În condițiile prezentei legi, străinilor:
a) li se recunoaște statutul de refugiat; sau
b) li se acordă protecție subsidiara; sau
c) li se acordă protecție temporară.
Legea 122/2006 · 13 articole
Articolul 23 — Recunoașterea statutului de refugiat
Statutul de refugiat se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să solicite protecția respectivei țări, precum și apatridului care, aflându-se din motivele menționate anterior în afara țării în care avea reședința obișnuită, nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să se întoarcă în respectiva țară și cărora nu li se aplică cauzele de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat, prevăzute de prezenta lege.
Articolul 24 — Recunoașterea statutului de refugiat membrilor de familie
(1) Statutul de refugiat se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 25 .
(2) În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 23 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.
(3) În situația în care membrul de familie al beneficiarului statutului de refugiat nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .
Articolul 25 — Cauzele de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat
(1) Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor cu privire la care există motive serioase să se creadă că:
a) au comis o infracțiune contra păcii și omenirii, o crimă de război ori o altă infracțiune definită conform tratatelor internaționale relevante la care România este parte sau altui document internațional pe care România este obligată să îl respecte;
b) au comis o infracțiune grava de drept comun în afară României, înainte de a fi admiși pe teritoriul statului român;
c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor așa cum sunt ele enunțate în preambulul și în art. 1 și 2 din Carta Organizației Națiunilor Unite;
d) au instigat sau au fost complici la săvârșirea faptelor prevăzute la lit. a)-c) .
(2) De asemenea, statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.
(3) Statutul de refugiat nu se recunoaște cetățenilor străini și apatrizilor care, având reședința stabilită într-un alt stat, sunt considerați de către autoritățile competente din respectivul stat ca beneficiind de drepturi și obligații care decurg din cetățenia respectivului stat sau beneficiază de drepturi și obligații echivalente.
(4) Cetățenii străini și apatrizii care intră în domeniul de aplicare al art. 1 secțiunea D din Convenția de la Geneva, privind protecția sau asistența acordată de un organism sau de o instituție a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, sunt excluși de la recunoașterea statutului de refugiat.
(5) În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) se datorează unor circumstanțe legitime și obiective asupra cărora persoana nu are niciun control sau care sunt independente de voința sa și fără ca situația acestuia să fi fost reglementată în mod definitiv în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, străinului i se recunoaște de drept statutul de refugiat.
(6) Inspectoratul General pentru Imigrări verifică, pe baza unei evaluări individuale a cererii, dacă străinul a primit efectiv protecție sau asistență din partea unui organism sau a unei instituții a Organizației Națiunilor Unite, alta decât Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, condițiile în care protecția sau asistența prevăzută la alin. (4) au încetat și dacă străinul nu se încadrează în sfera de aplicare a uneia dintre cauzele de excludere de la recunoașterea statutului de refugiat, prevăzute la alin. (1)-(3) . Străinul este obligat să prezinte, de îndată ce este posibil, toate documentele necesare în sprijinul cererii sale, din care să rezulte inclusiv că a recurs efectiv la protecția sau la asistența menționate și că această protecție sau asistență a încetat.
(7) În cazul în care încetarea protecției sau a asistenței prevăzute la alin. (4) este rezultatul propriei sale voințe, persoana în cauză nu poate pretinde recunoașterea de drept a statutului de refugiat.
Articolul 25¹ — Protecția în interiorul țării de origine
(1) În procesul de analizare a cererii de azil, autoritățile competente pot determina că solicitantul nu are nevoie de protecție internațională în România, atunci când într-o parte a țării sale de origine nu există motive întemeiate de a fi expus unor acte de persecuție sau unui risc serios ori când acesta are acces la protecție împotriva unor astfel de acte.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) se va stabili dacă solicitantul poate călători în siguranță către acea parte a țării de origine în scopul de a se stabili acolo, cu luarea în considerare a condițiilor generale existente în partea țării de origine considerată ca fiind sigură, precum și a situației personale a solicitantului, pe baza informațiilor precise și actualizate obținute din surse pertinente precum Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați.
Articolul 26 — Protecția subsidiară
(1) Protecția subsidiară se acordă cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2) , care nu poate sau, din cauza acestui risc, care nu dorește protecția acelei țări și căruia nu i se aplică cauzele de excludere de la acordarea acestei forme de protecție, prevăzute de prezenta lege.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1) , se înțelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. tortura, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă.
Articolul 27 — Acordarea protecției subsidiare membrilor de familie
(1) Protecția subsidiară se acordă, la cerere, și membrilor de familie prevăzuți la art. 2 lit. j) , care se află pe teritoriul României, cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile enumerate la art. 28 .
(2) În cazul soțului sau, respectiv, al soției, prevederile alin. (1) se aplică numai dacă persoana căreia i s-a acordat protecție subsidiară în temeiul art. 26 a încheiat căsătoria înainte de intrarea pe teritoriul României.
(3) În situația în care membrul de familie al beneficiarului protecției subsidiare nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) și, după caz, la alin. (2) , cererea de azil a acestuia va fi analizată din perspectiva prevederilor art. 23 și 26 .
Articolul 28 — Cauzele de excludere de la acordarea protecției subsidiare
(1) Protecția subsidiara nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor atunci când există motive serioase să se creadă că aceștia:
a) au comis o infracțiune contra păcii și omenirii, o crimă de război ori o altă infracțiune definită conform tratatelor internaționale relevante la care România este parte sau altor documente internaționale pe care România este obligată să le respecte;
b) au comis o infracțiune gravă de drept comun înainte de intrarea pe teritoriul României;
c) au comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor așa cum sunt ele enunțate în preambulul și în art. 1 și 2 din Carta Organizației Națiunilor Unite ;
d) constituie un pericol la adresa ordinii publice sau a securității naționale a României;
e) au instigat sau au fost complici la săvârșirea faptelor prevăzute la lit. a)-d) .
(2) De asemenea, protecția subsidiară nu se acordă cetățenilor străini și apatrizilor care au planificat, au facilitat sau au participat la săvârșirea de acte de terorism, așa cum sunt acestea definite în instrumentele internaționale la care România este parte.
Articolul 29
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
În perioade de conflicte armate în care România nu este angajata, se poate acorda protecție umanitara temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.
Articolul 30
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) În situațiile prevăzute la art. 29, până la stabilirea măsurilor și perioadei pentru care se acordă protecție, Oficiul Roman pentru Imigrari poate decide suspendarea procedurii de azil pentru persoanele care provin din zona de conflict și urmează sa beneficieze de protecție umanitara temporară.
(2) Până la stabilirea măsurilor și perioadei pentru care se acordă protecție umanitara temporară, persoana care provine din zona de conflict are drepturile și obligațiile prevăzute la art. 17-19.
(3) Protecția umanitara temporară se acordă prin hotărâre a Guvernului, elaborata de Ministerul Administrației și Internelor, la propunerea Oficiului Roman pentru Imigrari, în situația în care se constata sau exista informații ca din zona de conflict urmează să fie înregistrat un aflux masiv și spontan de persoane care au nevoie de protecție.
(4) Prin persoana care are nevoie de protecție se înțelege orice persoană care face parte din populația civilă și care și-a părăsit țara de origine ca urmare a unui conflict armat și nu se poate întoarce în condiții de siguranță și demnitate în țara de origine.
(5) Prin aflux masiv și spontan de persoane care au nevoie de protecție se înțelege deplasarea către teritoriul României a unui număr semnificativ de persoane care depășește capacitatea Oficiului Roman pentru Imigrari de soluționare a cererilor individuale, în condițiile și în termenele prevăzute de prezenta lege.
(6) Protecția umanitara temporară se acordă pe o perioadă determinata, care nu poate depăși 2 ani.
(7) Persoanele care beneficiază de protecție umanitara temporară pot depune, în mod individual, o cerere de azil numai după încetarea acestei forme de protecție.
Articolul 31
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 30 alin. (3) se stabilesc măsurile și perioada pentru care se acordă protecția umanitara temporară, precum și sursa de finanțare a cheltuielilor determinate de asigurarea protecției temporare.
(2) Tratamentul acordat, prin hotărâre a Guvernului, persoanelor care se bucura de protecție umanitara temporară nu poate fi mai puțin favorabil decât cel asigurat pentru recunoașterea următoarelor drepturi:
a) de a fi informate, într-o limbă pe care se presupune ca o înțeleg, cu privire la drepturile pe care le au pe perioada în care beneficiază de protecție umanitara temporară;
b) de a fi angajate de persoane fizice sau juridice, de a exercita activități nesalarizate, profesiuni liberale și de a efectua activități economice în mod independent, în condițiile reglementărilor legale privind regimul juridic al străinilor în România;
c) de a avea acces la cazare corespunzătoare sau, dacă este necesar, de a primi mijloace materiale pentru obținerea acesteia;
d) dreptul la asistența necesară pentru întreținere, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
e) de a primi gratuit asistența medicală primara și spitaliceasca de urgenta, precum și asistența medicală și tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viața în pericol iminent;
f) dreptul persoanelor cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condițiilor de cazare și asistența în spațiile de cazare stabilite prin hotărâre a Guvernului;
g) dreptul minorilor care se bucura de protecție temporară de a avea acces la învățământul școlar obligatoriu, în aceleași condiții ca și minorii cetățeni români.
Articolul 32
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Protecția umanitara temporară se acordă, la cerere, și membrilor de familie ai beneficiarilor acestei forme de protecție, prevăzuți la art. 2 lit. j) , în cazul în care aceștia se afla pe teritoriul României.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care membrii de familie se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 33 .
Articolul 33
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Cetățenii străini și apatrizii care se afla în situațiile prevăzute la art. 28 vor fi excluși de la acordarea protecției umanitare temporare.