(1) În scopul îndeplinirii formalităților necesare, pentru limitarea abuzurilor la procedura de azil, precum și în cazul în care prezintă pericol pentru securitatea națională, pe baza unei analize individuale, autoritățile competente pot dispune, față de solicitanții de protecție internațională, următoarele măsuri restrictive:
a) obligarea de a se prezenta la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări;
b) stabilirea reședinței într-un centru regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil;
c) plasarea în spații închise special amenajate;
d) luarea sau, după caz, menținerea în custodie publică.
(2) Împotriva unui solicitant de protecție internațională nu pot fi dispuse măsuri restrictive pentru unicul motiv că a depus o cerere de protecție internațională în România.
(3) Față de solicitanții de protecție internațională care fac obiectul procedurii de determinare a statului membru responsabil sau al unei măsuri de îndepărtare sau expulzare de pe teritoriul României nu poate fi luată măsura prevăzută la alin. (1) lit. c) .
(4) În vederea menținerii unității familiei și pentru respectarea principiului interesului superior al copilului, Inspectoratul General pentru Imigrări poate permite membrilor de familie ai solicitantului față de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) să locuiască cu acesta.