(1) Analiza solicitărilor de stabilire a statului membru responsabil revine funcționarilor anume desemnați prin dispoziție a directorului Oficiului Român pentru Imigrări.
(2) În urma analizei probelor și a dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu comunică, în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, un răspuns la cererea de preluare sau de reprimire, funcționarii prevăzuți la alin. (1) pot hotărî:
a) respingerea accesului la procedura de azil din România și dispunerea transferului străinului în statul membru responsabil; sau
b) reluarea termenului de soluționare a cererii de azil în România.
(3) Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări va fi motivată, în fapt și în drept, în conformitate cu prevederile convențiilor sau ale actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene, care stabilesc criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil cu examinarea unei cereri de azil depuse de un cetățean al unei țări terțe.
(4) Hotărârea de respingere conține motivele pentru care este respins accesul la procedura de azil în România și dispoziția de transfer în statul membru responsabil cu analizarea cererii de azil.
(5) Hotărârea de respingere se comunică potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.
(6) Hotărârea Oficiului Român pentru Imigrări este executorie.