(1) La evaluarea calității instituției de credit din statul terț, inclusiv a persoanelor care dețin dețineri calificate la respectiva instituție de credit, se au în vedere criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1) , care se aplică în mod corespunzător, precum și cel puțin următoarele:
a) nivelul fondurilor proprii, al cerințelor de fonduri proprii și lichiditatea instituției de credit;
b) dispozițiile legale sau măsuri de natura administrativă existente în statul de origine al instituției de credit sau dificultăți în aplicarea acestor dispoziții sau măsuri, din perspectiva eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Națională a României a supravegherii sucursalei.
(2) Dacă între instituția de credit din statul terț și alte persoane fizice sau juridice exista legături strânse. Banca Națională a României acorda autorizație numai dacă aceste legături nu împiedica exercitarea eficienta a funcțiilor sale de supraveghere.