Furnizarea de servicii și activități de investiții de către societăți din țări terțe

Azi

Legea 126/2018 · 8 articole

Secțiunea 1 — Furnizarea de servicii de investiții sau desfășurarea de activități de investiții prin înființarea unei sucursale

Articolul 122

(1) O societate dintr-o țară terță care intenționează să furnizeze servicii de investiții sau să desfășoare activități de investiții, cu sau fără servicii auxiliare, pentru clienți de retail sau clienți profesionali în sensul anexei nr. 2 secțiunea B , pe teritoriul României, înființează o sucursală.

(2) Sucursala prevăzută la alin. (1) trebuie să obțină în prealabil o autorizație din partea A.S.F., în baza unei cereri transmise în acest sens de societatea din țara terță.

(3) În vederea aprobării înființării sucursalei, sunt respectate în mod cumulativ următoarele condiții:

a) furnizarea de servicii pentru care societatea dintr-o țară terță solicită autorizația este supusă autorizării și supravegherii în țara terță în care este stabilită societatea, iar societatea care depune cererea este autorizată în mod corespunzător, A.S.F. ținând seama de recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională - GAFI - în contextul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului;

b) între A.S.F. și autoritățile de supraveghere competente din țara terță în care este stabilită societatea există acorduri de cooperare care includ dispoziții ce reglementează schimbul de informații în scopul menținerii integrității pieței și protejării investitorilor;

c) sucursala deține nivelul capitalului minim inițial prevăzut la art. 12 din Legea nr. 236/2022 privind supravegherea prudențială a societăților de servicii de investiții financiare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, de care dispune liber;

d) sunt numite una sau mai multe persoane responsabile cu administrarea sucursalei, care respectă cerințele prevăzute la art. 19 ;

e) țara terță în care este stabilită societatea a semnat un acord cu România, care respectă pe deplin standardele prevăzute la art. 26 din Convenția-model a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - OECD - pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb de informații eficiente în domeniul fiscal, inclusiv, dacă există, acorduri fiscale multilaterale;

f) societatea aparține unui sistem de compensare pentru investitori autorizat sau recunoscut în conformitate cu Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 084/22.

(4) Sucursala unei societăți dintr-o țară terță autorizată potrivit prevederilor alin. (2) este înscrisă în Registrul A.S.F.

Articolul 123

Societatea dintr-o țară terță care intenționează să obțină autorizația pentru furnizarea oricăror servicii de investiții sau desfășurarea activităților de investiții cu sau fără servicii auxiliare pe teritoriul României prin înființarea unei sucursale pune la dispoziția A.S.F. următoarele:

a) numele autorității responsabile cu supravegherea sa în țara terță în cauză; în cazul în care pentru supraveghere sunt responsabile mai multe autorități, se furnizează detalii privind domeniile de competență ale fiecăreia dintre respectivele autorități;

b) toate detaliile pertinente privind societatea referitoare la denumire, formă juridică, sediu social și adresă, membrii organului de conducere, acționari importanți și un program de activitate care prevede serviciile și/sau activitățile de investiții, precum și serviciile auxiliare care urmează să fie furnizate sau desfășurate și structura organizatorică a sucursalei, inclusiv descrierea tuturor externalizărilor către terți a unor funcții operaționale esențiale;

c) numele persoanelor responsabile cu administrarea sucursalei și documentele pertinente care atestă respectarea cerințelor prevăzute la art. 19 ;

d) informații privind capitalul inițial de care dispune liber sucursala.

Articolul 124

(1) A.S.F. acordă autorizația sucursalei unei societăți dintr-o țară terță care și-a înființat sau intenționează să își înființeze sucursala în România numai în cazul în care constată:

a) că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 122 ;

b) că sucursala societății dintr-o țară terță va putea să respecte prevederile alin. (3) și (6) .

(2) A.S.F. informează societatea dintr-o țară terță, în termen de 6 luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizația.

(3) Sucursala societății dintr-o țară terță autorizată în conformitate cu prevederile alin. (1) respectă obligațiile prevăzute la art. 49-56 , art. 61-65 , art. 67-74 , art. 78-89 , art. 91-95 , art. 102 , 103 și art. 105-107 din prezenta lege și la art. 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum și măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziții și este supravegheată de către A.S.F.

(4) A.S.F. nu impune obligații suplimentare în ceea ce privește organizarea și funcționarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta lege și nu oferă sucursalelor societăților din țări terțe un tratament mai favorabil decât firmelor de investiții din statele membre.

(5) Ulterior acordării autorizației sucursalei unei societăți dintr-o țară terță, entitatea poate promova serviciile oferite de sucursală prin toate mijloacele de comunicare disponibile în România, cu respectarea regulilor de publicitate stabilite de A.S.F., inclusiv poate efectua publicitate prin intermediul unor site-uri web aflate în proprietatea unei alte persoane decât societatea/sucursala respectivă și care permit redirecționarea potențialului client către site-ul sucursalei.

(6) A.S.F. notifică anual ESMA lista sucursalelor societăților din țări terțe care își desfășoară activitatea pe teritoriul României.

(7) Sucursala societății dintr-o țară terță care este autorizată în conformitate cu prevederile alin. (1) raportează anual A.S.F. următoarele informații:

a) amploarea și sfera de cuprindere ale serviciilor și activităților desfășurate de sucursala din România;

b) în cazul societăților dintr-o țară terță care desfășoară activitatea prevăzută la pct. 3 din secțiunea A a anexei nr. 1, expunerea lor lunară minimă, medie și maximă la contrapărți din Uniunea Europeană;

c) în cazul societăților dintr-o țară terță care furnizează unul sau ambele servicii prevăzute la pct. 6 din secțiunea A a anexei nr. 1, valoarea totală a instrumentelor financiare care provin de la contrapărți din Uniunea Europeană și care au fost subscrise sau plasate cu angajament ferm în ultimele 12 luni;

d) cifra de afaceri și activele totale corespunzătoare serviciilor și activităților prevăzute la lit. a) ;

e) o descriere detaliată a măsurilor de protecție a investitorilor de care beneficiază clienții sucursalei, inclusiv a drepturilor clienților care rezultă din sistemul de compensare a investitorilor prevăzut la art. 122 alin. (3) lit. f) ;

f) politica lor de administrare a riscurilor și măsurile aplicate de sucursală pentru serviciile și activitățile prevăzute la lit. a) ;

g) mecanismele de guvernanță, inclusiv persoanele care dețin funcții-cheie pentru activitățile sucursalei;

h) orice altă informație pe care A.S.F. o consideră necesară pentru facilitarea monitorizării cuprinzătoare a activităților sucursalei.

(8) La cererea acesteia, A.S.F. comunică ESMA următoarele informații:

a) toate autorizațiile pentru sucursalele autorizate în conformitate cu prevederile alin. (1) și eventualele modificări ulterioare ale acestor autorizații;

b) amploarea și sfera de cuprindere ale serviciilor și activităților desfășurate de o sucursală autorizată din România;

c) cifra de afaceri și activele totale corespunzătoare serviciilor și activităților prevăzute la lit. b) ;

d) numele grupului dintr-o țară terță din care face parte o sucursală autorizată.

(9) A.S.F., autoritățile competente ale entităților care fac parte din același grup ca sucursalele societăților din țări terțe autorizate în conformitate cu prevederile alin. (1) , ESMA și ABE cooperează îndeaproape pentru a se asigura că toate activitățile grupului respectiv în Uniunea Europeană sunt supuse unei supravegheri cuprinzătoare, coerente și eficace, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2014/65/UE, ale Directivei 2013/36/UE și ale Directivei (UE) 2019/2.034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE, precum și cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 și ale Regulamentului (UE) 2019/2.033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014.

Articolul 125

(1) În cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secțiunii B din anexa nr. 2 , stabilit sau situat pe teritoriul României, inițiază la inițiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau desfășurarea unei activități de investiții de către o societate dintr-o țară terță, cerința privind autorizația prevăzută la art. 122 nu se aplică furnizării serviciului sau desfășurării activității respective de către societatea din țara terță pentru persoana în cauză, nici unei relații legate în mod specific de furnizarea serviciului sau desfășurarea activității respective.

(1¹) Fără a aduce atingere relațiilor intragrup, în cazul în care o societate dintr-o țară terță, inclusiv prin intermediul unei entități care acționează în numele acesteia sau care are legături strânse cu o astfel de societate dintr-o țară terță sau cu orice altă persoană care acționează în numele unei astfel de entități, contactează clienți sau clienți potențiali din România, aceasta nu se consideră a fi un serviciu furnizat la inițiativa exclusivă a clientului.

(2) O inițiativă a unui client, astfel cum aceasta este reglementată la alin. (1) , nu îndreptățește societatea dintr-o țară terță să comercializeze noi categorii de produse de investiții sau de servicii de investiții către respectivul client în alt mod decât prin sucursală.

Articolul 126

(1) S.S.I.F. poate presta servicii și activități de investiții și servicii auxiliare într-o țară terță în baza autorizației acordate de A.S.F., conform reglementărilor emise în acest sens, numai prin înființarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei legi, toate sediile înființate pe teritoriul unei țări terțe sunt considerate o singură sucursală.

(2) Înființarea unei sucursale într-o țară terță este supusă aprobării prealabile a A.S.F., conform reglementărilor emise de aceasta.

(3) A.S.F. poate respinge cererea de aprobare a înființării sucursalei dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de S.S.I.F., consideră că:

a) S.S.I.F. nu dispune de un management adecvat sau de o situație financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfășurată prin intermediul sucursalei;

b) cadrul legislativ existent în țara terță și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către A.S.F. a funcțiilor sale de supraveghere;

c) S.S.I.F. înregistrează o evoluție necorespunzătoare a indicatorilor de prudență financiară sau nu îndeplinește alte cerințe prevăzute de prezenta lege ori prin reglementările emise în aplicarea acesteia.

(4) Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înființării sucursalei este supusă aprobării prealabile a A.S.F.

Articolul 126¹

(1) Prin excepție de la prevederile art. 126 alin. (1) , S.S.I.F. poate presta servicii și activități de investiții și servicii auxiliare în state terțe membre ale Grupului G7, la distanță, fără a înființa o sucursală, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele:

a) legislația din statul terț membru al Grupului G7 permite prestarea de servicii și activități de investiții de către firmele de investiții din Uniunea Europeană autorizate conform Directivei 2014/65/UE, cu modificările și completările ulterioare;

b) S.S.I.F. respectă condițiile impuse de autoritatea competentă cu supravegherea firmelor de investiții din statul terț membru al Grupului G7.

(2) Prestarea de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare în state terțe membre ale Grupului G7 este supusă notificării prealabile transmise de S.S.I.F. către A.S.F., însoțită de următoarele documente:

a) hotărârea organului competent, din care să rezulte: statul terț membru al Grupului G7 în care S.S.I.F. intenționează să presteze servicii și activități de investiții și servicii auxiliare și obiectul de activitate ce urmează a fi prestat;

b) declarația reprezentantului legal al S.S.I.F. prin care acesta confirmă îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) ;

c) planul de afaceri în legătură cu statul terț respectiv, în limba română și în traducere legalizată în limba statului terț respectiv, care să includă cel puțin:

(i) fundamentarea oportunității prestării de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare;

(ii) tipurile de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare;

(iii) volumul estimat al activității în primii 3 ani de activitate în statul respectiv;

(iv) estimări ale poziției financiare și ale performanței aferente activității în statul respectiv;

(v) studiul pieței și al factorilor ce pot afecta fezabilitatea planului de afaceri;

d) cadrul legislativ existent în statul terț membru al Grupului G7 în care S.S.I.F. intenționează să presteze servicii și activități de investiții și servicii auxiliare.

(3) În termen de maximum 45 de zile de la primirea notificării și a documentelor prevăzute la alin. (2) , A.S.F.:

a) poate solicita S.S.I.F. informații suplimentare sau alte documente pe care le consideră necesare;

b) se poate consulta cu autoritatea competentă cu supravegherea firmelor de investiții din statul terț membru al Grupului G7 cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) și cu privire la cadrul legislativ din statul respectiv care să permită exercitarea de către A.S.F. a funcțiilor sale de supraveghere.

(4) S.S.I.F. are obligația de a răspunde solicitării A.S.F. prevăzută la alin. (3) lit. a) în termen de maximum 30 de zile.

(5) A.S.F. poate respinge, prin decizie motivată, începerea activității S.S.I.F. în condițiile prevăzute la alin. (1) dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de S.S.I.F., în conformitate cu alin. (2)-(4) , consideră că S.S.I.F. nu respectă cerințele prevăzute de prezenta lege și de reglementările A.S.F. emise în aplicarea acesteia sau în cazul în care cadrul legislativ existent în țara terță și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către A.S.F. a funcțiilor sale de supraveghere.

(6) În situația prevăzută la alin. (5) , A.S.F. emite în termen de maximum 45 de zile de la primirea notificării, documentelor și a informațiilor prevăzute la alin. (2) și (3) o decizie motivată care poate fi contestată de S.S.I.F. în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, conform prevederilor art. 270 .

(7) În situația în care A.S.F. nu se adresează S.S.I.F. conform alin. (3) sau (6) , la finalul celor 45 de zile, A.S.F. informează S.S.I.F. cu privire la posibilitatea începerii demersurilor pentru prestarea de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare în țara terță membră a Grupului G7.

(8) S.S.I.F. informează A.S.F. cu privire la începerea activității în țara terță în maximum 5 zile de la data primirii acordului de la respectiva autoritate competentă cu supravegherea firmelor de investiții din statul terț membru al Grupului G7 cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de autoritatea competentă și transmite A.S.F. acest acord.

(9) Orice modificare a documentelor și informațiilor comunicate A.S.F. în conformitate cu alin. (2) și (3) este notificată A.S.F. Prevederile alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(10) A.S.F. stabilește prin reglementări raportările ce se transmit de S.S.I.F. cu privire la prestarea de servicii și activități de investiții și servicii auxiliare conform prezentului articol.

(11) A.S.F. cooperează cu autoritatea competentă cu supravegherea firmelor de investiții din statul terț membru al Grupului G7 pentru schimbul de informații în exercitarea prerogativelor de supraveghere ale S.S.I.F.

Articolul 127

Supravegherea prudențială a serviciilor și activităților de investiții și a serviciilor auxiliare prestate de S.S.I.F. în state membre și în țări terțe, fie direct, fie prin înființarea de sucursale, va fi asigurată de A.S.F., fără a prejudicia atribuțiile autorităților competente din statele gazdă.

Secțiunea a 2-a — Retragerea autorizațiilor

Articolul 128

(1) A.S.F. poate retrage autorizația eliberată în temeiul art. 124 sucursalei unei societăți dintr-o țară terță în cazul în care această societate:

a) nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație, nu a furnizat niciun serviciu de investiții sau nu a desfășurat nicio activitate de investiții în ultimele 6 luni;

b) a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

c) nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost acordată autorizația;

d) a încălcat grav și sistematic dispozițiile prezentei legi în ceea ce privește condițiile de funcționare pentru firmele de investiții aplicabile societăților dintr-o țară terță;

e) se încadrează în oricare dintre cazurile în care legislația prevede retragerea autorizației pentru aspecte care nu intră sub incidența prezentei legi.

(2) La aprecierea caracterului grav și sistematic al încălcării prevăzute la alin. (1) lit. d) , A.S.F. ia în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) numărul, natura sancțiunilor și valoarea amenzilor aplicate sucursalei sau membrilor organelor de conducere din cadrul acesteia, în ultimele 36 luni, raportat la momentul realizării analizei;

b) frecvența încălcării;

c) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, sucursala a indus risc sistemic sau a afectat încrederea investitorilor în piața de capital;

d) faptele constatate au facilitat sau au contribuit la facilitarea unor fapte încadrate în categoria abuz de piață, spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism;

e) măsura în care, prin acțiunile/inacțiunile întreprinse, sucursala a cauzat prejudicii asupra activelor investitorilor;

f) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi determinate.