(1) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a) se poate face plângere în termen de 5 zile de la comunicare. Efectuarea transferului în statul membru responsabil se suspendă până la expirarea termenului legal de depunere a plângerii.
(2) Plângerea se depune, personal sau prin reprezentant, în condițiile art. 56 , și este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis hotărârea.
(3) În cazul depunerii plângerii, solicitantul poate cere suspendarea punerii în aplicare a deciziei de transfer. Cererea de suspendare se soluționează în regim de urgență în camera de consiliu, cu citarea părților, prin încheiere definitivă.
(4) Cererea prevăzută la alin. (3) suspendă punerea în aplicare a deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra cererii de suspendare.
(5) În situații ce nu au putut fi luate în considerare la momentul emiterii hotărârii, funcționarii anume desemnați în temeiul art. 120 alin. (1) pot decide, din oficiu, suspendarea deciziei de transfer până la pronunțarea instanței asupra plângerii. Măsura se comunică solicitantului, potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.
(6) Instanța de judecată soluționează plângerea în termen de maximum 30 de zile și pronunță o hotărâre motivată prin care:
a) respinge plângerea și menține hotărârea Inspectoratului General pentru Imigrări;
b) admite plângerea, anulează decizia de transfer în statul membru responsabil și dispune reluarea termenului de soluționare a cererii de protecție internațională în România.
(7) Hotărârea instanței este definitivă.
(8) În cazul în care prin hotărârea instanței de judecată se admite plângerea și se dispune reluarea termenului de soluționare a cererii de protecție internațională în România, iar solicitantul a fost deja transferat în statul membru responsabil, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare în vederea readmiterii acestuia pe teritoriul României.