(1) În cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secțiunii B din anexa nr. 2 , stabilit sau situat pe teritoriul României, inițiază la inițiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau desfășurarea unei activități de investiții de către o societate dintr-o țară terță, cerința privind autorizația prevăzută la art. 122 nu se aplică furnizării serviciului sau desfășurării activității respective de către societatea din țara terță pentru persoana în cauză, nici unei relații legate în mod specific de furnizarea serviciului sau desfășurarea activității respective.
(1¹) Fără a aduce atingere relațiilor intragrup, în cazul în care o societate dintr-o țară terță, inclusiv prin intermediul unei entități care acționează în numele acesteia sau care are legături strânse cu o astfel de societate dintr-o țară terță sau cu orice altă persoană care acționează în numele unei astfel de entități, contactează clienți sau clienți potențiali din România, aceasta nu se consideră a fi un serviciu furnizat la inițiativa exclusivă a clientului.
(2) O inițiativă a unui client, astfel cum aceasta este reglementată la alin. (1) , nu îndreptățește societatea dintr-o țară terță să comercializeze noi categorii de produse de investiții sau de servicii de investiții către respectivul client în alt mod decât prin sucursală.