(1) Practicianul de medicină complementară/ alternativă care nu este medic, medic dentist sau, după caz, farmacist nu poate exercita anumite activități și practici medicale stabilite de Ministerul Sănătății Publice și Colegiul Medicilor din România și nu poate folosi titlurile de doctor, medic, medic dentist sau, după caz, farmacist.
(2) Medicii, medicii dentiști sau, după caz, farmaciștii practicieni de medicină complementară/alternativă cu autorizație de liberă practică eliberată de Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România sau de Colegiul Farmaciștilor din România pentru un anumit domeniu pot trata anumite afecțiuni corespunzătoare domeniului respectiv și pot prescrie anumite medicamente/ tratamente complementare și/sau alternative conform metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății Publice, potrivit reglementărilor Organizației Mondiale a Sănătății.
(3) Practicienii autorizați în domeniul medicinei complementare/alternative, care nu sunt medici, medici dentiști sau, după caz, farmaciști, pot interveni, după caz, în completarea și/sau continuarea terapiilor medicale, conform unor reguli precise de procedură, numai cu acordul scris al pacientului, la recomandarea scrisă a unui medic.