Evaluarea calității aerului înconjurător

(1) În vederea evaluării calității aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare în funcție de pragurile superior și inferior de evaluare, prevăzute la poziția A.1 din anexa nr. 3 , după cum urmează:

(2) Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuiește cel puțin o dată la 5 ani, în conformitate cu procedurile prevăzute la poziția A.2 din anexa nr. 3 .

(3) Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul unor modificări semnificative ale activităților care au efecte asupra concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.

(1) Evaluarea calității aerului înconjurător în aglomerările și zonele de pe întreg teritoriul țării se efectuează luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevăzut la art. 25 , pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la art. 27 , 34 și la lit. A din anexa nr. 5 , a metodelor de referință pentru măsurare și a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.

(2) Poluanții pentru care se realizează evaluarea calității aerului înconjurător sunt prevăzuți în anexa nr. 1 .

(3) Cerințele pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anexa nr. 3 .

(4) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4 .

(5) Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor anexei nr. 5 .

(6) Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe sunt prevăzute în anexa nr. 6 .

(7) Metodele de referință pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător și de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7 .

(1) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare și/sau măsurări indicative pentru a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a calității aerului înconjurător.

(2) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza prin utilizarea unei combinații de măsurări în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative.

(3) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.

(1) Suplimentar față de cerințele prevăzute la art. 27 , în stațiile de fond rural, amplasate departe de surse importante de poluare, se efectuează măsurări pentru a obține cel puțin informații privind concentrația masică totală și concentrațiile speciilor chimice componente ale particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la lit. B din anexa nr. 8 , exprimate ca medii anuale.

(2) Măsurările prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza următoarelor criterii:

(3) Măsurarea concentrației masice a particulelor în suspensie se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 8 și respectând obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de concentrație masică a particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 și la lit. C din anexa nr. 4 .

(1) Punctele de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, particulelor în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon se amplasează potrivit criteriilor prevăzute la lit. A din anexa nr. 5 .

(2) În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6 .

(3) În zonele și aglomerările în care informațiile din punctele de prelevare pentru măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul total de puncte de prelevare prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6 poate fi redus cu până la 50%, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-limită.

(4) În cazul în care măsurările în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea respectării nivelurilor critice pentru protecția vegetației în zone, altele decât aglomerările, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim prevăzut la poziția A.3 din anexa nr. 6 . În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurări indicative sau modelare, numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50%, cu condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 .

(5) Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția A.4 din anexa nr. 5 .

(1) Metodele de referință și criteriile pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt prevăzute la lit. A și C din anexa nr. 7 .

(2) Pot fi utilizate alte metode de măsurare, cu respectarea condițiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7 .

(1) În toate zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon au depășit obiectivele pe termen lung prevăzute la poziția D.4 din anexa nr. 3 , în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurare, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe.

(2) În cazul în care nu sunt disponibile date pentru o perioadă de 5 ani, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung prevăzute la alin. (1) au fost depășite, se pot combina rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfășurate în perioade și locuri considerate ca având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obținute din inventare de emisii și modelare.

Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-țintă.

(1) Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 5 .

(2) În zonele sau aglomerările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 .

(3) În zonele și aglomerările în care informațiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(4) În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot, conform poziției C.1 din anexa nr. 6 . Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepția celor din stațiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5 , unde se pot folosi și alte metode de măsurare.

(5) În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări, concentrațiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe se determină conform poziției C.2 din anexa nr. 6 .

(6) La nivel național se asigură cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr. 9. Numărul și amplasarea stațiilor unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului se aleg ținând cont de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 și de metodele prevăzute la pct. 2 și 6 ale lit. A din anexa nr. 7 .

(7) Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția B.3 din anexa nr. 5 .

(1) Metoda de referință pentru măsurarea concentrațiilor de ozon din aerul înconjurător este prevăzută la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7 .

(2) Alte metode de măsurare pot fi utilizate cu respectarea condițiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7 .

(1) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A și în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe, cu respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din anexa nr. 5 și ale lit. B din anexa nr. 6 . Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informațiilor privind calitatea aerului înconjurător.

(2) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care, pentru o perioadă reprezentativă, nivelurile determinate conform poziției A.2 din anexa nr. 3 se situează între pragul inferior și pragul superior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza utilizând o combinație de măsurări în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare și măsurări indicative, cu respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din anexa nr. 4 .

(3) În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care nivelul determinat conform poziției A.2 din anexa nr. 3 este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza utilizând numai tehnici de modelare sau tehnici de estimări obiective.

(4) În zonele și aglomerările unde poluanții trebuie măsurați, măsurările se realizează în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurărilor trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentrațiilor poluanților.

(1) În vederea evaluării contribuției de benzo(a)piren în aerul înconjurător, într-un număr limitat de puncte de prelevare se monitorizează și alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care trebuie să fie incluși cel puțin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren și dibenz(a,h)antracen.

(2) Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) sunt aceleași cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât să poată fi identificate variațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5 .

(1) Indiferent de nivelurile concentrațiilor, la fiecare 100.000 km² se instalează cel puțin o stație de fond pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului și a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) și a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren și hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) .

(2) În vederea obținerii rezoluției spațiale dorite și a unor rezultate reprezentative, statele vecine membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de stații de măsurare comune, în condițiile legii.

(3) În stațiile de fond prevăzute la alin. (1) se efectuează măsurări de mercur bivalent, gazos și sub formă de particule.

(4) Măsurările trebuie să fie corelate, după caz, cu programul de măsurare și cu strategia de monitorizare ale EMEP.

(5) Punctele de monitorizare pentru acești poluanți se stabilesc astfel încât să poată fi identificate variațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5 .

(1) În zonele și aglomerările în care informațiile obținute din măsurările în puncte fixe sunt completate cu informații din alte surse, cum ar fi inventare de emisii, măsurări indicative sau modelări ale calității aerului înconjurător, numărul stațiilor de măsurare în puncte fixe care trebuie instalate și rezoluția spațială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanți în conformitate cu poziția A.2 din anexa nr. 5 și pozițiile A.2 și A.3 din anexa nr. 4 .

(2) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 din anexa nr. 4 . În situația în care evaluarea se realizează prin modelarea calității aerului înconjurător, se aplică prevederile poziției A.3 din anexa nr. 4 .

(1) Metodele de referință pentru prelevarea și analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt prevăzute la pct. 9 , 10 , 11 și 12 ale lit. A din anexa nr. 7 .

(2) Metodele de referință pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr. 7 .

(1) Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de măsurare se stabilește, prin studii specifice de evaluare a calității aerului înconjurător, la microscară, o zonă de protecție, luând în considerare cel puțin următoarele aspecte:

(2) Zona de protecție este evidențiată în planurile de urbanism.

(3) În interiorul zonei de protecție se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează semnificația și limitele zonei.

(4) În zona de protecție este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfășurarea oricăror activități care ar putea influența reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, fără informarea prealabilă a autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului. Informarea este însoțită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calității aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.

(5) Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului analizează în cel mai scurt timp posibil de la data informării și transmite titularului condițiile în care se pot desfășura activități sau lucrări cu caracter temporar în zona de protecție.

(6) Demararea lucrărilor cu caracter temporar sau a activităților este permisă numai după primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului.

(7) Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecție definită în prezenta lege.