(1) Luarea în custodie publică se dispune, în scris, prin ordonanță motivată în drept și în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări împotriva solicitantului care prezintă un risc ridicat de sustragere de la procedura transferului.
(2) Prezintă risc ridicat de sustragere de la procedura transferului solicitantul care se află în una dintre următoarele situații:
a) a trecut ilegal frontiera de stat a României și a fost depistat în sistemul Eurodac cu una sau mai multe cereri de protecție internațională depuse pe teritoriul altui stat membru;
b) a trecut ilegal frontiera externă a statelor membre ale Uniunii Europene ori a statelor asociate în sensul actelor direct aplicabile ale Uniunii Europene sau a fost surprins încercând să treacă ori a trecut ilegal frontiera de stat a României, iar cererea de protecție internațională a fost depusă ulterior reținerii sale;
c) a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României după depunerea cererii de protecție internațională în România;
d) a fost depistat că a intrat ilegal pe teritoriul României sau că se află pe teritoriul României fără drept de ședere și a depus o nouă cerere de protecție internațională după realizarea efectivă a transferului în statul membru responsabil;
e) nu a respectat una dintre măsurile prevăzute la art. 19² alin. (1) lit. a) și b) ;
f) după comunicarea hotărârii prevăzute la art. 120 alin. (2) lit. a) , solicitantul se opune transferului în statul membru responsabil.
(3) Inspectoratul General pentru Imigrări îndeplinește formalitățile administrative necesare luării în custodie publică a solicitanților de protecție internațională în termen de cel mult 24 de ore de la data la care se constată necesitatea acestei măsuri.
(4) Prelungirea duratei de luare în custodie publică se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, depusă cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului luării în custodie publică. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este definitivă.
(5) De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzută la alin. (4) , îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune citarea părților. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar, atunci când străinul depune întâmpinare, aceasta nu se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia cunoștință despre conținutul său de la dosarul cauzei. Solicitările de prelungire a duratei de luare în custodie publică sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
(6) Perioada de luare în custodie publică a solicitanților de protecție internațională nu poate depăși 6 luni.
(7) Perioada prevăzută la alin. (6) poate fi extinsă în mod excepțional, în condițiile prevăzute la alin. (4) , pe o perioadă suplimentară ce nu poate depăși 12 luni, în cazurile în care Inspectoratul General pentru Imigrări se află, din motive neimputabile, în imposibilitatea de a efectua transferul în statul membru responsabil din cauza întârzierilor în obținerea documentației necesare transferului în statul membru responsabil.
(8) Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică în condițiile alin. (1) pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea împotriva măsurii luării în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică și nici procedura determinării statului membru responsabil.
(9) În situația în care la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări nu se dispune măsura luării în custodie publică sau a prelungirii acesteia, procurorul anume desemnat din cadrul parchetului competent sau instanța de judecată competentă se pronunță cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la art. 19² alin. (1) lit. a) și b) . Dispozițiile art. 19³ alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(10) În situația în care, ulterior luării în custodie publică, se împlinește unul dintre termenele prevăzute la art. 28 alin. (3) din Regulamentul Dublin, măsura încetează de drept. Inspectoratul General pentru Imigrări întocmește o notă de constatare cu privire la încetarea de drept a măsurii, care se comunică solicitantului.