1. desemnează ori limitează la două sau mai multe numărul entităților autorizate să furnizeze un serviciu de comunicații electronice ori să desfășoare o activitate din domeniul comunicațiilor electronice, altfel decât pe baza unor criterii nediscriminatorii, obiective și proporționale; sau 2. conferă unei entități, altfel decât în conformitate cu aceste criterii, avantaje legale ori de reglementare care afectează substanțial capacitatea oricărei alte entități de a furniza același serviciu sau de a desfășura aceeași activitate în aceeași zonă geografică, în condiții substanțial echivalente.
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) acces pe proprietăți - accesul pe, deasupra, în sau sub imobile aflate în proprietate publică ori privată, după caz, în scopul instalării, întreținerii, înlocuirii și mutării rețelelor de comunicații electronice sau elementelor de infrastructură necesare susținerii acestora;
b) infrastructură - construcțiile amplasate pe, deasupra, în sau sub terenuri, clădiri ori alte structuri aflate pe proprietate publică sau privată, care pot fi utilizate pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice, inclusiv canalele, conductele, stâlpii sau pilonii;
c) drept exclusiv - dreptul acordat unei singure entități prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care îi rezervă dreptul de a furniza servicii de comunicații electronice ori să desfășoare o activitate din domeniul comunicațiilor electronice, într-o zonă geografică determinată;
d) drept special - dreptul acordat unui număr limitat de entități prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, într-o zonă geografică determinată, care:
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012 .