(1) Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde demersurile necesare pentru a verifica dacă un străin depistat cu ședere ilegală pe teritoriul României a depus anterior o cerere de protecție internațională pe teritoriul unui alt stat membru, cu scopul exclusiv de a determina statul membru responsabil cu analizarea cererii de protecție internațională.
(2) În cazul în care, în urma verificării amprentelor papilare, străinul a fost identificat într-un alt stat membru ori există dovezi circumstanțiale sau probe care conduc la determinarea responsabilității altui stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări inițiază procedura prevăzută de Regulamentul Eurodac.
(3) Străinilor cu ședere ilegală supuși măsurilor de verificare prevăzute la alin. (2) li se comunică de către funcționarii din cadrul Inspectoratul General pentru Imigrări, sub semnătură, informațiile conținute de broșura comună de informare elaborată de Comisia Europeană potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul Dublin, informații legate de procedura de amprentare și comparare a crestelor papilare, precum și informații suplimentare specifice României.
(4) În urma analizei probelor și dovezilor circumstanțiale aflate la dosar și a răspunsului primit din partea statului solicitat, după caz, precum și în situația în care statul membru solicitat nu răspunde în termenele prevăzute de Regulamentul Dublin, funcționarii anume desemnați potrivit prevederilor art. 120 alin. (1) pot decide transferul în statul membru responsabil, prin hotărâre motivată.
(5) Hotărârea se comunică potrivit dispozițiilor art. 54 , care se aplică în mod corespunzător.
(6) În situația în care statul solicitat nu își recunoaște responsabilitatea ori dovezile circumstanțiale sau probele nu indică responsabilitatea unui alt stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări întreprinde măsurile ce se impun potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.