României asigură, fără întârziere, schimbul de informații care sunt esențiale și relevante pentru realizarea evaluării cu autoritățile de supraveghere implicate. În calitate de autoritate competentă a instituției de credit vizate de achiziția propusă, Banca Națională a României ia în considerare toate informațiile esențiale furnizate de autoritățile de supraveghere în cauză și poate solicita acestora toate informațiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la achiziția propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potențial.

(1) În cazurile în care achizitorul potențial este o entitate reglementată dintr-un stat terț, Banca Națională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(2) Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 152/2007 , precum și orice entitate similară dintr-un stat terț.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Națională a României, de îndată ce iau cunoștința de orice dobândire sau înstrăinare a participațiilor în capitalul lor care depășește nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) și (2) , respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27 .

(2) Cel puțin o dată pe an, instituțiile de credit, persoane juridice române, listate pe o piață reglementată, trebuie să comunice Băncii Naționale a României identitatea persoanelor care au dețineri calificate și nivelul acestora, astfel cum acestea apar, de exemplu, în informațiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acționarilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societățile listate pe o piață reglementată.

(1) Banca Națională a României nu poate stabili prin reglementări cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta subsecțiune pentru efectuarea notificării și pentru evaluarea achizițiilor directe sau indirecte de dețineri calificate la o instituție de credit, persoană juridică română.

(2) Banca Națională a României asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerințelor la care se face referire în prezenta subsecțiune, putând solicita în acest sens orice informații pe care le consideră necesare, și poate dispune sancțiuni și măsuri sancționatoare corespunzătoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, în cazul în care aceste cerințe nu sunt respectate.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui și pot funcționa numai pe baza autorizației emise de Banca Națională a României.

(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituții de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripție publică.

(3) Banca Națională a României acordă autorizație unei instituții de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredințată că instituția de credit poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei instituții de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituției de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) .

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1) , în vederea depunerii de îndată a acestora.

(3) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1) , dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentația prezintă alte deficiențe.

(4) Titularul cererii are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3) , pentru prezentarea informațiilor și/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(5) Dacă Banca Națională a României hotărăște acordarea aprobării de constituire, pentru obținerea autorizației de funcționare, instituția de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data comunicării hotărârii Băncii Naționale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă constituirea legală a instituției de credit, conform dispozițiilor aplicabile și proiectului prezentat.

(6) Banca Națională a României hotărăște cu privire la acordarea autorizației de funcționare a instituției de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5) .

(7) Banca Națională a României poate solicita în scris orice informații și documente suplimentare necesare evaluării și/sau, după caz, remedierea altor deficiențe constatate, în termen de o lună de la data primirii documentației prevăzute la alin. (5) , iar titularul are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6) .

(8) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie titularului cererii.

(9) În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) și (6) , Banca Națională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.

(1) Autorizația acordată este valabilă pe o perioada nedeterminată și nu poate fi transferată unei alte entități.

(2) Instituțiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ținut de Banca Națională a României conform prevederilor art. 417 .

(1) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Națională a României se consulta cu autoritățile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă:

(2) Înainte de a autoriza o instituție de credit, persoana juridică română, Banca Națională a României se consulta cu Comisia Națională a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a firmelor de investiții dintr-un alt stat membru implicat, dacă:

(3) Autoritățile prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calității acționarilor/membrilor instituției de credit, persoana juridică română, și al reputației și experienței persoanelor implicate în administrarea și/sau conducerea unei alte entități din cadrul aceluiași grup, cărora urmează să li se încredințeze responsabilități în administrarea și/sau conducerea instituției de credit, persoana juridică română. În acest sens, se asigură schimbul de informații care sunt relevante pentru acordarea autorizației, dar și pentru evaluarea pe baza continuă a îndeplinirii condițiilor de desfășurare a activității.

(4) În scopul evaluării calității persoanelor și entităților implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, referitoare la persoanele sau entitățile în cauză.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare, dacă:

(2) Necesitățile economice ale pieței nu pot constitui, în nici o situație, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de credit în următoarele situații:

(1) Acționarii sau membrii instituției de credit pot renunța la autorizație, hotărând dizolvarea și lichidarea instituției de credit.

(2) Lichidarea la inițiativa acționarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituția de credit nu se afla în vreuna din situațiile de insolvență prevăzute de lege pentru declanșarea falimentului.

(3) Instituția de credit va comunica Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea și lichidarea instituției de credit, însoțită cel puțin de un plan de lichidare a activului și de stingere a pasivului, care să asigure plata integrala a creanțelor deponenților și ale altor creditori.

(4) Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Națională a României aprobă dizolvarea și lichidarea instituției de credit, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) , confirmând, în acest sens, încetarea valabilității autorizației.

(1) Autorizația unei instituții de credit își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații:

(2) Încetarea valabilității autorizației unei instituții de credit, atât în situațiile prevăzute la alin. (1) , cât și în situația prevăzută la art. 40 , se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin doua cotidiene de circulație națională.

(1) Hotărârea Băncii Naționale a României de retragere a autorizației se comunica în scris instituției de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin în doua cotidiene de circulație națională.

(2) Hotărârea de retragere a autorizației produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o data ulterioară, specificată în hotărârea respectiva.

(1) Ca urmare a retragerii autorizației, dacă instituția de credit nu se afla în vreuna dintre situațiile de insolvență prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilității autorizației instituției de credit, în situația prevăzută la art. 40 alin. (1) , aceasta intra în lichidare, dispozițiile cuprinse în secțiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I , referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecința.

(2) De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizației, respectiv a încetării valabilității autorizației în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) și la art. 41 lit. c) , instituția de credit nu poate desfășura alte activități decât cele strict legate de lichidare.

(1) Societățile de servicii de investiții financiare autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și, în același timp, intenționează să desfășoare activitate bancară în România, au obligația de a solicita Băncii Naționale a României autorizarea ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni și cu reglementările în domeniu emise în aplicarea acesteia.

(2) Banca Națională a României acordă societății de servicii de investiții financiare autorizație ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, numai dacă este încredințată că respectiva entitate poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(3) În procesul de autorizare a societății de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, sunt avute în vedere condițiile minime de autorizare prevăzute la art. 10-17 .

(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, Banca Națională a României stabilește prin reglementări și notifică Autorității Bancare Europene condițiile în care poate acorda autorizația și documentația care trebuie să însoțească cererea pentru autorizarea societății de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 33 , procesul de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, se desfășoară într-o singură etapă.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , Banca Națională a României hotărăște cu privire la o cerere de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în sensul acordării autorizației de funcționare sau al respingerii cererii, în termen de cel mult 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoțite de documentația completă stabilită potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în domeniu.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică entității solicitante, dacă este cazul, informațiile și documentele care nu au fost prezentate potrivit alin. (2) , în vederea depunerii de îndată a acestora.

(4) Banca Națională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (2) , dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informații sau documente suplimentare, dacă cele prezentate nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă prezintă alte deficiențe.

(5) Entitatea solicitantă are la dispoziție un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (4) , pentru completarea informațiilor și/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficiențelor constatate. Entitatea solicitantă poate furniza din propria inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile calendaristice anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(6) Informațiile și documentele prezentate cu depășirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie entității solicitante.

(7) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică pentru acele informații și/sau documente pe care Banca Națională a României le deține de la Autoritatea de Supraveghere Financiară în urma procesului de consultare cu aceasta, prevăzut la art. 44⁴ și 44⁵ , cu condiția ca respectivele informații și/sau documente să fie valabile, corecte, complete și actualizate până la momentul autorizării.

(8) Banca Națională a României comunică în scris entității solicitante hotărârea sa, indicând și motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare.

(1) În aplicarea prevederilor art. 44⁴ , Banca Națională a României solicită Autorității de Supraveghere Financiară confirmarea respectării de către societatea de servicii de investiții financiare a tuturor cerințelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, de reglementările emise în aplicarea acesteia, precum și de prevederile reglementărilor Uniunii Europene emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, aplicabile acesteia în ceea ce privește prestarea de servicii de investiții, precum și de servicii auxiliare și/sau desfășurarea de activități de investiții, altele decât cele care intră sub incidența art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 126/2018 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Banca Națională a României nu acordă autorizația ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, decât ulterior comunicării de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a confirmării prevăzute la alin. (1) .

(3) Banca Națională a României informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la acordarea autorizației ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare a unei societăți de servicii de investiții financiare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. a) , b) , d)-g) și i) și alin. (2) .

(2) Banca Națională a României informează de îndată Autoritatea de Supraveghere Financiară cu privire la respingerea unei cereri de autorizare.

(1) O instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, autorizată și supravegheată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară în conformitate cu prevederile art. 163² , care intenționează să desfășoare activitate bancară, are obligația de a solicita Băncii Naționale a României autorizarea ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni și cu reglementările în domeniu emise în aplicarea acesteia.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) , instituția de credit care intenționează să desfășoare activitate bancară în România trebuie să transmită Băncii Naționale a României o cerere de autorizare ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, însoțită de informațiile și documentele stabilite potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în domeniu.

(3) Banca Națională a României acordă instituției de credit solicitante autorizație ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, numai dacă este încredințată că respectiva instituție de credit poate asigura desfășurarea unei activități în condiții de siguranță și de respectare a cerințelor unei administrări prudente și sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenților și ale altor creditori și buna funcționare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

(1) Fără a se aduce atingere dispozițiilor din prezenta secțiune, în procesul de autorizare a unei instituții de credit prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din același regulament, sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 34-37 , art. 44¹ alin. (3) și (4) , art. 44² și art. 44⁴-44⁶ .

(2) La data emiterii autorizației de către Banca Națională a României, valabilitatea autorizației emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru instituția de credit care a funcționat ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, încetează de drept.

(3) Neacordarea autorizației de către Banca Națională a României ca instituție de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, nu aduce atingere valabilității autorizației emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru instituția de credit prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din același regulament.

(1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art . 18 alin. (1) lit. a)-n)¹ , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine și se asigură respectarea legislației românești adoptate în scopul protejării interesului general.

(2) Toate sucursalele înființate pe teritoriul României de către o instituție de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singura sucursala.

(1) Pentru înființarea unei sucursale de către o instituție de credit dintr-un stat membru nu este necesară obținerea unei autorizații din partea Băncii Naționale a României și nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispozițiilor cuprinse în Capitolul III și V din Titlul III, Partea I .

(2) Banca Națională a României efectuează înregistrarea în registrul instituțiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48 .

(1) O instituție de credit autorizată și supravegheată într-un alt stat membru poate înființa o sucursala în România pe baza notificării transmise Băncii Naționale a României de către autoritatea competenta din statul membru de origine. Înainte de începerea activității, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României comunica instituției de credit în cauza, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiții specifice în care anumite activități pot fi desfășurate.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de următoarele date și informații:

(3) De la data primirii comunicării Băncii Naționale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1) , sucursala poate să înceapă activitatea.

(4) Orice intenție de modificare a informațiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) - c) , se notifica în scris Băncii Naționale a României de către instituția de credit în cauza, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Națională a României comunica instituției de credit, dacă este necesar, noile condiții în care activitatea urmează să fie desfășurata pe teritoriul României.

(1) Sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile:

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. a) se aplică și instituțiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România.

(1) Sucursalele instituțiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituției de credit de care aparțin - situațiile financiare anuale, situațiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare și/sau conducere și, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare și/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate - întocmite și auditate conform legislației din statul membru de origine.

(2) Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situații financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuși acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date și informații legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre notifica Băncii Naționale a României deschiderea de reprezentante în România potrivit reglementările emise de aceasta.

(2) Reprezentantele sunt obligate să-și limiteze activitatea la acte de cercetare a pieței, de reprezentare și de publicitate și nu pot efectua nici un fel de activități supuse dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(1) Instituțiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfășura în România activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n)¹ , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituții financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituții de credit, dacă activitățile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive și dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) , 48 și 49 se aplica în mod corespunzător și în cazul înființării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituție financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naționale a României include în acest caz și atestarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) .

(3) În cazul înființării unei sucursale, prin excepție de la dispozițiile art. 48 alin. (2) lit. d) , informațiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare-filială și valoarea totală a expunerilor la risc ale instituției de credit, întreprindere-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1) Instituțiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naționale a României, în scop statistic sau informativ ori în scopuri de supraveghere potrivit prezentei secțiuni, date și informații privind activitățile desfășurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. Aceste date și informații intră sub incidența dispozițiilor art. 214 referitoare la păstrarea secretului profesional.

(1¹) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) informații și date, în special pentru a evalua dacă sucursala din România este semnificativă, potrivit art. 173¹ , 210¹ , 210² și 210³ *).

(2) Abrogat.

(1) Banca Națională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informațiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) și (2) , constată că o instituție de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activitățile desfășurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situații:

(1¹) Dacă Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu și-a îndeplinit sau nu își va îndeplini obligația de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituția de credit remediază situația de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Autoritatea Bancară Europeană va lua orice decizie, potrivit art. 19 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de 24 de ore. Banca Națională a României și autoritatea competentă implicată pot beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60 , în situații de urgență, până la luarea unor măsuri de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau a unor măsuri de reorganizare, Banca Națională a României poate lua orice măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți din România ai instituției de credit.

(1¹) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, de a proteja împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, investitorilor și ale celorlalți clienți ai instituției de credit.

(1²) Măsurile preventive pot include suspendarea plăților.

(1³) Măsurile preventive nu pot avea ca efect favorizarea creditorilor din România ai instituției de credit față de creditorii din alte state membre.

(1⁴) Măsurile preventive își încetează efectele la adoptarea unei măsuri de reorganizare de către autoritățile administrative sau judecătorești din statul membru de origine.

(1⁵) Banca Națională a României decide încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că au devenit caduce în raport cu situațiile prevăzute la art. 60 , dacă aceste măsuri nu și-au încetat efectele ca urmare a adoptării unei măsuri de reorganizare, potrivit alin. (1⁴) *).

(1⁶) Măsurile preventive dispuse se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene și autorităților competente din alte state membre interesate.

(2) Abrogat.

(1) Orice măsură adoptată potrivit prevederilor art. 61 și 63 ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de liberă prestare de servicii ori a dreptului de stabilire trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condițiile prevăzute în cap. IX din titlul III, partea I .

(3) Măsurile luate de alte autorități române ori de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 61 și 63 , față de o instituție de credit din alt stat membru care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituția de credit respectivă este autorizată în alt stat membru.

(1) Instituțiile de credit autorizate și supravegheate de Banca Națională a României pot desfășura în alte state membre activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n¹) , prin înființarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă activitățile respective se regăsesc în autorizația acordată de Banca Națională a României.

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează să înființeze o sucursala într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naționale a României o notificare în acest sens, însoțită de următoarele date și informații:

(2) În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Națională a României transmite autorității competente din statul membru gazda informațiile primite și informează în consecința instituția de credit, cu excepția cazului în care, având în vedere activitățile ce urmează să fie desfășurate de sucursala, are motive să considere că structura administrativă sau situația financiară a instituției de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înființării sucursalei, refuzând, în consecința, să transmită informații către autoritatea competenta din statul membru gazda.

(3) Pe lângă informațiile furnizate de instituția de credit potrivit alin. (1) , Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă și informații privind nivelul și structura fondurilor proprii, precum și suma cerințelor de fonduri proprii ale instituției de credit, calculate potrivit art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4) Dacă Banca Națională a României refuza transmiterea informațiilor către autoritatea competenta din statul membru gazda informează în consecința instituția de credit și comunica acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2) .

(5) Actul prin care se comunica refuzul transmiterii informațiilor, precum și lipsa unui răspuns din partea Băncii Naționale a României în termen de 3 luni, de la primirea notificării din partea instituției de credit, pot fi contestate în condițiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I .

(1) Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituției de credit,persoana juridică română, i se comunica de către autoritatea competenta din statul membru gazda, dacă este cazul, condițiile în care, în scopul protejării interesului general, activitățile pot fi desfășurate în statul membru gazda sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competenta respectiva a informațiilor comunicate de Banca Națională a României.

(2) Orice intenție de modificare a informațiilor furnizate de instituția de credit, persoana juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) - d) se notifica, de către aceasta Băncii Naționale a României și autorității competente din statul membru gazda, cu cel puțin o luna înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen. Banca Națională a României decide potrivit art. 81 alin. (2) , putând să se opună continuării activității sucursalei în noile condiții.

(1) Instituția de credit, persoana juridică română, care intenționează să presteze pentru prima data servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifica acest lucru Băncii Naționale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazda și activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) - n) pe care instituția de credit intenționează să le desfășoare în acest stat membru.

(2) Instituția de credit, persoana juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1) ,

(3) În termen de o luna de la primirea notificării conform alin. (1) , Banca Națională a României o transmite autorității competente din statul membru gazda.

(1) Dacă Banca Națională a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă că o instituție de credit, persoană juridică română, care are o sucursală sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv, nu respectă sau există un risc semnificativ să nu respecte, în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul statului membru gazdă, prevederile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE sau dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, aceasta dispune, de îndată, toate măsurile pentru a se asigura că instituția de credit respectivă remediază situația sau acționează în vederea prevenirii riscului de neconformare.

(1¹) Măsurile luate de Banca Națională a României, potrivit alin. (1) , sunt comunicate fără întârziere autorității competente din statul membru gazdă.

(1²) Orice măsură dispusă potrivit prevederilor alin. (1) ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de prestare de servicii în mod direct sau de deschidere de sucursale, pe teritoriul altui stat membru, trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85 , autoritatea competentă din statul membru gazdă poate lua, în situații de urgență, până la dispunerea de către Banca Națională a României a măsurilor corespunzătoare, potrivit art. 85 alin. (1) , sau până la aplicarea unor măsuri de reorganizare, măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți, de pe teritoriul statului membru respectiv, ai instituției de credit, persoană juridică română, care își desfășoară activitatea în statul membru gazdă. Asupra acestor măsuri Banca Națională a României este informată în cel mai scurt timp.

(1¹) Dacă Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine sau în calitate de autoritate competentă din statul membru afectat, are obiecțiuni față de măsurile preventive dispuse de autoritatea competentă din statul membru gazdă, poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Banca Națională a României poate beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru gazdă.

(2) La solicitarea Comisiei Europene, Banca Națională a României comunica opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1) .

(1) Instituțiile financiare, persoane juridice române, pot desfășura în alte state membre, activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) - n) , prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă:

(2) Dispozițiile art. 45 alin. (2) și 81 - 83 se aplica în mod corespunzător instituțiilor financiare din România prevăzute la alin. (1) .

(3) Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Națională a României, care atestă îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispozițiilor art. 81 , respectiv ale art. 83 . Prin excepție de la dispozițiile art. 81 alin. (3) , notificarea cuprinde informații privind nivelul și structura fondurilor proprii ale instituției financiare-filială și valoarea totală a expunerilor la risc ale instituției de credit, persoană juridică română, întreprindere-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4) Supravegherea instituției financiare-filiala se asigura de către Banca Națională a României în conformitate cu dispozițiile art. 23-31 , 172-174 , 214-223 și 225 .

(5) În situația în care instituția financiară nu mai îndeplinește una dintre condițiile prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României notifica autoritatea competenta din statul membru gazda, caz în care activitățile desfășurate în statul membru gazda de către respectiva instituție financiară intra sub incidenta legislației acelui stat, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență nemaifiind incidente.

(6) Dispozițiile prezentului articol se aplica în mod corespunzător și filialelor din România ale instituțiilor financiare prevăzute la alin. (1) .

(7) Abrogat.

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, pot desfășura activitățile prevăzute în autorizația acordată de Banca Națională a României pe teritoriul unui stat terț, numai prin înființarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanțe de urgență, toate unitățile operaționale înființate pe teritoriul unui stat terț sunt considerate o singura sucursala.

(2) Înființarea, unei sucursale într-un stat terț este supusă aprobării prealabile, a Băncii Naționale a României, conform reglementărilor emise de aceasta.

(3) Banca Națională a României poate respinge cererea de aprobare a înființării sucursalei dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția de credit, persoana juridică română, considera că:

(4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înființării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

(1) Fuziunea se poate realiza:

(2) Operațiunile de fuziune și de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.

(3) Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerțului numai după obținerea aprobării prealabile din partea Băncii Naționale a României.

(4) În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Națională a României analizează documentele prezentate, precum și toate celelalte informații disponibile pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerințele prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora.

La evaluarea unei operațiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, după caz, fără a fi limitative, următoarele:

(1) Instituțiile de credit, persoane juridice române, care se înființează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum și instituțiile de credit, persoane juridice române, care continuă să existe în urma unei asemenea operațiuni, trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora.

(2) Instituțiile de credit, persoane juridice române, și sucursalele instituțiilor de credit din state terțe, care se înființează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, trebuie să obțină autorizație din partea Băncii Naționale a României.

(1) Banca Națională a României respinge o cerere de aprobare prealabilă a unei fuziuni sau divizări dacă nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acestora, comunicând titularului cererii hotărârea sa în termen de 15 zile calendaristice de la emiterea acesteia, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia.

(2) Banca Națională a României revocă hotărârea privind aprobarea prealabilă a fuziunii sau a divizării în cazul în care, din analiza documentelor și informațiilor prezentate ulterior emiterii hotărârii aprobării prealabile în condițiile stabilite prin reglementările în domeniu, aceasta constată că nu mai sunt îndeplinite cerințele prezentei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, care au stat la baza acordării aprobării prealabile. În acest caz, Banca Națională a României comunică titularului cererii revocarea hotărârii privind aprobarea prealabilă în termen de 15 zile calendaristice de la emiterea hotărârii de revocare, împreună cu motivele care au stat la baza revocării.