(1) În situațiile prevăzute la art. 29, până la stabilirea măsurilor și perioadei pentru care se acordă protecție, Oficiul Roman pentru Imigrari poate decide suspendarea procedurii de azil pentru persoanele care provin din zona de conflict și urmează sa beneficieze de protecție umanitara temporară.
(2) Până la stabilirea măsurilor și perioadei pentru care se acordă protecție umanitara temporară, persoana care provine din zona de conflict are drepturile și obligațiile prevăzute la art. 17-19.
(3) Protecția umanitara temporară se acordă prin hotărâre a Guvernului, elaborata de Ministerul Administrației și Internelor, la propunerea Oficiului Roman pentru Imigrari, în situația în care se constata sau exista informații ca din zona de conflict urmează să fie înregistrat un aflux masiv și spontan de persoane care au nevoie de protecție.
(4) Prin persoana care are nevoie de protecție se înțelege orice persoană care face parte din populația civilă și care și-a părăsit țara de origine ca urmare a unui conflict armat și nu se poate întoarce în condiții de siguranță și demnitate în țara de origine.
(5) Prin aflux masiv și spontan de persoane care au nevoie de protecție se înțelege deplasarea către teritoriul României a unui număr semnificativ de persoane care depășește capacitatea Oficiului Roman pentru Imigrari de soluționare a cererilor individuale, în condițiile și în termenele prevăzute de prezenta lege.
(6) Protecția umanitara temporară se acordă pe o perioadă determinata, care nu poate depăși 2 ani.
(7) Persoanele care beneficiază de protecție umanitara temporară pot depune, în mod individual, o cerere de azil numai după încetarea acestei forme de protecție.