Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-țintă.
(1) Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 5 .
(2) În zonele sau aglomerările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 .
(3) În zonele și aglomerările în care informațiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) metodele suplimentare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător în ceea ce privește valorile-țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și alertă;
b) numărul de puncte de prelevare de instalat și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentrației de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 și permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4 ;
c) numărul punctelor de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este ori cel puțin un punct de prelevare la două milioane de locuitori, ori unul la 50.000 km², numărul ales fiind numărul cel mai mare care rezultă, dar nu mai puțin de un punct de prelevare în fiecare zonă sau aglomerare;
d) în toate punctele de prelevare rămase, cu excepția stațiilor de fond rural astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5 , se măsoară dioxidul de azot.
(4) În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot, conform poziției C.1 din anexa nr. 6 . Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepția celor din stațiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5 , unde se pot folosi și alte metode de măsurare.
(5) În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări, concentrațiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe se determină conform poziției C.2 din anexa nr. 6 .
(6) La nivel național se asigură cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr. 9. Numărul și amplasarea stațiilor unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului se aleg ținând cont de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 și de metodele prevăzute la pct. 2 și 6 ale lit. A din anexa nr. 7 .
(7) Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția B.3 din anexa nr. 5 .