(1) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, autorizați în condițiile legislației din domeniul comunicațiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietăți în condițiile prezentei legi.
(2) Persoanele care furnizează exclusiv pentru nevoi proprii rețele de comunicații electronice, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația din domeniul comunicațiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prezentei legi.
(3) Dreptul de acces pe proprietăți prevăzut la alin. (1) și (2) asupra unor imobile proprietate publică sau privată este un drept de servitute, care se exercită în condițiile legii, cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietății.
(4) Dreptul de acces pe o proprietate privată și condițiile realizării accesului, de către persoanele care furnizează exclusiv pentru nevoi proprii rețele de comunicații electronice, se negociază de către părți, în condițiile legii.
(5) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (2), accesul pe proprietăți pentru realizarea rețelelor de comunicații electronice pentru uz propriu ale autorităților și instituțiilor statului, inclusiv cele din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, până la adoptarea unor reglementări speciale, se realizează în baza prezentei legi.