Competentele Băncii Naționale a României

(1) Instituțiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naționale a României, în scop statistic sau informativ ori în scopuri de supraveghere potrivit prezentei secțiuni, date și informații privind activitățile desfășurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. Aceste date și informații intră sub incidența dispozițiilor art. 214 referitoare la păstrarea secretului profesional.

(1¹) Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit prevăzute la alin. (1) informații și date, în special pentru a evalua dacă sucursala din România este semnificativă, potrivit art. 173¹ , 210¹ , 210² și 210³ *).

(2) Abrogat.

(1) Banca Națională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informațiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) și (2) , constată că o instituție de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activitățile desfășurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situații:

(1¹) Dacă Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu și-a îndeplinit sau nu își va îndeplini obligația de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituția de credit remediază situația de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluționare Autorității Bancare Europene și să ceară sprijinul acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Autoritatea Bancară Europeană va lua orice decizie, potrivit art. 19 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de 24 de ore. Banca Națională a României și autoritatea competentă implicată pot beneficia de asistența acordată, din proprie inițiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(1) Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60 , în situații de urgență, până la luarea unor măsuri de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau a unor măsuri de reorganizare, Banca Națională a României poate lua orice măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, ale investitorilor și ale celorlalți clienți din România ai instituției de credit.

(1¹) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, de a proteja împotriva instabilității financiare care ar amenința grav interesele colective ale deponenților, investitorilor și ale celorlalți clienți ai instituției de credit.

(1²) Măsurile preventive pot include suspendarea plăților.

(1³) Măsurile preventive nu pot avea ca efect favorizarea creditorilor din România ai instituției de credit față de creditorii din alte state membre.

(1⁴) Măsurile preventive își încetează efectele la adoptarea unei măsuri de reorganizare de către autoritățile administrative sau judecătorești din statul membru de origine.

(1⁵) Banca Națională a României decide încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că au devenit caduce în raport cu situațiile prevăzute la art. 60 , dacă aceste măsuri nu și-au încetat efectele ca urmare a adoptării unei măsuri de reorganizare, potrivit alin. (1⁴) *).

(1⁶) Măsurile preventive dispuse se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorității Bancare Europene și autorităților competente din alte state membre interesate.

(2) Abrogat.

(1) Orice măsură adoptată potrivit prevederilor art. 61 și 63 ce implică sancțiuni sau restricții ale dreptului de liberă prestare de servicii ori a dreptului de stabilire trebuie motivată corespunzător și comunicată instituției de credit în cauză.

(2) Măsurile dispuse de Banca Națională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condițiile prevăzute în cap. IX din titlul III, partea I .

(3) Măsurile luate de alte autorități române ori de Banca Națională a României, potrivit prevederilor art. 61 și 63 , față de o instituție de credit din alt stat membru care desfășoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituția de credit respectivă este autorizată în alt stat membru.