Abrogată.

(1) Banca Națională a României poate dispune instituirea măsurii de supraveghere specială asupra unei instituții de credit, persoană juridică română, pentru încălcarea legii sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la fața locului și/sau a analizării raportărilor transmise de instituția de credit, precum și în cazul constatării unei situații financiare precare a acesteia, dacă nu hotărăște instituirea administrării speciale.

(2) Supravegherea specială se asigura printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 7 specialiști din cadrul Băncii Naționale a României, dintre care unul asigura îndeplinirea funcției de președinte al comisiei și unul, pe cea de vicepreședinte al acesteia.

(1) Atribuțiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naționala a României și se referă, în principal, la:

a) urmărirea modului în care consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul acționează pentru stabilirea și aplicarea măsurilor necesare remedierii deficiențelor sau, după caz, a recomandărilor formulate sau a măsurilor dispuse de Banca Naționala a României, potrivit prezentei ordonanțe de urgență;

b) suspendarea aplicării unor acte de decizie ale organelor sau persoanelor având atribuții de administrare și/sau de conducere a instituției de credit, care sunt contrare unei practici bancare prudente și sănătoase, cerințelor legii și reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori care conduc la deteriorarea situației financiare a instituției de credit;

c) formularea de solicitări privind modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor și mecanismelor implementate de instituția de credit;

d) limitarea și/sau suspendarea unor activități și operațiuni pe o anumită perioada;

e) orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea situației instituției de credit;

f) formularea de propuneri către Banca Naționala a României pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în situația în care consiliul de administrație sau directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu respecta măsurile dispuse de comisie.

(2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit, în ceea ce privește conducerea activității și competența de a angaja instituția de credit. Răspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea și oportunitatea operațiunilor efectuate și a documentelor întocmite de instituția de credit revine exclusiv directorilor sau, după caz, directoratului instituției de credit și/sau persoanelor care întocmesc și semnează documentele în cauza, potrivit atribuțiilor și competentelor acestora.

(3) În perioada exercitării supravegherii speciale, adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație și directorii instituției de credit ori, după caz, consiliul de supraveghere și directoratul nu pot hotărî măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere specială.

(4) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate documentele și registrele instituției de credit, fiind obligați sa păstreze secretul profesional privind operațiunile acesteia.

(1) Comisia de supraveghere specială prezintă rapoarte periodice Băncii Naționale a României asupra situației instituției de credit.

(2) În funcție de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca Națională a României decide cu privire la continuarea sau încetarea supravegherii speciale, fără a se depăși însă o perioadă de 3 luni de la data instituirii măsurii de supraveghere specială.

(3) În cazul în care în activitatea instituției de credit se constată în continuare deficiențe grave, Banca Națională a României poate hotărî, de la caz la caz, instituirea măsurii de administrare specială a instituției de credit sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizației.