(1) Procedura de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil nu se aplică în cazul în care străinul depune o nouă cerere de protecție internațională în România și dacă:
a) se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 19 alin. (2) sau (3) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate în unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 180 din 29 iunie 2013, iar procedura de azil anterioară a fost finalizată prin decizie de închidere a dosarului; sau
b) cererea a fost depusă în termen de 9 luni de la emiterea deciziei de închidere ca urmare a renunțării implicite.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) se aplică procedura ordinară de soluționare a cererii de protecție internațională, reglementată de prezenta lege.