(1) Protecția subsidiara nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor atunci când există motive serioase să se creadă că aceștia:

a) au comis o infracțiune contra păcii și omenirii, o crimă de război ori o altă infracțiune definită conform tratatelor internaționale relevante la care România este parte sau altor documente internaționale pe care România este obligată să le respecte;

b) au comis o infracțiune gravă de drept comun înainte de intrarea pe teritoriul României;

c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor așa cum sunt ele enunțate în preambulul și în art. 1 și 2 din Carta Organizației Națiunilor Unite ;

d) constituie un pericol la adresa ordinii publice sau a securității naționale a României;

e) au instigat sau au fost complici la săvârșirea faptelor prevăzute la lit. a)-d) .

(2) De asemenea, protecția subsidiară nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.