(1) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 30 alin. (3) se stabilesc măsurile și perioada pentru care se acordă protecția umanitara temporară, precum și sursa de finanțare a cheltuielilor determinate de asigurarea protecției temporare.
(2) Tratamentul acordat, prin hotărâre a Guvernului, persoanelor care se bucura de protecție umanitara temporară nu poate fi mai puțin favorabil decât cel asigurat pentru recunoașterea următoarelor drepturi:
a) de a fi informate, într-o limbă pe care se presupune ca o înțeleg, cu privire la drepturile pe care le au pe perioada în care beneficiază de protecție umanitara temporară;
b) de a fi angajate de persoane fizice sau juridice, de a exercita activități nesalarizate, profesiuni liberale și de a efectua activități economice în mod independent, în condițiile reglementărilor legale privind regimul juridic al străinilor în România;
c) de a avea acces la cazare corespunzătoare sau, dacă este necesar, de a primi mijloace materiale pentru obținerea acesteia;
d) dreptul la asistența necesară pentru întreținere, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
e) de a primi gratuit asistența medicală primara și spitaliceasca de urgenta, precum și asistența medicală și tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viața în pericol iminent;
f) dreptul persoanelor cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condițiilor de cazare și asistența în spațiile de cazare stabilite prin hotărâre a Guvernului;
g) dreptul minorilor care se bucura de protecție temporară de a avea acces la învățământul școlar obligatoriu, în aceleași condiții ca și minorii cetățeni români.