(1) Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de măsurare se stabilește, prin studii specifice de evaluare a calității aerului înconjurător, la microscară, o zonă de protecție, luând în considerare cel puțin următoarele aspecte:
a) tipul punctului fix de măsurare;
b) topografia/orografia terenului;
c) poluantul/poluanții luați în considerare;
d) condițiile micrometeorologice;
e) construcțiile semnificative din aria respectivă;
f) sursele de emisie a poluanților în atmosferă.
(2) Zona de protecție este evidențiată în planurile de urbanism.
(3) În interiorul zonei de protecție se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează semnificația și limitele zonei.
(4) În zona de protecție este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfășurarea oricăror activități care ar putea influența reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, fără informarea prealabilă a autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului. Informarea este însoțită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calității aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.
(5) Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului analizează în cel mai scurt timp posibil de la data informării și transmite titularului condițiile în care se pot desfășura activități sau lucrări cu caracter temporar în zona de protecție.
(6) Demararea lucrărilor cu caracter temporar sau a activităților este permisă numai după primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului.
(7) Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecție definită în prezenta lege.